Admiraţia lucidă

Publicat în Dilema Veche nr. 207 din 2 Feb 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cînd am propus ca temă a acestui număr admiraţia şi influenţa fericită pe care ea o poate avea asupra noastră, s-a pus întrebarea, pe bună dreptate, unde este, în acest caz, dilema. De fapt, ideea a pornit tocmai de la o constatare cu consecinţe dilematice: aceea că astăzi a devenit aproape ruşinos să mărturiseşti că poţi să contempli, cu bucurie, frumuseţea - morală, intelectuală etc. - a cuiva. Există un zel de a demonstra că de cîte ori un om îţi apare într-o astfel de lumină, este o statuie care sună a gol şi trebuie imediat dărîmată. Nimeni nu are ceva special de oferit - se sugerează -, şi nimic nu este ceea ce pare a fi: "Cum, individul ăla? Păi nu ştii că el..." Scepticismul este binevenit şi tinerii sînt îndreptăţiţi, pînă la un punct, să gîndească astfel. Se poartă prea mult tămîierile suspecte, laudele interesate, omagiile de grup. Avem de-a face, în aceeaşi măsură, cu prea multe notorietăţi dubioase, celebrităţi cu semnul minus, poveşti de succes fabricate sau fără relevanţă. Iar lucrurile cu adevărat admirabile nu sînt şi cele mai preţuite în comunitatea în care trăim. Ca să nu mai amintim de riscurile închinării la idoli malefici, cu urmările istorice care se cunosc. Numai că despre altceva am vrut să fie vorba în acest număr al Dilemei vechi: o admiraţie lucidă şi exigentă, care nu numai că nu respinge obiecţiile, ci ajută la formarea a ceea ce se numeşte îndeobşte "spirit critic" pentru că, datorită ei, putem face diferenţa. În cartea sa Inteligenţa eşuată. Teoria şi practica prostiei, filozoful spaniol José Antonio Marina considera că lipsa capacităţii de a admira este, la nivel individual sau comunitar, un caz tipic în care raţiunea este învinsă de stupiditate: "Admiraţia este un mod de a aprecia excelenţa. Egalitarismul greşit înţeles ne împiedică să-i apreciem pe ceilalţi. ŤNimeni nu e mai presus de alţii» e o afirmaţie stupidă pentru că e degradantă. Nu sînt acelaşi lucru un om care îi ajută pe alţii şi unul care îi torturează. Lipsa admiraţiei e o ticăloşie. Avea dreptate Rousseau cînd îşi arăta nemulţumirea într-o scrisoare către d’Alembert: ŤÎn ziua de azi, domnule, nu sîntem destul de mari pentru a şti să vă admirăm»". S-a spus că la umbra copacilor înalţi nu creşte iarbă sau că munţii înalţi sînt neprietenoşi. Ceea ce este adevărat, dar numai dacă îţi propui să creşti în umbra cuiva, şi nu să profiţi de întîlnirea cu el ca să te împlineşti. În spatele relaţiei dintre un admirator lucid şi un admirat care are într-adevăr ceva de dăruit se află un alt aspect: acela că, pentru a recunoaşte în cineva o virtute, ea trebuie să se afle deja în tine. Altfel, nu ai fi recunoscut-o. E nevoie doar de împrejurarea şi impulsul ca ea să iasă la iveală. Pentru aceasta depun mărturie şi cei care au acceptat să scrie, în paginile următoare, despre acele întîlniri speciale ale vieţii lor din care s-a născut admiraţia. (M. Ş.)

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.