Algocrația aprecierii

Radu USZKAI
Publicat în Dilema Veche nr. 1022 din 9 noiembrie – 15 noiembrie 2023
image

„Prietenii tăi și pozele lor, comentariile, status-urile și altele de genul acesta sînt secretele care fac din Facebook ceva minunat. Cînd crezi că prietenii tăi împărtășesc ceva grozav, spune-le asta apăsînd pe butonul de like.” Aceasta este nota optimistă în care își încheia o postare din februarie 2009 Leah Pearlman, inventatoarea butonului cu pricina, anunțînd noua inovație a Facebook. 

La nici un deceniu distanță, într-un interviu pentru publicația Vice, Pearlman părea să aibă ceva din Oppenheimer spunînd – cu alte cuvinte, ce-i drept: „Acum am devenit Moartea, distrugătorul Lumii (sociale online)”. Întrebată despre povestea din spatele introducerii butonului de like, Pearlman spunea că motivul principal a fost unul de factură estetică: în lipsa unor forme de reacție rapidă, comentariile apreciative ale oamenilor deveneau redundante. Să luăm următorul exemplu: dacă în lumea pre-like ai fi postat o poza cu pisica ta, te-ai fi putut trezi cu nenumărate comentarii repetitive („Vai, ce frumoasă e!”) din partea prietenilor tăi. Cum procesul de identificare a comentariilor cu adevărat relevante ar fi fost unul costisitor în termeni de timp, butonul de like ar funcționa, astfel, ca un mecanism de filtrare care permite utilizatorilor din rețeaua ta să-și dozeze cantitatea de apreciere de la un simplu like la o analiză estetică a motivelor pentru care pisica ta chiar este frumoasă. 

Butonul de like ar fi pornit, așadar, de la o nemulțumire estetică a cărei soluție a presupus o îmbunătățire a mecanismelor de filtrare de conținut disponibile pentru utilizatori. Ca urmare a modului în care utilizatorii interacționează cu platforma, adică a modului în care interacționează cu un set complex de tehnologii sociale și algoritmice, like-ul și celelalte tipuri de reacții introduse în anul 2016 au permis și o meta-filtrare a conținutului în propriile lor fluxuri: cu cît reacționează mai mult la conținutul prietenilor lor, cu atît acel conținut va fi mai vizibil acolo. 

Butonul de like a schimbat însă regulile jocului interacțiunii online: nu doar că distribuția conținutului în propriile noastre fluxuri s-a schimbat ca urmare a modului în care noi interacționăm cu platforma, dar și modul în care producem conținut (scris, foto sau video) ar fi devenit, spune  Pearlman, filtrat la rîndul său de dorința noastră de a cîștiga validare socială. Coroziunea platformelor sociale ar fi legată astfel, definitiv și irevocabil, de momentul februarie 2009. 

Hermeneutica like-ului: elemente de exegeză digitală

Ce spun oamenii atunci cînd „îți dau un like” și ce urmărești tu atunci cînd postezi sînt două teme de cercetare ce presupun o aplecare atît către partea empirică (explorată cu precădere de sociologia și antropologia digitală), cît și către cea conceptuală (hermeneutica sau filosofia limbajului).  

O serie de cercetări recente indică faptul că Pearlman nu se înșela în totalitate cînd părea a se simți ca un soi de Oppenheimer al erei digitale. Sigur, butonul de like este apăsat și pentru că utilizatorii apreciază respectivul conținut într-un mod cvasi-obiectiv și genuin. Cu alte cuvinte, atunci cînd apreciem ceva o facem, uneori, pentru importantul motiv că avem temeiuri estetice, etice sau epistemice pentru a o face în relație cu conținutul produs de ceilalți, iar aprecierea pe care receptorul o simte are de-a face, în unele situații, tocmai cu această evaluare care are, măcar tehnic, pretenții de obiectivitate. 

Cu toate acestea, normele sociale care guvernează like-ul sînt semnificativ mai variate, iar hermeneutica acestei acțiuni și încercarea de decodificare (mai ales în cazul receptorilor mesajului) nu este atît unidirecțională. Spre exemplu, motivele pentru care apreciem conținutul celorlalți pot fi plasate, pe un spectru, de la unele autointeresate (apreciem conținutul altora pentru că vrem să semnalizăm că avem un interes romantic cu privire la acele persoane) la unele altruiste sau pro-sociale. Dăm like pentru că vrem să ne arătăm sprijinul și susținerea pentru prietenii și prietenele noastre, pentru a menține relația cu aceștia (atît în spațiul virtual, cît și în afara acestuia) arătîndu-le, printre altele, că le-am văzut conținutul, dar și pentru că există niște norme sociale ale reciprocității ce prescriu acest tip de comportament. În acest context, argumenta filosoafa Lucy McDonald, funcția like-ului are de multe ori o dimensiune mai degrabă fatică decît informativă. 

Pretențiile inițiale ale rețelelor sociale de a fi foruri ale evaluării democratice nestingherite trebuie să fie ponderate însă cu elementele pe care le-am adus în discuție anterior. Tipul de validare pe care o căutăm de cele mai multe ori atunci cînd postăm are mai puțin de-a face cu niște criterii obiective din punct de vedere epistemic, estetic sau moral și mai mult de-a face cu validarea simbolică a acumulării de like-uri care stau, de fapt, pentru capitalul nostru simbolic în interiorul rețelei noastre sociale. Suprapusă peste natura noastră tribalistă (care nu este însă una inerent problematică), democrația aprecierii se transformă, în mediul online, într-o veritabilă algocrație. 

Butonul de like a jucat un rol important în transformarea rețelelor sociale într-un mare concurs de frumusețe, ne-a schimbat motivația din spatele interacțiunilor noastre online și a condus, într-o măsură relevantă, la uniformizarea opiniilor noastre. Marea noastră greșeală este însă aceea de a trata un concurs de frumusețe ca fiind o veritabilă competiție de idei și de a uita, așa cum poate ar fi spus Kundera, că realitatea e în altă parte. 

Radu Uszkai este asistent universitar în cadrul Departamentului de Filosofie și Științe Socioumane, ASE București și membru al Centrului de Cercetare în Etică Aplicată, Universitatea din București.

Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet
p 13 foto Alex Galmeanu jpg
image png
Despre dinozauri şi mamifere conectate (şi tatuate)
De pe margine, cei care privesc melancolic şi neputincios sînt doar dinozaurii.
image png
30 de ani mai tîrziu
Mă atrag tîrgurile cu vechituri într-un fel de neînțeles.
WhatsApp Image 2023 11 22 at 10 28 30 jpeg
Ceea ce nu poate reda o fotografie
Și cît de greu ar fi azi să-ți imaginezi încarnarea unei legături printr-un tom de hîrtie?
image png
image png
Schiță pentru o etică a recunoștinței
Gratitudinea e o recunoaștere a felului misterios în care ni se întîmplă binele.
image png
Recunoștința, darul „învățăceilor”
Ceea ce primesc eu de la „învațăceii” mei este extrem de prețios.

Adevarul.ro

image
Cât a ajuns o singură noapte la 3 stele în Poiana Brașov. „De banii ăia stau 10 zile la schi în Austria sau o lună la bulgari”
Cei care se gândesc să meargă la schi în Poiana Brașov, în această iarnă, ar trebui să se gândească de două ori unde se vor caza. Chiar dacă există și oferte rezonabile, multe sunt mai scumpe decât o vacanță întreagă în Austria sau Italia
image
Ultimul hotel UGSR de pe Valea Lotrului, închis după 42 de ani. „Noroc cu privații“ FOTO
Comparată deseori cu Valea Prahovei, deși paralela se poate face doar din punct de vedere al potențialului turistic și cadrului natural, Valea Lotrului din Vâlcea suferă extrem la capitolul infuzie de capital, mai ales în sectorul public.
image
Cât de bine trăiesc românii în comparație cu ungurii și bulgarii. Argumentele incontestabile ale unor economiști
România a înregistrat în ultimii ani o creștere economică importantă, cel puțin pe hârtie, iar politicienii se laudă că ne-am depășit vecinii. Economiștii contactați de „Adevărul” nu susțin această variantă, la fel cum nu o fac nici cifrele Băncii Mondiale și Eurostat

HIstoria.ro

image
Cine este și de unde vine Moş Nicolae?
În noaptea de 5 spre 6 decembrie tradiţia spune că Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care sunt cuminţi, lăsându-le în cizmuliţe dulcuri şi alte daruri. Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată niciodată iar copiii care au fost cuminţi vor găsi în ghetuţe diverse cadouri.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.