Alex, prieten drag

Dana ENULESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 824 din 5–11 decembrie 2019
Alex, prieten drag jpeg

Anul acesta sînt opt ani de cînd nu te mai văd, iar în iunie ai fi împlinit 60 de ani, vîrsta pe care o voi avea eu peste două luni. Timpul trece, dar mie mi-e la fel de dor de tine. Îmi aduc aminte momentul în care ne-am cunoscut, în 1979, la Facultatea de Engleză din Pitar Moș. Mă uitam speriată pe liste, să văd dacă am intrat. Aveam 19 ani și abia sosisem de la Tîrgoviște. Te-ai prezentat, Alex. Șerban, și a fost simpatie la prima vedere. Am vorbit, ne-am îmbrățișat și mi-ai spus că ai senzația că vom deveni prieteni buni.

Mi-e dor de vocea ta, de mail-urile pe care mi le scriai, de urările de ziua mea, de călătoriile noastre la București, Cluj, Roma, Veneția, Napoli, Capalbio și alte locuri din Toscana pe care le adorai.

Îmi amintesc anii de facultate în care vorbeam în fiecare zi despre cinema, regizori, scriitori, programe de televiziune și de fiecare dată aveam ceva de învățat de la tine. Tu mi-ai făcut cadou prima mea carte de Julio Cortázar.

Cînd a murit John Lennon mi-ai spus să port doliu cel puțin o săptămînă, iar eu te-am ascultat. Nu pot uita restaurantul pe care l-ai descoperit pe Magheru și pe care l-ai numit „sediu“, unde mîncam spanac cu ouă în fiecare zi, iar tu rîdeai cu poftă cînd chelnerița striga: „Să mai meargă un spanac cu ouă!“.

Cînd nu mă descuram la examentul de Old English m-ai încurajat să merg înainte și mi-ai explicat ce nu înțelegeam. M-ai împins mereu dincolo de limitele mele și îmi spuneai că pot face orice dacă mă străduiesc. Mi-ai spus că pot să scriu articole de critică cinematografică, iar cînd am început m-ai lăudat și mi-ai spus că textele mele sînt „savuroase“.

Te-ai bucurat ca un frate cînd am început să scriu despre fotbal, tu care urai fotbalul (erai convins că un penalty se trage de la 9 metri) și citeai tot ce scriam, încercînd să-ți amintești schemele de joc și numele fotbaliștilor.

Cînd îmi spuneai că semăn cu Caroline de Monaco și cu Louise Fletcher mă bucuram nespus. Dar cînd ai venit prima dată acasă la mine, la Roma, și erai tînăr, slab și cu părul lung, tata ți-a spus că semeni cu o fetiță, iar tu te-ai supărat. Apoi ați devenit prieteni și la Campionatul Mondial de fotbal din 1994 ieșeați amîndoi pe terasă cu steagul Italiei și vă bucurați că vă felicitau vecinii. Cînd Italia a pierdut Cupa Mondială, m-ai îmbrățișat, pentru că plîngeam.

Cînd s-a născut fata mea, Giada, ai venit la Roma să o vezi și mi-ai spus că de obicei te deranjează copiii, dar nu a mea, care plînge muzical.

Cînd am fost prima dată împreună la Veneția, în 2000, eu și cu tine ne-am rătăcit imediat și eram convinși că primul canal întîlnit în cale era Canal Grande. Noroc cu Cristi care, în cinci minute, ne-a scos la liman și ne-a explicat orarul vaporașelor. Atunci mi-am dat seama că prietenul nostru Cristi înțelege totul, imediat.

La Veneția nu-ți plăceau nici căldura exagerată, nici ploile și spuneai în fiecare an „Cannes is hot, but Venice is not“, ceea ce mă enerva pentru că eu nu am fost niciodată la Cannes… Tot la Veneția te supărai pe mine că nu țineam minte scurtăturile descoperite de tine ca să ajungem repede de la Rialto la San Marco sau în Campo Santa Margherita, locul tău preferat în oraș. Mi-aduc aminte ultima zi petrecută împreună la Veneția, cînd nu ai vrut să mergi la Lido să vezi filme, ai rămas acasă ca să gătești pentru mine și pentru Cristi. Mi-e dor de tine la Veneția pe vaporaș și pe scări la Casinò, unde aveam loc de întîlnire.

Am fost de multe ori împreună la Capalbio, în Toscana, unde mergeai la petreceri îmbrăcat în alb și cu pălării à la Hermann Hesse. Odată m-ai „încurajat“ să fur două pahare și te-ai mirat că am reușit. Altă dată, tot în Toscana, am venit la tine la hotel să fac duș și te-ai certat cu proprietarul din cauza mea.

Îmi aduc aminte lecția de cinema pe care mi-ai ținut-o în metrou la Roma, despre Murnau, care spunea că „tot ceea ce nu intră în cadru nu există“.

Nu-ți plăcea Ken Loach, dar înțelegeai perfect de ce îmi place mie. Spuneai că sîntem prieteni pentru că la filme rîdem la aceleași poante. Vreau să mai mergem pe stradă ținîndu-ne de mînă și cîntînd „I’m singing in the rain“. Vreau să mergem la cofetărie, să plătești tu și să mai spui „E pe mine“. Vreau să fim studenți și să mai traducem „Brother brother but the cheese is on money“.

Mi-e dor de rîsul tău în sala de cinema și de dedicațiile de pe cărțile pe care mi le făceai cadou, de exemplu „Danei, de care mă leagă multă complicitate cinefilă nechibzuită“. Mi-e dor de cum zîmbeai cînd te alintau colegele la facultate. Vreau să mai stăm o dată la același hotel, în două camere vecine, ca să mai vorbim puțin despre filme și regizori. Vreau să mai mergem o dată la Napoli și să te mai îndrăgostești de Vezuviu.

Îmi pare rău că nu am mers cu tine la Cluj la Grădina Botanică, deși mă invitai mereu. În fiecare an, de ziua ta, pe 28 iunie, mă duc la Roma în cartierul tău preferat, Trastevere, și mănînc lasagne în cinstea ta. Apoi mă întorc acasă să revăd Vertigo, filmul tău preferat. Și, așa cum ți-am promis acum opt ani, de cîte ori intru într-o sală de cinema, las un scaun liber lîngă mine, pentru tine.

Dana Enulescu este critic de film.

Foto: Marius Chivu

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.