Aici, între cei doi poli ai vieții mele

Lavinia BRANIȘTE
Publicat în Dilema Veche nr. 950 din 23 – 29 iunie 2022
image

Am avut nevoie de mulți ani să-mi dau seama că locul în care aș vrea să trăiesc este România. Am norocul să pot oscila acum între un oraș mare și unul mic, la o distanță rezonabilă unul de celălalt, așa că pot să fug de colo-colo de cîte ori simt nevoia. Viața mea din București e foarte diferită de viața mea din Brăila, dar fiecare dintre variante funcționează foarte bine ca refugiu față de cealaltă. Zilele lungi și încremenite de la Brăila compensează zilele scurte și zgomotoase din București, iar casa bunicilor plină de pisici e cum nu se poate mai diferită de hărmălaia din blocul muncitoresc, cu pereții lui subțiri. Cele două bule îmi amintesc constant de existența multor alte bule în afara lor, iar asta cred că e ceva cît se poate de sănătos.

Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești. Poate n-ar fi foarte greșit să spun că pentru mine locul ideal e de fapt o combinație de două locuri, care să-mi poată lăsa între ele un sentiment de spațiu de respirație. Îmi plac călătoriile între cei doi poli ai vieții mele, îmi place suspendarea aceea din tren, acel non-spațiu și non-timp.

Nu pot să mă gîndesc la un oraș ideal sau să fac un portret-robot al unei țări perfecte în care aș vrea să trăiesc. Am făcut exercițiul ăsta de prea multe ori în prima tinerețe și l-am făcut degeaba. Înaintarea în vîrstă a venit pentru mine cu o sporire a capacității de compromis, cred că doar așa se poate ajunge la pace – cu locuri, cu oameni, cu tine însuți. Nici de la mine nu mai aștept să fiu cea mai bună versiune a mea, cel puțin nu cea pe care o aveam în minte la începutul vieții adulte.

Așadar, cel mai mult îmi doresc să fiu aici. Aici și acum. Cred că nici acum nu e un moment rău în care să fii în România, dacă ești român. Noi, cei care avem niște amintiri dinainte de ’89 și care am trecut și prin jungla anilor ’90, ar trebui să prețuim un pic mai mult unde am ajuns cu țara, deși da, traseul a fost extrem de chinuit și plin de prădători.

Ce-mi place în România e că vorbim aceeași limbă și ne înțelegem glumele unii altora (adică bagajul cultural comun), ce nu-mi place e gunoiul de pe cîmp (adică lipsa de aplicabilitate a legilor și instituțiile slabe). Îmi place natura de aici, dar nu-mi place gradul de poluare. Aș putea s-o țin așa la nesfîrșit cu liste de lucruri bune și rele, iar cele rele ar fi mai la îndemînă probabil, s-ar aduna pe listă mai repede fiindcă ne gîndim la ele mai mult, însă orice loc, real sau imaginar, vine cu listele lui.

Toate căutările mele de adult m-au dus în cele din urmă către acest loc numit acasă, pe care unii nici nu-l caută, ci doar îl acceptă. După multe rătăciri (mai mult sufletești decît geografice) sînt din nou, împăcată, aici. Și nu știu dacă m-am învîrtit în cerc sau m-am întors la pătrățica de start (ca la Piticot, cînd îți pică un zar ghinionist), nu știu cît de statornică e decizia mea, nu știu dacă viitorul nu va aduce crize ce ne vor pune în mișcare în masă, dar știu că locul ideal e acolo unde tribul meu îmi înțelege glumele.

Lavinia Braniște este scriitoare. Cea mare recentă carte publicată este Mă găseşti cînd vrei, Editura Polirom, 2021.

Bătălia cu giganții jpeg
Unde greșesc autoritățile
Oare, în loc ca autoritățile să încerce să deservească traficul auto, nu ar fi mai constructiv, ca să nu zic mai la îndemînă, să-l descurajeze sistematic?
951 t pag10 foto Alberto Grosescu jpg
Străzi Deschise. Un pariu pentru viitorul Bucureștiului
Avem nevoie de asta ca de aer! Sau și mai bine spus, avem nevoie de asta ca să mai avem ceva aer.
p 11 jpg
Un spațiu public sigur
Mai nou vedem o șansă în tehnologii de condus autonom; mai bine ar fi să mergem din nou autonom pe picioarele noastre.
p 1 jpg
„Ce nu înțelegeți voi este că…”* – 11 lecții despre oraș
Pietonizarea e permanentă. A merge pe carosabil, chiar dacă temporar ți se dă voie, e aproape umilitor.
951 t pag12jos foto C Dragan jpg
În Suedia, două roți sînt mai bune decît patru
Municipalități suedeze au început să reducă drastic numărul locurilor de parcare din centru, înlocuindu-le cu parcări pentru biciclete.
p 13 jpg
Libertatea de a nu folosi mașina
Noua libertate este de a nu fi blocat în trafic, de a nu plăti rate la mașină, de a nu fi vulnerabil la fluctuațiile prețului petrolului.
1024px Bucharest Citaro bus 4374 jpg
În ce fel de oraș vrem să trăim?
Dacă alegi să optimizezi infrastructura pentru pietoni, mutînd accentul de pe autovehiculul individual, atunci vei aloca bugetul unor proiecte prin care crești capacitatea de transport în comun.
Paris patrimoine jpg
„În ceea ce privește mobilitatea urbană, cel mai important e să lupți împotriva izolării” – interviu cu Carlos MORENO
Administrațiile locale se confruntă cu această mare provocare de a oferi o alternativă la mașina personală care să fie acceptabilă pentru un număr mare de cetățeni.
Viețile netrăite jpeg
Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?
Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel?
Drepnea
Jumătate mișcare, jumătate siguranță
Locurile sînt sinonime cu niște stări psihice, sînt legate de întregi constelații de lucruri trăite, sunete, imagini, intensități care au înscris acel teritoriu pe harta mea emoțională.
Neuhausen (Erzgeb ), die Schlossgasse JPG
În satul Noulacasă
Acest sat se numește Neuhausen, iar mie, în română, îmi place să-i spui Noulacasă.
mare
Un lac între munți
Am știut că atunci, acolo, sînt fericit și că e un loc în care o să mă întorc întotdeauna cînd o să mă pierd, cînd o să-mi fie foame, sete sau o să mă rătăcesc.
p 11 jos jpg
Aici, între cei doi poli ai vieții mele
Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești.
p 12 Paris, Cartierul Latin WC jpg
Orașe uriașe
Mă văd întors în Paris, trăind liniștit viața altora, recunoscător celor care se poartă frumos cu mine, pînă cînd alții, nou-veniți, încep să îmi fie recunoscători că mă port frumos cu ei.
25869202527 80595838cf c jpg
4 case x 4 mașini
Mașina pe care mi-aș fi luat-o putea funcționa drept criteriu de delimitare a unor intervale (micro)biografice.
p 13 jpg
Harta
Aș vrea să trăiesc în România pentru că, după atîtea mereu alte și alte hărți, ar fi mai ușor s-o iau pe-a noastră la puricat, și la propriu, și la figurat.
p 1 jpg
Pe aripile gîștelor sălbatice
M-aș lăsa purtată de gîştele sălbatice ale lui Nils Holgersson, dînd roată nu doar Suediei, ci întregului continent, planînd fără nici o obligaţie şi nici un regret pe deasupra locurilor pe care le-am iubit cîndva.
1200x630 jpg
Pentru Constanța, cu dragoste și abjecție
Mi-ar plăcea să trăiesc într-o Constanța în care nostalgia – neobturată de dezvoltările imobiliare – să deschidă portaluri către trecut.
index png
Orașul Sud
Lună plină, Dunărea caldă și întunecată la Brăila, primitoare cînd intri cu picioarele în malul ușor nămolos.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Centrul și marginea
Tendința este acum cea a descentralizării și nu doar din punct de vedere urbanistic.
p 10 sus WC jpg
Strada Tunari în ficțiune și în realitate
Comoditatea locuirii împreună se vede că a primat față de disconfortul izvorît din diferență, rasială, socială.
Mahala jpg
Mahalale şi mahalagii
Oamenii se temeau de mahala şi de puterea cu care devora reputații şi destine.
Diana jpg
La Bragadiru
Lockdown-ul din martie 2020 ne-a prins în cei 46 de metri pătrați ai apartamentului de două camere din Drumul Taberei. Atunci a fost momentul-cheie.
p 12 sus jpg
Periferia sferei moralității: o scurtă istorie despre progres
Virtutea nu mai este ceva ce poate fi impus de la centru, ci descoperit și practicat de fiecare.

Adevarul.ro

image
Experimentul social al unui român care a vrut să afle ce cred românii când li se spune că viaţa în luxul paradisului din Bali costă mai puţin decât în Cluj
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social. El a făcut o comparaţie „cosmetizată” a costului vieţii în paradisul din Bali, cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile acestul „clickbait” elaborat au fost surprinzătoare: oamenii au înghiţit „găluşca” şi au generat un trafic nebun postării.
image
Un YouTuber care a vizitat un McDonald's-ul rebrănduit din Rusia a povestit cât de multe diferenţe sunt faţă de varianta americană
Un reporter rus de la un cunoscut canal de YouTube a mers la McDonald's-ul rebranduit din Moscova, care s-a deschis pe 12 iunie, şi a spus că mirosul şi mâncarea sunt diferite.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.