Alte spitale, aceleaşi dureri

Publicat în Dilema Veche nr. 282 din 12 Iul 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Sînt născut şi crescut la Cluj. Pot spune, recunoscător, că nu am probleme de sănătate care să mă transforme într-un abonat al instituţiilor de profil clujene, astfel încît mi-ar fi greu să vorbesc din perspectiva unui pacient. Dar lucrurile n-au stat aşa în trecut. La 7 ani, cu un şoc alergic la antibiotice, de voie, de nevoie, făceam cunoştinţă cu spitalul. Era o perioadă în care pielea mi se urzica de la aproape orice: praf, mîncare uscată pentru peşti, cireşe, chiar şi de la banala apă. Din asta a decurs o bronşită astmatiformă, suficient de tenace cît să mă chinuie pînă pe la 14 ani, să mă facă inapt pentru sport, dar şi pentru jucat "baba oarba" " colegii îmi spuneau pe faţă: "N-are rost să joci, că oricum te ghicim după respiraţie". În această calitate am descoperit şcoala clujeană de medicină. Am avut noroc să-l întîlnesc pe profesorul Jianu Butnariu, unul dintre maeştrii pediatriei clujene, care, printr-o muncă tenace, de ani la rînd, a făcut din epava care eram, un om întreg. L-am cunoscut pe profesorul Căpuşan, somitate a dermatologiei: era mereu un privilegiu să-l urmăreşti la lucru " mic, cu degetele galbene de nicotină, sudînd ţigară de la ţigară, într-un cabinet cît un salon, plin de dosare, tratate, foi de observaţii, pagini de manuscris redactate mărunt, echipamente medicale, toate într-o dezordine în care profesorul ştia permanent însă unde să găsească cel mai neînsemnat lucru, cu uşurinţa cu care găsea mereu cel mai potrivit tratament, pentru orice afecţiune. La dinţi mi-a umblat profesorul Dajbukat, probabil cel mai bun stomatolog al perioadei. Fire aparte, izbucnea mereu în accese de furie cînd descoperea cîte o cîrpăceală făcută cine ştie de cine în gura pacientului, şi "recitalurile" sale puteau fi comice pentru spectatori, dar mai puţin, poate, pentru cel din scaunul de tortură. Dar la profesorul Dajbukat orice lucrare era "proiectată să reziste, să reziste, să reziste", nu să te lase baltă după o lună, două. Iar primii paşi în viaţă i-am făcut asistat de doctorul Suruianu, un adevărat medic de familie, ca-n Citadela lui Cronin, o persoană la care puteai apela zi şi noapte, şi cu folos. Dar astea sînt amintiri din copilărie, dinaintea izbăvitoarei Revoluţii din decembrie şi a tot ce a urmat. Despre condiţiile spitaliceşti ale anilor ’80 ştie toată lumea. Azi am " din fericire, poate " mai puţine contacte cu domeniul. Din ele, din mărturii ale cunoscuţilor, din activitatea de jurnalist, desprind un tablou destul de ciudat. Sistemul e acelaşi în toată ţara, suferind de boala cronică a subfinanţării. Ca atare, o internare presupune aceleaşi probleme ca peste tot, inclusiv autodotarea cu unele articole medicale, precum pungi şi pamperşi pentru pacienţii cu incontinenţă, bisturie pentru biopsii, seringi de unică folosinţă etc. Şi la Cluj, ca peste tot, dacă ai o rudă internată, trebuie să "vorbeşti" cu sora, dar mereu cu portofelul aproape, ca să fii sigur că ruda internată n-o să fie tratată ca o grămadă de fier vechi la REMAT. Alta e însă marea problemă a pacientului din România. Comunitatea medicală nu se poate sustrage influenţelor societăţii. Dacă societatea e cinică, indiferentă, coruptă, brutală, superficială, dominată de pulsiuni feudale, medicina va lua acelaşi chip. De aceea, aici, ca pretutindeni în sistemul medical românesc, pacientul nu mai e o fiinţă cu un suflet ("cine ucide un om ucide o lume întreagă" " spune Talmudul), nu mai e creaţia făcută după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, ci un simplu cod de bare. O entitate apersonală, care " ghinion! " îţi vine pe cap şi trebuie procesată, căreia îi aplici nişte protocoale şi apoi cauţi o modalitate de a te descotorosi de ea. Oricine a trecut printr-un contact cu sistemul medical ştie că principala preocupare a celor din aceste instituţii este să scape de tine cum ar încerca să scape un tehnocrat de un indicator statistic negativ. În această depersonalizare, a-umanizare, tehnicizare a sănătăţii stă cheia multor rele din sistemul medical românesc. O boală urîtă, o boală (şi) a Clujului. Alexandru GRUIAN "Numa’ la spital şi la poliţie să nu ajungi...!" Procedura spune că primul drum îl faci la medicul de familie. M-am înfundat, deci, în scaun, în faţa doctoriţei mele de familie. În faţa uşii nu aştepta nimeni " oficial, îşi terminase programul, aşa încît nu aveam mustrări de conştiinţă. Nu ştia de ce eram acolo, probabil se aştepta să-i cer reţeta pe care mi-o dă cam o dată la două luni. Cabinetul arată bine; după ce medicilor li s-a permis să-l cumpere, a fost modernizat, aşa că pacienţii au parte de o ambianţă plăcută " mă rog, dacă boala nu e prea gravă, te uiţi şi la ambianţă, contează. Mi-am compus un zîmbet uşor perfid, răspunzînd unei priviri cam nedumerite. Nu venisem după reţetă, nu de data asta. I-am explicat pe scurt ce trebuie să fac " un articol la tema "Pacient în România". Mi s-a părut reprezentativă, deoarece are înscrişi cu 30% mai mulţi pacienţi faţă de medie. Dar nici despre pacienţii ei nu urma să fie vorba, ci chiar despre ea, în calitate de medic-pacient. "Da, normal, am fost şi sînt pacient" " mi-a spus. "În urmă cu ceva timp, chiar pentru o perioadă lungă, m-am internat în spital pentru un tratament de păstrare a sarcinii. Nu am fost şi nu sînt tratată preferenţial. Poate că, medic fiind, cel care mă consultă este mai grijuliu, gîndindu-se că sînt şi eu, cum s-ar spune, de meserie şi analizez altfel ceea ce îmi spune, un diagnostic, un tratament... Dar în rest nu am sesizat nici o diferenţă. M-au tratat cu destulă nepăsare foşti colegi, deveniţi mai apoi profesori universitari, m-au tratat cu solicitudine medici necunoscuţi, ţinînd chiar cont de ceea ce le sugerasem eu, ca medic. Dincolo de

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.
p 11 J  Habermas WC jpg
Între think-tank și Denk-Panzer: intelectualul german
Sincronizarea limbajului educațional cu îmbogățirea limbajului specializat este imposibilă.
p 12 sus WC jpg
Turma minților independente
Multe se iartă în America. Mai multe decît în Europa.
p 23 jos jpg
Rusia și cultura ei (neo)imperială sau despre cum se autoîndeplinesc profețiile politice
În realitate, nimeni nu-i pune la colț pe clasicii ruși, fie ei scriitori, compozitori sau poeți.
p 22 jos jpg
Ecou (nu prea) îndepărtat. Intelectualii și puterea la 1996
Ar fi util cititorului dilematic de azi să vadă cum gîndeau acest subiect, acum aproape 30 de ani, stîrniți de revista noastră, trei intelectuali români majori: Ștefan Augustin Doinaș, Livius Ciocârlie și Ion Vianu.
E cool să postești jpeg
Un examen de conștiință
MeToo poate însemna mai mult decît mediatizare, scandal, procese: poate fi un real examen de conștiință.
p 10 sus Alyssa Milano WC jpg
MeToo, scurt istoric
Incriminarea hărțuirii sexuale nu a început cu mișcarea MeToo, iar cazul Weinstein nu a fost primul.
p 11 jpg jpg
De ce stîrnește abuzul sexual atîtea reacții contradictorii?
Reacția la trauma sexuală este una socială, cu rădăcini și ramificații profunde.
p,12 jpg
#MeToo, din nou. Tot despre putere, recunoaștere, dar și hermeneutică
Încercările de delegitimare a mișcării #MeToo înseamnă și o lipsă de recunoaștere a victimelor abuzurilor sexuale și conferă putere abuzatorilor.

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.