Aer de Tokyo

Ana-Maria CAIA
Publicat în Dilema Veche nr. 757 din 23-29 august 2018
Aer de Tokyo jpeg

Mi-e pur și simplu frică, pe măsură ce ne desprindem, pe șosea, de peisajele montane, lăsînd în urmă conul perfect al vulcanului Fuji, izvoarele termale și satele de călugări budiști ascunse printre păduri seculare. Sînt de zece zile în Japonia și urmează să intrăm în Tokyo, monstrul urban cu 37 de milioane de locuitori în zona metropolitană, gigantul de asfalt și lumină fluorescentă, pîlpîind toată noaptea în reclamele care-l îmbracă din cap pînă în picioare. Ultima oară am fost la Tokyo în 2006 și mi aduc încă bine aminte cum am rămas captivă într-un taxi cu mileuri în interior și șofer cu mănuși albe, într-un trafic năucitor, care transforma cel mai rapid oraș al lumii într-un univers nemișcat, într-o carcasă de piatră pentru oameni și mașinile lor. Acum doi ani, la Istanbul, o metropolă de doar 15 milioane de locuitori, am petrecut trei ore încercînd să ies din ea. Acum un an, la Bangkok, la doar 9 milioane de locuitori, mi-am povestit viața într-un taxi, între Silom și China Town, preț de vreo cinci kilometri.

Autocarul menține viteza constantă chiar dacă sîntem deja în oraș, pe o șosea suspendată, printre zgîrie-nori. Clădirile sînt dense, dar traficul e atît de blînd că ai crede că Tokyo e depopulat. Nu se schimbă nimic nici pe bulevarde, nici măcar pe străduțele pe care intrăm ca să ajungem la hotel. Nu-i sărbătoare, nu-i concediu, nu-i week-end și nici măcar nu e noaptea tîrziu. E doar planificare urbană.

Japonezii au o relație specială cu mașinile. Dacă le cumpără, înseamnă că au neapărată nevoie de ele. Dacă au nevoie de ele, atunci cumpără, în mare, mărci japoneze și automobile de dimensiuni mici. Rătăcite, pe străzi, mai vezi cîte o limuzină vintage americană sau vreun Mercedes baban, dar la volan e fie cîte un solist de J-pop căruia faima i-a furat mințile, fie vreun Yakuza pentru care lipsa de bun-simț e chiar ultima problemă în viață. În orașele mari, nevoia de mașină tinde spre 0. Rețelele de metrou și de tren acoperă fiecare palmă de spațiu, iar gările sînt orașe subterane și supraterane unde găsești tot ce vrei, de la saloane de coafură pînă la cluburi de jazz. Mersul pe jos e o religie, iar costurile parcării, pe an, pornesc de la 1500 de euro în zonele sărace și ajung pînă la zeci de mii în centru.

În 2017, Tokyo a fost declarat cel mai verde oraș din zona Asia-Pacific, cu un plan ambițios, ca pînă în 2020 să scadă cu încă 25% rata emisiilor în zona metropolitană. De altfel, „după blocurile gri“, la Tokyo întotdeauna e un parc: gigantic, cu copaci milenari, mic și cochet, după tipicul grădinilor japoneze, un scuar cu copaci și iarbă după nici un tipic. Spațiul verde se vede și din satelit, se laudă tokyoții și am de ce să-i cred pe cuvînt. Noile clădiri au grădini pe acoperișuri, grădini pe terase, iar administrația orașului are un departament serios care se ocupă de ofensiva vegetalului în jungla de beton. Zeci de asociații de cetățeni se implică în planurile primăriei, care vrea, în următorii ani, 500.000 de copaci plantați în Tokyo și crearea unei zone de pădure urbană. Sigur, pentru noi, în orășelul nostru european, toate astea sună amețitor, dar pentru japonezi, natura e sacră și parte din civilizație. Există texte de acum o mie de ani care explicau detaliat cum trebuie să fie îngrijite grădinile, care erau, dincolo de o plăcere personală, o datorie socială. O grădină frumoasă bucura și ochiul oaspetelui și îi influența starea, nu numai pe cel al gazdei.

În metropolele asiatice ale zilelor noastre se vorbește despre aerpocalipsă, un termen care desemnează, după cum ne putem imagina, dispariția lor prin lipsa aerului. China a decis în 2017 să interzică în anumite zone încălzirea cu cărbune și lemn, făcînd, cu prețul frigului, un aer mai bun de respirat, măcar pe termen scurt. De altfel, turiștii care au ajuns în Beijing sau Hanoi sau chiar Bangkok au experimentat, probabil, senzația de sufocare și de arsură în nări, dată de amestecul de praf și noxe din aer, senzație pe care localnicii o potolesc purtînd niște măști caraghioase pe față, cu ursuleți și floricele, care-i fac să semene cu niște jefuitori de bănci hippioți. Tokyo e departe de asta, deși proporțiile și densitatea populației l-ar predispunde spre o poluare a aerului agresivă. Casele se încălzesc cu electricitate (și cu moderație – japonezii stau bine în case la 18-19 grade) și tehnologiile eco încep să devină normă pentru construcțiile noi.

Viitorul nu e lăsat la voia întîmplării, prezentul e respectat și trecutul servește drept lecție. Nici măcar nu-i vorba de vreo mare filozofie.

În caz că citește Dilema veche cineva din Primăria Capitalei, obiectivele de mediu din Tokyo sînt publicate într-un document în limba engleză, pe site-ul primăriei din Tokyo. Simplitatea și eficiența lor vă pot inspira ca să mai avem și noi ce respira. 

Ana-Maria Caia este jurnalistă și scriitoare.

Foto: wikimedia commons

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

image
Austria se opune aderării României şi Bulgariei la Schengen. Anunțul, făcut de ministrul de Interne
Ministrul austriac de Interne, Gerhard Karner, a anunțat hotărârea definitivă a ţării sale de a se opune prin veto aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, din cauza creşterii migraţiei ilegale.
image
A renunțat la „visul american” și s-a întors în România. Povestea pensiunii dintr-un cătun izolat în splendoare
După 26 de ani petrecuți în Statele Unite ale Americii, Virgil Marchiș s-a întors definitiv acasă, în Maramureș, unde și-a făcut o pensiune împreună cu femeia iubită. Spune că nu s-ar mai duce în America decât în vizită și doar alături de partenera lui.
image
Actori din Wednesday, despre filmările în România: „Nimic nu m-a pregătit pentru asta”
Câțiva dintre actorii străini din serialul „Wednesday” (Addams), producția filmată în România, care a avut cea mai bună lansare de pe Netflix, au vorbit despre experiența lor din țara noastră, într-un interviu pentru HotNews.ro

HIstoria.ro

image
Căderea comunismului în Polonia şi Ungaria. „Reabilitarea” lui Imre Nagy
Dintre cei șase sateliți ai Uniunii Sovietice în Europa răsăriteană, Polonia și Ungaria au reprezentat un caz aparte.
image
Prima zi de ocupație germană în București
În dimineața zilei de 6 decembrie 1916, primarul Bucureștilor, Emil Petrescu, însoțit de mai mulți ambasadori – Vopicka (SUA) sau baronul Vredenburg (Olanda) – au ieșit în întâmpinarea armatelor Puterilor Centrale până aproape de Chitila.
image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.