Aerul și visele. Eseu despre imaginația mișcării (fragmente)

Gaston BACHELARD
Publicat în Dilema Veche nr. 838 din 12 - 18 martie 2020
Aerul și visele  Eseu despre imaginația mișcării (fragmente) jpeg

● Și aici ne întîlnim cu teza noastră extrem de precisă, apărată de noi de-a lungul acestui eseu: pentru a te constitui cu adevărat ca mobil care sintetizează în sine devenirea și ființa, trebuie să realizezi în tine impresia directă de imponderabilitate. Or, a te mișca cu o mișcare ce angajează ființa într-o devenire de imponderabilitate înseamnă a te transforma ca ființă care se mișcă. Trebuie să fim o masă imaginară pentru a ne simți autorul autonom al devenirii noastre. Nimic nu-i mai favorabil acestei stări decît faptul de a căpăta conștiința acestei puteri intime care ne permite să schimbăm masa imaginară și să devenim în imaginație materia care se potrivește cu devenirea duratei noastre prezente. În general vorbind, putem turna în noi înșine fie plumb, fie aer ușor; ne putem constitui ca mobil al unei căderi sau ca mobil al unui elan. Conferim astfel o substanță duratei noastre în cele două mari nuanțe ale duratei: cea nefericită și cea exaltată. E cu neputință să trăiești intuiția unui elan fără această încercare de ușurare pînă la imponderabilitate a ființei noastre intime. A gîndi forța fără a gîndi materia înseamnă a fi victima idolilor analizei. Acțiunea unei forțe care lucrează în noi este în mod necesar o conștiință a unei transformări intime.

Poetul nu se înșală cînd își cîntă eul, devenit aerian:

Eu, acest trup însuflețit și atît de ușor sieși

Un aer tainic în oasele mele

Mă face ușor ca o pasăre.

(Pierre Guéguen, Jeux cosmiques, „Sensation de soi“)

Meditația activă, acțiunea meditată sînt în mod necesar un travaliu al materiei imaginare a ființei noastre. Conștiința de a fi o forță pune ființa noastră într-un creuzet. În acest creuzet sîntem o substanță care se cristalizează sau se sublimează, cade sau urcă, se îmbogățește sau devine mai ușoară, se reculege sau se exaltă. Acordînd puțină atenție substanței ființei noastre care meditează, vom descoperi două direcții ale cogito-ului dinamic, în funcție de faptul că ființa noastră caută bogăția sau libertatea. Orice valorizare va trebui să țină seama de această dialectică. Avem în primul rînd nevoie să conferim o valoare ființei noastre pentru a putea prețui valoarea celorlalte ființe. Iată de ce imaginea celui care cîntărește este atît de importantă în filozofia lui Nietzsche. „Je pense, donc je pèse“ (Gîndesc, deci cîntăresc) este așadar un raport ce se întemeiază pe o profundă etimologie. Cogito-ul ponderal este primul dintre cogito-urile dinamice. Toate valorile noastre dinamice trebuie raportate la acest cogito ponderal. Primele imagini ale valorii se găsesc în această estimare imaginată a ființei noastre. Dacă ne gîndim că o valoare este în mod esențial valorizare, deci schimbare de valori, ne dăm seama că imaginile valorilor dinamice se află la originea oricărei valorizări.

Pentru a studia acest cogito valorizant, sînt foarte utile dialecticile extreme de îmbogățire și de eliberare așa cum sînt ele sugerate de imaginația terestră și de cea aeriană, una voind să nu piardă nimic, iar cealaltă să dăruiască totul. Cel de-al doilea demers este mai rar. Descriindu-l, riști totdeauna să rămîi neconvingător, ai împotriva ta pe toți cei care limitează realismul la imaginația terestră. S-ar părea că pentru imaginația terestră a da înseamnă totdeauna a abandona, a deveni ușor înseamnă întotdeauna a pierde din substanță, din greutate. Dar totul depinde de punctul de vedere: ceea ce este bogat în materie este adeseori sărac în mișcare. Deși materia terestră, cu pietrele, sărurile, cristalele, argilele, mineralele sale, cu metalul său este fundamentul unor bogății imaginare infinite, ea este, dinamic vorbind, cel mai inert dintre vise. Dimpotrivă, aerului, focului – elementelor ușoare – le aparțin exuberanțele dinamice. Realismul devenirii psihice are nevoie de lecții aeriene. Ni se pare chiar că, fără o disciplină aeriană, fără o ucenicie a imponderabilității, psihismul uman nu poate evolua. Sau cel puțin că, fără evoluția aeriană, psihismul uman nu cunoaște decît evoluția care efectuează un trecut. Ca să întemeiezi viitorul ai totdeauna nevoie de valori legate de zbor. În acest sens medităm asupra unei admirabile formule a lui Jean-Paul care, în Hespérus, cea mai aeriană dintre toate cărțile sale, scrie: „Omul trebuie să se înalțe ca să se transforme“.

● Anticul adagiu al maternității universale capătă o nuanță nouă: cea a vieții legănate odată cu vîrful copacilor. Pădurea nu-i decît un leagăn. Nici un leagăn nu-i gol. Pădurea vie leagănă pădurea viitoare. Înțelegem așadar că este vorba de aceeași mișcare, de mișcarea primordială a leagănului, care aduce fericirea ramurii, păsării, omului visător. În desăvîrșită continuitate citim o altă pagină de Maurice de Guérin: „Ramura înflorită, pasărea care se cațără pe ea spre a cînta sau a-și face cuibul, omul care privește ramura și pasărea, toți sînt pătrunși de același principiu, în diferite grade de perfecțiune“. După cum se vede, unitatea se realizează prin contemplarea unei singure mișcări, a unei mișcări primordiale, legănatul. Să facem încă un pas și, în loc să privim, haide să visăm: deasupra arborelui verde, mai înalți decît cel mai înalt vîrf, mai ușori decît pasărea cîntătoare, vom cunoaște perfecțiunea vieții aeriene.

(fragmente din Aerul și visele. Eseu despre imaginația mișcării de Gaston Bachelard, trad. Irina Mavrodin, Editura Univers)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cum este terorizată de vecini o familie din Timișoara: „Coșmarul durează durează de 20 de ani, defilează cu topoare și cu un pistol prin curte” VIDEO
Imagini șocante surprinse de o cameră de supraveghere, în ele se observă cum mai mulţi cetăţeni de etnie romă terorizează o familie din Timişoara. Primarul Dominic Fritz a publicat imaginile și a făcut apel la instituţiile statului pentru a stopa acest fenomen.
image
Medicamentele care vor fi retrase din farmaciile din România, de săptămâna viitoare
Șapte medicamente de pe piață vor fi retrase pentru că nu respectă standardele de conformitate.
image
Perla Coroanei industriei auto din România. Cum a ajuns Uzina Aro în vizorul negustorilor de automobile din întreaga lume
Automobilul Românesc Original, ARO, supranumită „Florea de colţ” a munţilor, a cunoscut gloria în anii ’70 şi ’80. În Italia, în 1972, presa vremii vorbea elogios despre un câştigător al unui mare raliu automobilistic internaţional, cel de la Prato.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.