Alo, Guvernul? Aici „A doua şansă“!

Simona DAVID CRISBĂŞANU
Publicat în Dilema Veche nr. 612 din 5-11 noiembrie 2015
Alo, Guvernul? Aici „A doua şansă“! jpeg

Şcoala în care fiecare vrea şi poate să îşi împlinească potenţialul este un vis comun al unui grup de organizaţii neguvernamentale active în domeniul educaţiei, care au avut curajul să lanseze, la jumătatea acestui an, Federaţia Coaliţia pentru Educaţie.

Adeseori, cînd merg în şcoli sau citesc analize şi statistici, mă cuprinde un gust amar. Da, dacă ne uităm că sîntem în fruntea Europei la analfabetism şi abandon şcolar, e clar că sîntem departe de ceea ce ne-am propus. Dar eu, una, am nevoie de o viziune generoasă pentru a-mi reîncărca bateriile şi a continua să fiu activă în domeniul educaţiei. 

Viziunea este pionul central. Ceilalţi pioni (sau mai bine zis „nebuni“, ca la şah) sînt oamenii care, în ciuda sistemului, se încăpăţînează să schimbe destine şi să planteze seminţe prin care să arate că se poate.

Este şi cazul Asociaţiei C4C – Communication for Community, care de cinci ani dezvoltă proiecte educaţionale pentru persoanele vulnerabile. Cum-necum, în proiectul „Cu mic, cu mare, din nou la şcoală“, aproape 400 de adulţi, majoritatea tinere mame, s-au reîntors pe băncile şcolii pentru a termina clasele primare.

Impactul proiectului s-a văzut nu doar la nivelul părinţilor, ci şi al celor minimum 1000 de copii care acum vin la grădiniţă şi la şcoală mai conştiincioşi, cu temele făcute. Pentru că părinţii lor au învăţat să pună preţ pe educaţie, unii dintre ei avînd astfel posibilitatea să-şi ceară drepturile, fie că este vorba despre dreptul la muncă sau despre relaţia cu autorităţile.

Acest proiect a influenţat sute de beneficiari şi familiile acestora. În proces, au fost învăţate o serie de lecţii, validate în dezbatere cu alţi specialişti în educaţie. Sînt numeroase organizaţii ale căror proiecte au impact la nivelul altor paliere. Unele au reuşit deja să promoveze soluţiile lor la nivel de politici publice, aşa cum este cazul Asociaţiei OvidiuRo, membră a Coaliţiei, cu proiectul „Fiecare copil în grădiniţă“, care a primit recent votul Parlamentului pentru a deveni program de interes naţional, finanţat de la buget.

Ceea ce ne propunem la nivelul Coaliţiei pentru Educaţiei este să dinamizăm acest proces de preluare a bunelor practici la nivel de politici ale statului. Este nerealist să avem pretenţia ca ONG-urile să rezolve problemele majore din educaţie, cînd avem mai multe ministere implicate în acest proces, unul fiind chiar dedicat, cu o armată de oameni în „exerciţiul funcţiunii“.

Da, ONG-urile completează, atrag fon¬duri, scriu proiecte, răspund unor nevoi şi rezolvă probleme, dar pînă la un anumit punct. Atunci cînd ceea ce era de demonstrat s-a demonstrat, este cazul să existe mecanismele prin care sistemul să preia aceste experienţe valoroase.

Este şi cazul proiectelor de tipul „A do¬ua şansă“, din care nu numai ONG-urile, dar şi şcolile şi inspectoratele implicate au avut de învăţat. Aceste lecţii ating toate cele cinci zone pe care noi le-am definit drept critice la Coaliţia pentru Educaţie: par¬ticipare şi echitate; calitatea resurselor umane (formarea profesorilor pentru a lucra cu adulţi); descentralizare; curricu¬lum şi evaluare adaptate; finanţare şi bună guvernanţă.

Va fi un exerciţiu firesc de a fructifica mai departe lecţiile şi expertiza specialiştilor într-un dialog cu autorităţile. Teoretic, factorii de decizie ar trebui să fie deschişi şi interesaţi de subiect, avînd în vedere că vin alegerile, nu? Vom avea prilejul să verificăm această ipoteză pe 5 noiembrie, la dezbaterea cu tema „În căutarea şcolarilor pierduţi“, organizată de Asociaţia C4C – Communication for Community, cu susţinerea Coaliţiei pentru Educaţie şi a revistei

la Institutul Cervantes din București. Deşi nu am aşteptări, sînt curioasă să văd cine va apărea la întîlnire şi ce angajament va exista din partea decidenţilor pentru asigurarea, nu doar pe hîrtie, „a dreptului fundamental la învăţătură pe tot parcursul vieţii“, aşa cum prevede Legea Educaţiei.

Simona David Crisbăşanu este inovator în educaţie şi responsabil pentru comunicare la Federaţia Coaliţia pentru Educaţie.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Sentință exemplară în cazul unui șofer care a dat intenționat cu mașina de lux peste mai mulți polițiști
Doi polițiști din Argeș au fost loviţi, cu intenție, de un șofer care s-a urcat la volan deși avea permisul de conducere suspendat. Bărbatul a pus în pericol viața agenților și a celor trei copii minori ai săi, aflați în mașină în momentul producerii incidentului.
image
image
A murit procurorul român cu cea mai mare vechime în magistratură. Încă era în activitate
Pavel Palcu, procurorul arădean cu cea mai mare vechime în magistratură din România a murit, astăzi, 15 aprilie, într-un centru de recuperare medicală din Bucureşti.

HIstoria.ro

image
„Monstruoasa coaliție”, Cuza și francmasonii, în „Historia” de aprilie
De ce au ales adversarii lui Cuza să-l răstoarne de la putere? Care a fost rolul masoneriei în acest proces? Este apartenenţa lui Cuza la masonerie confirmată documentar?
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.