(A)ere de mall

Cum intri, din praful bulevardier al Vitanului, în mall, în primul rînd ţi se schimbă aerul. Condiţionat, vara ţi se dă cu răcoare, iarna cu căldură, cît să simţi că ai părăsit capriciile realităţii de afară. Mai apoi, cu cît înaintezi pe pardoseala lucioasă şi impecabil de curată, printre şirul de magazine de firmă, care ademenesc bietele buzunare, ca nişte harpii de meserie ce sînt, cum colinzi aşa cu ochii la balonaşe şi iluzii de high life , dacă eşti predispus la slăbiciune de înger, ţi se poate schimba, încet, încet, şi aerul lăuntric. Care devine unul uşor absent, de om cu prea mulţi bani şi doar o bucurie: să se plimbe; buzele încep să ţi se întredeschidă (asta accentuează mina de plictiseală) şi chiar mersul să devină altul de ajungi să păşeşti niţel altfel decît cum o faci în lumea din afară, cu capul dat uşor pe spate, cu ochii semiînchişi, judecînd pe toată lumea. Cum păşeşti şi mai înlăuntrul mall-ului, dacă eşti de gen feminin, vei observa că unghiile îţi devin dintr-odată lungi şi false şi capătă o ciudată nevoie de a tot înlătura şuviţa impecabilă şi blondă de pe frunte; dacă eşti masculin şi îmbrăcat la costum fără cravată, îţi va tot veni să scoţi, într-un impuls necunoscut, mobilul (chit că ai sau nu nevoie de el). Cînd intri în mall-ul din Vitan trebuie s-o faci cu evlavie; în definitiv, este primul care a lansat metamorfoza instantanee a omului de rînd în brandul "mall-istului". Aici nu se mai merge oricum şi, dacă întrebi vînzătoarele de după tejghelele lucitoare, care sînt cele mai contaminate, n-ar trebui să o facă oricine. (Mai de mult, venind de la o sală de fitness din apropiere, îmbrăcată sport, am avut tupeul să cer o brăţară într-un magazin de bijuterii de parter: e de aur alb, doamnă, nu de argint! ) Dincolo de uşile turnante, se deschide aşadar mai mult decît un centru comercial de lux, se deschide un mic orăşel, cu legi proprii şi chiar cu o comunitate, în care, dacă vrei să te integrezi, trebuie să respecţi în primul rînd ritualul aerului: să dai senzaţia aşadar că de-abia ai coborît din merţan (chiar dacă eşti, toată ziua, un RATB-ist convins). Cînd vii la mall-ul din Vitan, dacă nu eşti turist păgîn care pîngăreşte întreaga creaţie cu meschinării gen "cumpărături" sau "mîncare", trebuie să ştii cum să mergi în cerc, fără să ameţeşti. În definitiv, sub cupola din Vitan, cat-walk -ul aparenţelor este circular. Militari. Tramvaiul 41 şerpuieşte agale pe cheiul Dîmboviţei, pe sub beculeţele multicolore de sărbătoare. E a doua zi de Crăciun, de fapt seară, spre şapte, iar el este plin de domnişoare şi domnişori de liceu, guralivi şi împrăştiind de jur împrejur aromele exotice ale unor parfumuri de supermarket. Domnişoarele au hăinuţe scurte şi cizme lungi, domnişorii - blugi peticiţi şi pantofi sport, cum se poartă acum. Şi toţi coboară buluc la prima după pasaj. Sar, cu toată eleganţa hainelor, gardurile galbene din staţie, aleargă pe ultima sută de verde, se iau la înjurături cu cîţiva şoferi, rîd zgomotos şi intră la mall. Iar aici sînt deja acasă, în elementul lor, cunoscînd fiecare cotlon, dînd impresia că, dacă ar vrea, ar putea cumpăra pe loc tot ce sălăşluieşte în magazinele luminoase. E a doua seară de Crăciun, totuşi mall-ul, plin. Mai ales ultimul etaj, etajul fast-food-ului. Tinerii din tramvai dau o roată, întîi pe la celelalte etaje, intră prin magazine, fetele se uită cu jind la cîteva haine, apoi la etichetele lor, se parfumează gratuit cu testerele unor parfumuri de marcă, după care urmează o pauză de Mac. Se cumpără sucuri cu acid, se aprind ţigările şi se încep poveştile tari. "Mac-ul e doar un pretext." Şi mai e pentru că e cel mai ieftin. Îi abordez pur şi simplu. Puştii nu mai au de mult inhibiţii şi mă servesc cu răspunsuri directe la toate întrebările. De venit, vin la mall pentru că e frumos. Şi e cald. Iar fetele pot să poarte toc ( păi, arată-mi tu un bulevard din centru pe care să mergi cu toc şi să nu-ţi rupi gîtul! ), îşi pot expune bluziţele minione şi fustele minuscule, în toiul iernii. Ce fac ei aici? Se plimbă pentru că în altă parte nu au unde. Se uită pe la magazine, chiar dacă nu cumpără. Într-un cuvînt... socializează. La mall vin foarte mulţi tineri, să mai vadă "lumea bună" şi poate că "lumea bună" să-i mai vadă pe ei. În definitiv, la prima după pasaj, sub cupola din Militari şi în formă concentrată, esenţa visului românesc: să ajungi să te faci remarcat. Pe urmă, toate vin de la sine.