(A)ere de mall

Publicat în Dilema Veche nr. 153 din 12 Ian 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cum intri, din praful bulevardier al Vitanului, în mall, în primul rînd ţi se schimbă aerul. Condiţionat, vara ţi se dă cu răcoare, iarna cu căldură, cît să simţi că ai părăsit capriciile realităţii de afară. Mai apoi, cu cît înaintezi pe pardoseala lucioasă şi impecabil de curată, printre şirul de magazine de firmă, care ademenesc bietele buzunare, ca nişte harpii de meserie ce sînt, cum colinzi aşa cu ochii la balonaşe şi iluzii de high life , dacă eşti predispus la slăbiciune de înger, ţi se poate schimba, încet, încet, şi aerul lăuntric. Care devine unul uşor absent, de om cu prea mulţi bani şi doar o bucurie: să se plimbe; buzele încep să ţi se întredeschidă (asta accentuează mina de plictiseală) şi chiar mersul să devină altul de ajungi să păşeşti niţel altfel decît cum o faci în lumea din afară, cu capul dat uşor pe spate, cu ochii semiînchişi, judecînd pe toată lumea. Cum păşeşti şi mai înlăuntrul mall-ului, dacă eşti de gen feminin, vei observa că unghiile îţi devin dintr-odată lungi şi false şi capătă o ciudată nevoie de a tot înlătura şuviţa impecabilă şi blondă de pe frunte; dacă eşti masculin şi îmbrăcat la costum fără cravată, îţi va tot veni să scoţi, într-un impuls necunoscut, mobilul (chit că ai sau nu nevoie de el). Cînd intri în mall-ul din Vitan trebuie s-o faci cu evlavie; în definitiv, este primul care a lansat metamorfoza instantanee a omului de rînd în brandul "mall-istului". Aici nu se mai merge oricum şi, dacă întrebi vînzătoarele de după tejghelele lucitoare, care sînt cele mai contaminate, n-ar trebui să o facă oricine. (Mai de mult, venind de la o sală de fitness din apropiere, îmbrăcată sport, am avut tupeul să cer o brăţară într-un magazin de bijuterii de parter: e de aur alb, doamnă, nu de argint! ) Dincolo de uşile turnante, se deschide aşadar mai mult decît un centru comercial de lux, se deschide un mic orăşel, cu legi proprii şi chiar cu o comunitate, în care, dacă vrei să te integrezi, trebuie să respecţi în primul rînd ritualul aerului: să dai senzaţia aşadar că de-abia ai coborît din merţan (chiar dacă eşti, toată ziua, un RATB-ist convins). Cînd vii la mall-ul din Vitan, dacă nu eşti turist păgîn care pîngăreşte întreaga creaţie cu meschinării gen "cumpărături" sau "mîncare", trebuie să ştii cum să mergi în cerc, fără să ameţeşti. În definitiv, sub cupola din Vitan, cat-walk -ul aparenţelor este circular. Militari. Tramvaiul 41 şerpuieşte agale pe cheiul Dîmboviţei, pe sub beculeţele multicolore de sărbătoare. E a doua zi de Crăciun, de fapt seară, spre şapte, iar el este plin de domnişoare şi domnişori de liceu, guralivi şi împrăştiind de jur împrejur aromele exotice ale unor parfumuri de supermarket. Domnişoarele au hăinuţe scurte şi cizme lungi, domnişorii - blugi peticiţi şi pantofi sport, cum se poartă acum. Şi toţi coboară buluc la prima după pasaj. Sar, cu toată eleganţa hainelor, gardurile galbene din staţie, aleargă pe ultima sută de verde, se iau la înjurături cu cîţiva şoferi, rîd zgomotos şi intră la mall. Iar aici sînt deja acasă, în elementul lor, cunoscînd fiecare cotlon, dînd impresia că, dacă ar vrea, ar putea cumpăra pe loc tot ce sălăşluieşte în magazinele luminoase. E a doua seară de Crăciun, totuşi mall-ul, plin. Mai ales ultimul etaj, etajul fast-food-ului. Tinerii din tramvai dau o roată, întîi pe la celelalte etaje, intră prin magazine, fetele se uită cu jind la cîteva haine, apoi la etichetele lor, se parfumează gratuit cu testerele unor parfumuri de marcă, după care urmează o pauză de Mac. Se cumpără sucuri cu acid, se aprind ţigările şi se încep poveştile tari. "Mac-ul e doar un pretext." Şi mai e pentru că e cel mai ieftin. Îi abordez pur şi simplu. Puştii nu mai au de mult inhibiţii şi mă servesc cu răspunsuri directe la toate întrebările. De venit, vin la mall pentru că e frumos. Şi e cald. Iar fetele pot să poarte toc ( păi, arată-mi tu un bulevard din centru pe care să mergi cu toc şi să nu-ţi rupi gîtul! ), îşi pot expune bluziţele minione şi fustele minuscule, în toiul iernii. Ce fac ei aici? Se plimbă pentru că în altă parte nu au unde. Se uită pe la magazine, chiar dacă nu cumpără. Într-un cuvînt... socializează. La mall vin foarte mulţi tineri, să mai vadă "lumea bună" şi poate că "lumea bună" să-i mai vadă pe ei. În definitiv, la prima după pasaj, sub cupola din Militari şi în formă concentrată, esenţa visului românesc: să ajungi să te faci remarcat. Pe urmă, toate vin de la sine.

Viețile netrăite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Chantal jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Înființarea aviației militare în România
România a fost printre primele țări din lume care și-a înzestrat forțele sale armate cu aerostate și avioane.
image
Responsabilitățile date de germani Armatei Române la Stalingrad, mult peste posibilitățile acesteia
Bătălia de la Stalingrad a tensionat relațiile cu aliatul german, cu precădere în urma acuzelor venite dinspre liderii militari cu privire la responsabilitatea trupelor române pentru căderea în încercuire a Armatei 6 germane.
image
Sfârșitul tragic al poetului Dimitrie Bolintineanu
Pe 20 august 1872, Dimitrie Bolintineanu, poet, revoluţionar şi om politic, murea într-un ospiciu din Bucureşti, suferind de o afecţiune psihică, dobândită de pe urma mizeriei şi sărăciei.  Viaţa lui Bolintineanu a stat sub semnul cinstei.