Alternativa la pensiile alternative

Publicat în Dilema Veche nr. 533 din 1-6 mai 2014
Diplomaţia pentru toţi jpeg

Cînd eşuează şi sistemul de stat, şi sistemele private, apartamentele şi terenurile rămîn singura sursă de venit: din chirii, din vînzare, din rente. Se poate face un plan viabil de viaţă după pensionare, bazat pe investiţiile imobiliare anterioare? În SUA şi, tot mai des, în Europa, băncile şi societăţile de asigurări promit planuri de pensii fără contribuţii băneşti din partea viitorului „pensionar“: acesta contribuie, în schimbul rentei, cu propria locuinţă ce va intra în posesia băncii după deces. E un instrument financiar în care capitalul îl reprezintă imobilul.

România este ţara europeană cu cel mai mare procent de proprietari de locuinţe: aproximativ 95% dintre români trăiesc în locuinţe proprii. Acest fapt se datorează legislaţiei adoptate rapid, după 1990, prin care oamenii şi-au putut achiziţiona, la preţuri rezonabile, sau, oricum, permisive, apartamentele sau casele în care locuiseră pînă atunci cu chirie, la stat. Situaţia din România e asemănătoare cu cea a altor ţări din fostul lagăr socialist şi opusă celei din Europa Occidentală: în Est, oamenii consideră proprietatea o valoare, în vreme ce occidentalii nu sînt atît de ataşaţi de ideea de proprietate imobiliară. În medie, în Uniunea Europeană cam 71% din populaţie are locuinţă proprie. Însă valoarea reală a locuinţelor nu prea are de-a face cu ataşamentul oamenilor la ideea de proprietate.

Deficitul de locuinţe – mai ales în Bucureşti – a scăzut încetul cu încetul. Boom-ul imobiliar, care a apărut prin 2000, s-a dezumflat, şi el, repede. Din cauza crizei economice, dar şi pentru că oferta este deja aproape egală cu cererea, apartamentele costă acum mai puţin decît costau în urmă cu cinci ani. Dezvoltatorii imobiliari promit o redresare a pieţei – dar care sînt şansele ca acest lucru să se întîmple? Pînă una-alta, preţurile – şi piaţa – stagnează. Pînă şi apartamente bune, în imobile noi, rămîn, luni în şir, nevîndute.

Conform unui studiu realizat de Eurostat şi citat de Le Figaro, în Spania s-au construit anual, între 2005 şi 2007, peste 800.000 de locuinţe. Mai mult decît în Germania, în Franţa şi în Italia la un loc. E o cifră enormă: oferta a depăşit cu mult cererea. În acest moment, în Spania există 700.000 de locuinţe goale, iar rata proprietarilor e în scădere. La fel şi valoarea imobilelor.

Dacă situaţia aceasta se cronicizează, atunci vînzarea unui apartament cu două camere ar putea asigura o „pensie“ decentă pentru vreo 10-12 ani: drămuind cei 70.000 de euro, cît primeşti, să spunem, pentru un apartament de două-trei camere, poţi să cheltuieşti cam 480 de euro pe lună în următorii zece ani. Dar la cheltuieli intră şi chiria – de vreme ce apartamentul a fost vîndut...

Nu e însă deloc sigur că preţurile vor stagna. Există şi posibilitatea să scadă. Impozitul pe locuinţe e încă foarte scăzut în România şi nu e exclus să crească în următorii ani. Şi taxele pe succesiune sînt foarte mici în comparaţie cu Europa Occidentală. În Germania, ele pot ajunge şi la 50% (vă daţi seama: o jumătate din apartamentul moştenit e al statului). Probabil că şi acestea vor creşte pentru a compensa deficitele bugetare. La fel cum vor creşte, probabil, şi taxele pe vînzare/cumpărare de proprietăţi. Locuinţa va deveni un bun tot mai scump de întreţinut şi tot mai greu de transferat. Ceea ce îi va scădea valoarea de piaţă.

Cei care au locuinţă proprie pot s-o dea băncii în schimbul unei rente – păstrîndu-şi dreptul de a locui în continuare acolo. În acest caz, suma netă plătită de bancă va fi evident mult mai mică decît valoarea de piaţă a locuinţei. Dar, pentru cei fără alte venituri şi care au drept activ unic apartamentul propriu, această „ipotecă inversă“ poate fi o soluţie. În acest scenariu, cei care au cumpărat locuinţe în primul deceniu al anilor 2000 prin credit ipotecar şi vor să încaseze o rentă în schimbul locuinţei fac cea mai proastă afacere: au plătit (vor plăti), datorită dobînzilor şi comisioanelor, de două ori mai mult pe locuinţă şi vor obţine de două ori mai puţin decît preţul de vînzare la momentul încheierii contractului pentru rentă. La cum arată lucrurile în acest moment, locuinţa e un bun valoros, dar o investiţie proastă. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.