Aici sînt banii dumneavoastră: pe cap de student

Publicat în Dilema Veche nr. 261 din 18 Feb 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Actualul sistem de finanţare a fost introdus prin modificările din 1998 la Legea învăţămîntului şi a avut ca obiectiv principal stimularea dinamicii universităţilor din România, puse în competiţie pentru dobîndirea de resurse. "Logica" acestei măsuri a fost, în linii mari, următoarea: cu cît o universitate oferă programe de studii mai bune, cu atît va atrage mai mulţi studenţi şi, deci, mai multe fonduri. Din păcate, ceea ce vedem azi e destul de departe de ceea ce se aştepta să se întîmple. Şi asta din mai multe pricini. Sistemul actual de finanţare este, totuşi, unul confuz, indecis. Teoretic, s-ar spune că finanţarea per student subvenţionează beneficiarii, nu instituţiile ofertante. Ar fi aşa dacă, de exemplu, absolvenţilor de bacalaureat li s-ar acorda un credit de studii nerambursabil, cu care să-şi achite costurile la orice universitate sau facultate doresc să se înscrie. În realitate însă, subvenţiile sînt acordate tot direct universităţilor, sub forma numărului de locuri bugetare aprobate anual de către minister, pe baza unor criterii imposibil de elucidat - cel puţin pentru mine. Aşa se face că avem în continuare specializări cu peste 10 candidaţi pe un loc bugetar la admitere - uneori chiar cu peste 30! - şi altele care au mai puţin de un candidat pe loc bugetar. Al doilea motiv e proasta corelare a învăţămîntului superior cu piaţa muncii din România. În privinţa acestui lucru, opinia publică se grăbeşte să arunce blamul pe universităţi, care sînt, într-adevăr, prea puţin preocupate de ce se va întîmpla cu absolvenţii lor după încheierea studiilor. Dar şi reciproca e valabilă. Piaţa de muncă din România e prea puţin sensibilă faţă de pregătirea pe care posibilii lor angajaţi o obţin în universitate. Pentru mare parte dintre angajatori, orice diplomă, indiferent unde şi cum a fost obţinută, e la fel de bună ca oricare alta. Într-un mediu academic puternic concurenţial, cum este cel din SUA, piaţa muncii are un cuvînt decisiv. Acolo ştii că o diplomă de Harvard îţi aduce şanse enorme de a te angaja pe un salariu foarte bun imediat după absolvire, în vreme ce diploma unei universităţi de mîna a şaptea poţi s-o atîrni liniştit în cui. La noi, de ce şi-ar bate capul un tînăr să investească timp, efort şi bani, dacă rezultatul final este, din perspectiva angajabilităţii, foarte probabil acelaşi? Din această pricină - este cel de-al treilea motiv pentru care actuala formă de finanţare nu a adus rezultatele aşteptate - ideea că o creştere cantitativă va aduce şi un spor calitativ a fost dezminţită de realitate. Adesea se întîmplă tocmai pe dos: cu cît sînt mai lejere condiţiile de promovare, cu atît se înghesuie mai mulţi candidaţi la porţile universităţii. Şi mai grav e că actuala formă de finanţare are repercusiuni nu numai legate de admitere - eu unul sînt adeptul formulei "intră cine vrea, iese cine poate", care este, de altminteri, regulă aproape generală în învăţămîntul superior din Europa -, ci şi pe parcursul studiilor. Pentru a nu-şi pierde studenţii pe drum - a se citi: banii proveniţi din subvenţii sau din taxe, fără de care n-ar putea supravieţui - universităţile tind, inevitabil, să coboare continuu ştacheta evaluării. Or, referitor la calitatea unui program de studii - adică nivelul de pregătire al absolvenţilor pe care acesta îi "produce" - esenţial nu este ce "se predă" (eventual, în săli goale), ci ce "se învaţă". Ce-i de făcut? Revizuirea sistemului de finanţare, reorientat către parametri calitativi. Chestiunea e cu atît mai stringentă cu cît competiţia internă - în parte eşuată, cum am arătat - este tot mai puternic dublată de problema concurenţei internaţionale. Dacă ne închipuim că vom putea intra în bătălia de pe piaţa educaţională mondială cu universităţi care dau diplome cu toptanul tuturor celor care doresc, ne înşelăm amarnic. Să fie clar: atractivitatea unor programe de studii nu e totuna cu utilitatea acestora pentru societate. Mă mărginesc la două exemple de la Litere. La Biblioteconomie şi Ştiinţele Informării nu e mare înghesuială - ca la Comunicare şi Relaţii Publice sau Studii Europene, de exemplu. Cum ar arăta însă o ţară fără bibliotecari cu studii de specialitate? Pe mîna cui ar urma să intre Biblioteca Academiei, Biblioteca Naţională, bibliotecile universitare ş.a. m.d.? Cine se va ocupa de gestiunea informaţiei publice, pe suport tipărit sau digital, în viitor? Al doilea exemplu: am deschis la Litere, în anul precedent, un program de licenţă de Etnologie. Solicitarea, cel puţin în primul an, a fost sub aşteptări - este, printre altele, o direcţie de studii de care majoritatea absolvenţilor de liceu nici n-au auzit. Într-o ţară ca România, cu enorme dificultăţi provocate de "impactul civilizaţiilor" coexistente în societatea noastră - în primul rînd, cel dintre cultura urbană şi cea rurală - cine ar putea contesta utilitatea unei astfel de specializări? Statistic vorbind, avem în România actuală o piaţă a muncii care poate fi, cu inevitabile fluctuaţii, mai mult sau mai puţin darnică cu absolvenţii diverselor specializări academice. Eu cred însă că opţiunea oricărui tînăr pus în situaţia de a decide ce vrea să facă cu propria-i viaţă nu poate fi încadrată într-un calcul statistic. Există suficiente posibilităţi pentru un absolvent de Litere, capabil şi cu iniţiativă, de a-şi face o carieră care să-l mulţumească. Avînd o deschidere culturală atît de largă - capacitatea de a manevra limbaje şi texte - educaţia filologică asigură o la fel de largă adaptare la cerinţele pieţei. De aceea avem absolvenţi care ocupă poziţii de vîrf în cele mai variate domenii - de la învăţămînt la management economic, de la mass-media la structuri guvernamentale.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
De ce s-a oprit slujba oficiată de ÎPS Teodosie la Ziua Marinei. Explicaţiile Forţelor Navale Române
Statul major al Forţelor Navale a oferit primele explicaţii cu privire la incidentul petrecut în timpul oficierii slujbei religioase de către ÎPS Teodosie.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Greşeala ce ar putea lăsa nepedepsită o bandă de tâlhari care a terorizat Ploieştiul
Trei hoţi din Prahova care au terorizat ploieştenii în perioada sărbătorilor de iarnă din anul 2020 sunt la un pas să rămână nepedepsiţi din cauza unei greşeli a instanţei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.