Alimentaţia şi grija pentru imaginea corporală

Raluca CHIŞCU
Publicat în Dilema Veche nr. 616 din 3-9 decembrie 2015
Alimentaţia şi grija pentru imaginea corporală jpeg

Alimentaţia mea în copilărie, înainte de ’89, se baza mai mult pe supă şi mămăligă sau macaroane cu brînză, şi îmi amintesc că mîncarea avea un rol important în familia noastră. Bunica mea avea puteri speciale, pentru că din puţinul pe care reuşea să-l cumpere pe cartelă, după ore întregi de stat la coadă, reuşea să hrănească o grămadă de guri flămînde. Pe la ora prînzului se auzea pe holul blocului vocea verişoarei mele strigînd „Buni, ce avem de mîncare?“. Nu dura mult şi ne adunam la masă – verişori, mătuşi, unchi, bunici. Fiecare masă părea să fie un moment magic şi, printre cele de care îmi amintesc cu multă emoţie, e un moment în care „s-a luat curentul“, aşa că am avut parte de o cină romantică, cu mămăligă, la lumina lumînării.

De Crăciun, bunica făcea întotdeauna mulţi cozonaci, din care împărţea şi vecinilor. Tot procesul dura o zi şi o noapte, şi, deşi nu citise în nici o carte de parenting despre cît de important este să implici copilul în activităţile casnice, bunica mea mă trezea noaptea pe la 1, cînd cozonacii erau gata de băgat la cuptor, şi îmi dădea o bucăţică de cocă pentru a-mi face singură cozonăcelul meu de Crăciun. De la masa de Crăciun nu lipseau nicio­da­tă cei trei copii şi patru nepoţi care au crescut, pe rînd, în apartamentul de două camere al bunicilor. Acolo am învăţat că mîncarea înseamnă grijă, iubire, bucurie, viaţă.

Anul 2015. Într-o cafenea de pe Calea Victoriei, pe un ecran mare, suspendat pe perete, defilează cîteva tinere subponderale prezentînd moda, în timp ce la masa alăturată un grup de tineri discută despre mîncare. „Eu cred că, la noi, bărbaţii au o predispoziţie genetică să facă burtă“, spune unul dintre ei. Discuţiile despre diete, slăbit şi alimentaţie sănătoasă sînt prezente aproape zilnic în viaţa noastră. Deşi, în urmă cu 30 de ani, cuvîntul „dietă“ lipsea din vocabularul românului înfometat, iar grija femeii, privind alimentaţia, era să afle „ce s-a mai băgat“ sau dacă „s-a băgat ceva“ la alimentară, femeia modernă trebuie să ştie cel puţin cîteva diete şi ultimele noutăţi în materie de alimentaţie sănătoasă.

Orele de stat la coadă la lapte au fost înlocuite cu ore petrecute la sală, preocuparea de a găti mîncăruri comestibile cu 100 de grame de unt şi un kilogram de făină pe lună a fost înlocuită de găsirea preparatelor cu cele mai puţine calorii şi grăsimi. A nu mînca nu mai este o crimă săvîrşită de un regim totalitar, ci un motiv de mîndrie şi un semn de putere şi autocontrol.

Deşi accesul la mîncare nu mai este restricţionat de vreun program de „alimentaţie ştiinţifică“, femeia modernă pare că nu mai ştie cum să se hrănească pe ea şi cum să-i hrănească pe pruncii săi: e nevoie de cărţi ale „specialiştilor în nutriţie“, workshop-uri despre alimentaţie sănătoasă, cursuri de gătit, intervenţii în şcoli şi grădiniţe pentru a convinge copiii că roşiile şi ardeii ne sînt prieteni şi nu au omorît pe nimeni.

„Societatea valorizează femeile slabe“, mi-a spus o tînără cu anorexie, de doar 14 ani. „Trebuie să arăţi bine, dacă vrei să fii apreciată!“, a continuat ea. Idealul societal de frumuseţe a devenit femeia (cît mai) tînără, (cît mai) slabă şi înaltă, tot timpul îngrijită şi bine îmbrăcată: aşa o vedem în reviste sau la televizor, mergînd la serviciu, îngrijind 1-2 copii, avînd un partener ideal care o sărută în fiecare dimineaţă şi, în acelaşi timp, dis­trîn­du-se seara cu prietenii. Am învăţat să asociem aceste caracteristici fizice cu competenţa, bunătatea, puterea şi succesul.

Cel puţin două credinţe s-au strecurat în mentalitatea femeilor după ’89: „Aspectul fizic este foarte important pentru succesul unei femei“ şi „Trebuie să mănînci puţin şi să fii slabă pentru a fi observată şi apreciată“. Ambele reduc femeia la condiţia umilitoare de „obiect“, valorizat prin ceea ce are de arătat celorlalţi. Din dorinţa de a obţine acceptarea socială şi apoi din teama de a nu o pierde, acceptăm acest statut, pe care îl transmitem mai departe fiicelor noastre.

Raluca Chişcu este psihoterapeut specializat în tulburări de alimentaţie.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
INTERVIU EXCLUSIV Nuami Dinescu, despre complexul de a fi „mică și grasă“ și povara rolului Tanța GALERIE
Chiar dacă umbra Tanța a urmat-o ani de zile și i-a pus piedici, Nuami Dinescu a reușit să își pună numele în locul personajului.
image
Santorini „made in China”: Imagini surprinzătoare cu o copie perfectă a insulei grecești VIDEO
O tiktokeriță a dezvăluit că a vizitat cea mai emblematică insulă a Greciei la peste 7.000 de kilometri distanță - în China. Yasmin von Roon, în vârstă de 27 de ani, a rămas uluită când a descoperit stațiunea Dali’s Ideal State - o copie fidelă a insulei Santorini.
image
Instalația bizară care a supraviețuit din Primul Război Mondial. La ce folosea staţia de despăduchere „Larga” de la intrarea în Galați
Rămășițele unei stații de despăduchere pe linia ferată, din perioada Primului Război Mondial, pot fi văzute la marginea orașului Galați. Pe vreme aceea, călătorii care ajungeau din Rusia, dar şi vagoanele, erau supuse dezinfectării cu insecticidul acum interzis DDT.

HIstoria.ro

image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.
image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor.