Altruismul românesc

Ștefan DĂRĂBUȘ
Publicat în Dilema Veche nr. 400 din 13-19 octombrie 2011
Altruismul românesc jpeg

- între secția de reanimare și sala de nașteri -

Agendele ascunse 

Din cînd în cînd, în conversaţii, sînt întrebat pe un ton conspirativ: „Ce faceţi voi, de fapt? N-aţi venit aici pur şi simplu să ajutaţi copiii sau ţara asta, aşa, fără nici un scop“. Şi ipotezele pe care le aud sînt multe: adunăm informaţii; facem spionaj; sîntem faţada unor grupuri de interese occidentale; sîntem avangarda unor trusturi financiare care-şi plasează finanţele pe termen lung. Şi cîte şi mai cîte. Ca şi cum nimic nu ar putea justifica o acţiune civică sau o faptă bună. Cred că, şi în ziua de azi, cei mai mulţi oameni consideră că organizaţiile civice sînt un paravan pentru alte tipuri de acţiuni, cu caracter mult mai pragmatic decît misiunea organizaţională. De aici, o letargie a societăţii civile şi o lipsă de încredere bine înrădăcinată, care se oglindesc în subfinanţarea dramatică a organizaţiilor civice. 

Frica de autoritate. Puterea 

Pînă după Al Doilea Război Mondial, România a avut un sistem de servicii sociale bazat pe familie. Copiii orfani erau crescuţi în familii. Monstruoasele instituţii pentru copii au fost create odată cu comunismul, pe model sovietic. Tot în comunism, copilul a fost decretat – conform Codului Familiei – o „proprietate a statului“. Comunismul a reuşit să dezrădăcineze în oameni identitatea, stima de sine şi empatia pentru cei din jur. A ucis spiritul civic şi a caricaturizat altruismul, prin „munca patriotică“, făcută cu de-a sila. Endemica frică de autoritate şi mentalitatea de „şefi“ au stabilit o „ordine socială“ bazată pe frică, ameninţare şi izolare. Iar altruismul şi atitudinea civică înseamnă să găseşti în interiorul tău forţa necesară exprimării unui punct de vedere opus celui statal, canonic, al puterii oficiale. Puterea principiului stă greu în picioare în faţa puterii politice şi administrative. Forţa logicii bunului-simţ face cu greu faţă puterii statale. Iar dacă nu te opui, eşti lăsat să subzişti. O poţi duce de pe azi pe mîine. Astfel, la ora actuală, cele mai puternice organizaţii civice din România sînt cele finanţate din exterior, din surse care nu pot fi tăiate pentru că ai spus lucrul nepotrivit, sau ale căror proiecte nu pot fi stopate pentru că nu se mai supun ordinelor venite de sus: „Capul plecat, sabia nu-l taie“. De dragul unor bugete, mulţi preferă să facă parte din societatea civilă cu numele, de formă, fără programe consistente, fără să facă vreo diferenţă în comunitate. Atîta vreme cît cordonul ombilical al finanţării e încă legat de acele organisme care decid viaţa sau moartea organizaţiilor civile, această plagă a lipsei de acţiune se va extinde, iar atitudinea civică rămîne să zacă în secţia de reanimare. 

Tinereţea societăţii civile 

România e în UE. Deci, nu mai e nevoie de finanţare externă pentru societatea civilă. Prin urmare, cele mai multe organizaţii crapă. E o luptă „care pe care“, pe principiul că e mai bine fără „cîini de pază“. În fond, organizaţiile civice au rolul să semnaleze nişte abuzuri şi să acţioneze pentru a le corecta. Dar într-un mediu nereglementat, fără legiferarea furnizării de servicii de către ONG-uri, fără surse de finanţare clar definite, cu acceptarea făţişă a unor conflicte de interese prin care autorităţi ale statului fac legile, controlează programele şi furnizează şi serviciile, societatea civilă rămîne în sala de naşteri şi se chinuie să rămînă în viaţă după repetate intervenţii cu forcepsul. 

Politicile locale 

Să vă spun cum a fost: Am vrut să construim o casă într-un oraş din România. Am primit un teren de la Consiliul Judeţean. Dar autorizaţia de construire trebuia eliberată de Consiliul Local. Era vorba de un proiect social: 12 copii cu nevoi speciale urmau să trăiască în această casă. Dar primarul nu se înţelegea cu preşedintele Consiliului Judeţean. Aşa că a respins autorizaţia de construcţie pentru casa care urma să se ridice pe terenul Consiliului Judeţean. O dată, de două ori, de trei ori. În final, renunţăm, pentru că jupînul „face legea“ în oraş. Din rîca primarului cu preşedintele, pierd 12 copii, care ar fi putut avea o casă. În final, am mutat proiectul în alt oraş: nu te poţi lupta cu morile de vînt. 

„Fantoma de la operă“ 

Hai să vă mai spun două întîmplări cu Biserica. Prima, cu o mînăstire, luată ca partener pentru un proiect social. Opt fete urmau să trăiască într-o casă cumpărată de noi la poalele mînăstirii. Am donat casa mînăstirii: cine ar putea să respecte cuvîntul dat, dacă nu o maică stareţă? Cu cine să faci un proiect social, dacă nu cu Biserica? În doi ani, fetele au fost date afară din casă, unele duse, cu valiză cu tot, la uşa instituţiei din care le-am adus. Acum, casa donată e folosită ca hotel, de către mînăstire. Hoţie la drumul mare. Cine crede că Biserica îşi vede doar de cele sfinte, se înşală. 

Al doilea exemplu – cu preotul ortodox Ioan Ardelean, din satul maramureşean Hoteni: pe lîngă cei doi copii ai săi, părintele are grijă, împreună cu soţia sa, de încă şase copii. Îi îngrijesc minunat. Nu ai putea să-ţi dai seama care sînt copiii lui şi care nu. În plus, a crescut deja cinci copii, care şi-au făcut un rost în lume. Deşi îşi duce misiunea de zece ani, Episcopia nu are bani să-l sprijine. Aşa că altruismul se desprinde de „atitudinea civică“ a Bisericii, care e mult prea preocupată de „cele sfinte“ şi uită de „cele lumeşti“. Iar lumeşti sînt suferinţele, sărăcia, comesenia şi dragostea de aproapele tău. Noroc cu părintele Ardelean. Cei asemeni lui salvează onoarea bisericii. Păcat că, din potenţialul enorm ca exemplu de atitudine civică, Biserica foloseşte foarte puţin. 

În sala de naşteri 

Este incontestabil valul de implicare socială a tinerilor. Cei ce n-au fost taraţi de etosul comunist reuşesc să dea viaţă societăţii civile româneşti. De la noi metode de strîngeri de fonduri, la tipuri noi de campanii sociale, cu mesaje puternice. Aşa că maturizarea va veni în cîţiva ani.

Ştefan Dărăbuş, Ph. D., este director naţional al Organizaţiei „Hope and Homes for Children“ România.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
image
Rușii au pierdut încă 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore, anunță Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei
Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei a raportat că Rusia a pierdut alți 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore. Aceste pierderi se adaugă la totalul forțelor rusești între 24 februarie 2022 și 16 iunie 2024.
image
Bătaie ca în filme între fanii Angliei și Serbiei la Gelsenkirchen înaintea meciului celor două echipe de la Euro 2024. Meci cu grad ridicat de risc VIDEO
Un fan al Angliei și un ofițer de poliție din Germania s-au ales cu răni grave după ce huliganii au atacat un bar în care suporterii Serbiei sărbătoreau înaintea meciului Serbia - Anglia de la Euro 2024, care va începe la ora 22.00.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.