Ambîț strategic Made in China

Cătălin AVRAMESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 955 din 28 iulie – 3 august 2022
image

Acum ceva vreme, un distins profesor al Universității din București povestea cum, ajuns într-o înaltă funcție publică, a fost invitat de gazdele sale din Republica Populară Chineză să viziteze un institut de relații internaționale. A fost plimbat, i s-au arătat diverse, dar la sfîrșit gazdele erau curioase să afle și ele ceva. I-au pus o întrebare care l-a surprins: „Care credeți că va fi situația peste 500 de ani?“.

În lumea noastră, post-iluministă, am fi socotiți adevărați profeți dacă am prezice ce se va întîmpla peste cinci săptămîni. Comuniștii chinezi își făceau planuri pentru următoarele secole.

Este și asta o formă de „ambîț“. Aici este momentul să fac o distincție. Ambiția, în limite raționale, este o forță pozitivă. Ne împinge să facem pași înainte. În Europa, există diverse variante. Finlandezii, spre exemplu, au ceva numit sisu. Este un fel de dîrzenie tăcută și încăpățînată. Însă cînd limitele rațiunii sînt depășite, începe delirul „ambîțului“. Cum să faci planuri pentru cinci sute de ani? Poate că ne cresc antene între timp. Poate că ne lovește meteoritul. Cine ar fi putut prezice, în vremea lui Columb sau a lui Ștefan cel Mare, o lume cu iPhone și cu tichete de vacanță?

Dar Guvernul de la Pekin gîndește la scară mare. A scos de la naftalină un concept, acela de „Drum al Mătăsii“. L-a rebotezat, într-o engleză șchioapă, „Belt and Road Initiative“. Este o schemă prin care R.P. Chineză dorește să monopolizeze comerțul Est-Vest punînd mîna pe rutele-cheie de transport.

Va funcționa trucul? Suspectez că nu, cu toate că politicienii din diferite țări se înghesuie să demonstreze contrariul. Regimul de la Pekin știe ce buzunare trebuie umplute. Corupția este o metodă de lucru acceptată în numeroase state. Iată cazul Ceylon-ului (numit de unii, absurd, Sri Lanka). O țară ajunsă în faliment și datorită creditelor, luate cu nemiluita, de la comuniștii chinezi, pentru tot felul de năzbîtii precum un cartier al orașului Colombo ridicat pe pămînt scos din mare. Alt caz de ambîț patologic, într-o țară în care oamenii nu mai au bani să cumpere orezul cel de toate zilele.

Ce mă surprinde pe mine este altceva. Chiar nimeni nu observă că ideea unui Drum al Mătăsii este, în interpretarea comună, absurdă? Problema este că nu a existat niciodată așa ceva. Numele („Seidenstrasse“) este inventat abia în 1877 de către un istoric german, Ferdinand von Richthofen. Anticii ar fi fost foarte surprinși.

Este ca în bancul acela cînd la Radio Erevan un ascultător întreabă dacă este adevărat că marelui compozitor Prokofiev regimul sovietic i-a făcut cadou un autoturism de lux. „Este adevărat“, răspunde crainicul. „Asta arată marea prețuire pe care regimul nostru sovietic o acordă oamenilor de cultură. Dar mai sînt cîteva mici detalii“, mai adaugă el. „Nu e vorba de tovarășul Prokofiev, ci de tovarășul Șostakovici. Nu era o mașină, ci o bicicletă. Și nu i s-a dat, ci i s-a furat.“

Cam așa și cu Drumul Mătăsii, modelul ambîțului strategic Made in China. Nici nu era un „drum“. Imperiul Roman avea drumuri. Imperiul persan avea drumuri. Însă pe întinderea imensă a stepelor și a deșerturilor dintre Europa și Asia nu prea existau drumuri. Prin „drum“ înțeleg ceva construit anume pentru transport și întreținut de autorități. Caravanele mergeau pe unde apucau, de regulă. Existau stații unde se puteau opri și odihni, dar și această rețea era destul de rară.

Cît despre ce se transporta, mătasea era mai degrabă excepția. Multe alte mărfuri erau mai căutate. Aur, argint, porțelan, cai, arme, mirodenii, coloranți, pietre prețioase, sticlă. Cele mai multe dintre acestea nici nu erau chinezești. Mulți au impresia că Drumul Mătăsii era un fel de autostradă prin care Estul își exporta produsele superioare într-o Europă înapoiată. În realitate, destul de multe bunuri traficate erau de origine europeană.

Însă principala problemă este alta. Să presupunem, în răspărul oricărei evidențe istorice, că exista un drum propriu-zis. Că acesta începea în China și se termina pe tarabele europenilor. Că pe acest Drum al Mătăsii se transporta mătase (și alte produse de lux precum mirodenii). Problema este de ce credem că acest Drum al Mătăsii ar fi o mare realizare istorică? De ce îi atribuim o semnificație istorică atît de exaltată?

Răspunsul este simplu. Pentru că Drumul Mătăsii a devenit un element în retorica antieuropeană și anticapitalistă a vremurilor noastre. Este tentant, pentru unii, să creadă că sistemul capitalist european își trage seva din China. Că supremația Europei datorează ceva esențial Chinei. Și că este doar un episod istoric trecător. Chiar zilele acestea, Tony Blair declara că Occidentul este terminat, că supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.

Să încercăm puțină logică. Imaginați‑vă că sînteți undeva în Europa medievală. Într-un tîrg – mic sau mare, nu are importanță. Și faceți inventarul mărfurilor aduse de negustori. Lemn, fier, pînzeturi ordinare, bere, ulei. Observați ceva? Cele mai multe sînt produse local. Intrați în castelul unui baron. Priviți și aici în jur. Găsiți ceva din Orient? Practic, nimic. Poate un săculeț ascuns într-un cufăr.

Într-adevăr, nu poți mînca toată ziua piper cu lingura. Mătasea și alte asemenea produse sînt excepția, nu regula. Marile centre comerciale europene nu ajung bogate datorită transporturilor din Orient. Iată cazul marilor citadele comerciale din Nord – precum Lübeck sau Danzig. Marco Polo, cu presupusele sale averi orientale, este o curiozitate, nu genul comun de negustor.

Importanța reală a Drumurilor Mătăsii (sau oricum le numim) este dată de alt gen de marfă care circula. Nu doar de la Est la Vest, ci în toate direcțiile. Ideile. Iar dintre acestea, cea mai importantă era creștinismul.

Sute de ani, diverse varietăți de creștinism au migrat pe „Drumul Mătăsii“. De regulă de la Vest la Est. Este exact ceea ce Xi Jinping și complicii săi nu știu sau preferă să nu știe. Sute de ani, tiranii din Asia au asistat, încruntați, la progresul Bisericilor creștine în Asia. Lăsat să funcționeze în legea sa, „Drumul Mătăsii“ ar fi rezultat nu într-o Europă mai orientalizată, cum își imaginează suporterii stîngii, ci într-o Asie mai europeană.

Împotriva acestei logici a „Drumului Mătăsii“ au reacționat despoții orientali, din China, Japonia sau India. Au reprimat cu brutalitate comunitățile creștine. Au ucis creștini și au ars cărți. Au închis porțile comerțului. Ce ironie, nu-i așa? China, în special, departe de a fi fost, istoric, campioana „Drumului Mătăsii“, a practicat adesea o formă de izolaționism radical.

Acum ne găsim într-o situație greu de imaginat pentru o minte rațională. Ambiția unui nou Drum al Mătăsii ne este predicată exact de aceia care l-au închis. De regimul neo-otoman al lui Erdogan și de regimul de la Pekin. Cine spune că istoria nu este o știință surprinzătoare?

Cătălin Avramescu este conferenţiar la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Cum alegem? Un portret al democrației pe înțelesul tuturor, Editura Humanitas, 2016.

Foto: wikimedia commons

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.
962 t 14 VArsene jpeg
Mîntuirea biogeografică jpeg
La dolce vita vs La deutsche vita
O recentă zicală germană evocă, plastic și concis, „relația” dintre Germania și Italia – țările care ilustrează îndeobște șablonul nord-sud la nivel european: „Italienii îi respectă pe nemți, dar nu-i iubesc; nemții îi iubesc pe italieni, dar nu-i respectă”.
Crédit Suisse Zermatt JPG
Calitatea ce-am poftit, dar și tihna ce-am tihnit
Elveția, spre exemplu, este pe primul loc în topul Numbeo, pe locul 5 în cel al US News și pe locul secund, la egalitate cu Irlanda, în indexul UNDP. Alți „suspecți de serviciu” sînt Islanda, Danemarca, Suedia, Olanda, Germania, Finlanda sau Norvegia.
Left Former Movie Theater Balkan Right Hotel Bulgaria (158046439) jpeg
Geografia relativă a bunăstării
Diferențele dintre un Nord bogat, în ultimele decenii asociat de cercetătorii științelor sociale capitalismului în expansiune, și un Sud sărac, aflat sub dominația totală (pernicioasă poate?) a celui dintîi, au intrat în limbajul profesional al reprezentanților științelor sociale.
p 10 sus jpg
Greierele sobru și furnica hedonistă, sau despre noul clivaj Nord/Sud
Autenticitatea nu presupune mari sacrificii, iar „societatea singularităților” se regăsește în noul Pămînt al Făgăduinței: diferită, dar nu brutală, accesibilă, dar nu mizeră, simplă, dar nu banală.
p 12 WC jpg
De-a lungul și de-a latul vieții
Percepem viața ca pe o datorie sau ca pe o plăcere? În ce domenii e datorie și în care e plăcere? Ce preț sîntem dispuși să plătim pentru a ne trăi viața în propriii termeni? Și cîți dintre noi au oare luxul alegerii?
p 13 sus jpg
„Incategorisibila” fericire
La urma urmei, așa cum o spunea Helliwell, „fericirea” este în bună măsură un produs de marketing, iar etichetele contează prea puțin. Iar adeseori, căutînd un lucru cu lumînarea, riscăm să uităm ceea ce căutam cu adevărat.
640px Beer optimator glass bottle jpg
Lumea văzută prin fundul sticlei: bere versus vin
Ne-am găsit voia bună în deprinderile culinaro-bahice strămoșești și am stabilit ca etaloane pentru calitatea vieții sarmalele, mititeii și pruna curată. Mai la nord sau mai la sud, gastronomic vorbind, lucrurile stau altfel.
640px Overzicht van de drukte op Mokum 700, Bestanddeelnr 928 0112 jpg
Cum măsurăm bunăstarea și de ce
Avem totuși un alt mod de a înțelege dezvoltarea și feluritele ei moduri de a contribui (sau nu) la o viață bună, împlinită, umană?

Adevarul.ro

Furie in Rusia FOTO Captura video jpg
Furie în Rusia din cauza mobilizării. Mamă îndurerată: „Nu faceți asta! Nu vreau să omoare!” VIDEO
După decretarea mobilizării parțiale pentru războiul din Ucraina, o femeie de origine rusă le solicita oficialilor să-și trimită ei pe front copiii, nu ea pe al ei.
Programul Rabla
Programele Rabla Clasic și Rabla Plus. Când începe ultima sesiune de înscrieri din acest an
Ultima sesiune de înscriere în cadrul programelor Rabla Clasic și Rabla Plus va începe pe 30 septembrie 2022, anunţă Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM).
Mircea Badea jpg
Antena 3 a devenit Antena 3 CNN: postul și-a schimbat numele și sigla. Ce discurs a ținut Mircea Badea VIDEO
Marți, 26 septembrie, Mihai Gâdea și Rani Raad, președinte CNN Worldwide Commercial, au semnat la București acordul de parteneriat.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.