Administrare şi practici lipsite de integritate în şcoală

Problema identificată de participanţi este includerea mediei anilor de studiu drept criteriu în calcularea notei finale la capacitate sau a mediei la admiterea în facultate. Scopul acestei măsuri este, în opinia profesorilor, stimularea elevilor să înveţe la toate materiile, nu doar la cele la care dau examen ("înţeleg că s-a dorit ca elevul să înveţe la toate disciplinele, nu doar la matematică şi română"). Elevii şi părinţii s-au declarat într-o primă fază contrariaţi de schimbările petrecute (elev: "eu acum trebuie să învăţ şi la materii care nu îmi trebuie mai departe, doar ca să am media mare"; părinte: "la facultate acum nu se dă examen, la capacitate 50% a fost media claselor, nu înţeleg unde vor să ajungă cu sistemul acesta"). Efectul negativ perceput de elevi, profesori şi părinţi este că nota devine mai importantă decît învăţarea, ceea ce conduce la influenţarea evaluării (profesor: "dacă le pun o notă mai mică încep să se roage de mine, ascultaţi-mă şi mîine, nu îmi puneţi azi notă"; părinte: "am ajuns să merg la profesor să îi schimbe nota la muzică şi la desen"; elev: "dacă mă ascultă şi nu ştiu o rog să nu îmi treacă nota şi învăţ la ora următoare să iau notă mare, că îmi trebuie pentru admitere"). Goana după note poate să atingă şi forme dramatice, după cum a explicat un părinte: "la gimnaziu fetiţa făcea meditaţii la şapte materii, pentru a avea note mari şi a ajunge la un liceu bun". Profesorii au indicat faptul că au transmis nemulţumirile lor către inspectorate, dar nu au primit răspunsuri şi nu s-au organizat dezbateri despre rezultatele practice ale noului sistem de examinare. * Dezinteresul părinţilor este deplîns de profesori, de elevi şi chiar de părinţii participanţi la discuţii (profesor: "Marea majoritate a părinţilor sînt interesaţi numai de rezultatele şcolare ale copilului"; profesor: "Sînt mulţi [părinţi] care vin la şcoală doar dacă aud de o problemă"; părinte: "Şi la şedinţa cu părinţii, din 30 dacă vin 10 e bine"; elev: "Dacă îi cheamă dirigintele mai vin [la şcoală], altfel nu"). În toate grupurile de părinţi s-a înregistrat un nivel de informare foarte scăzut privind problemele reale ale şcolii, dar şi vehicularea unor stereotipuri curente privind sistemul de învăţămînt ("Înainte de 1989 se făcea şcoală adevărată, acum nu mai e ca atunci"; "În şcoala românească se învaţă bine, uitaţi-vă la rezultatele olimpiadelor"; "Un elev dintr-a şasea de la noi a mers în Germania şi acolo putea să intre direct într-a opta, aşa de bine era pregătit"). * Exemplu de intervenţie administrativă care influenţează evaluarea: "Era o fată despre care ştiam că rămăsese repetentă şi a venit la ore. Am întrebat-o: tu ce cauţi aici, că ai rămas repetentă? Şi mi-a spus că nu e adevărat, că a trecut. Am verificat din nou şi într-adevăr, trecuse. Pentru că a venit cu o intervenţie, şi a trecut." Întrebare: aţi discutat cazul în Consiliul Profesoral sau în alt organism? "Ce să discute în Consiliul Profesoral, că un inspector general sau un inspector oarecare a avut o intervenţie şi a făcut chestia asta? Ce să-i fac eu ăluia, vă daţi seama că inspectorul general află şi mă dă afară de nu mă văd". Participanţii au mai menţionat şi faptul că astfel de intervenţii sînt relativ puţine, dar au un efect devastator pentru întregul sistem, subminînd exact valorile pe care acesta ar trebui să se clădească: "e suficient că elevii cunosc situaţia; eu pot să le vorbesc oricît despre corectitudine, cinste, învăţătură şi aşa mai departe, ei ştiu că au un coleg lăsat de profesor şi trecut de bani". * Elevii şi părinţii percep încărcarea programelor prin prisma volumului de efort pe care trebuie să îl facă şi a rezultatelor acestuia. Elevii spun, şi părinţii confirmă, că au foarte mult de învăţat la toate materiile (elev: "avem şase-şapte ore pe zi, teme la toate materiile, mai stau cîteva ore bune acasă să le fac pe toate"; părinte: "mă uit la copil, nu mai are timp de nimic, cînd îmi arată cîte teme are mă sperii eu, ca părinte, dar el?"). Pentru fiecare materie în parte elevii consideră că nivelul de detaliere este prea mare şi că multe noţiuni nu au valoare practică ("nu înţeleg de ce învăţăm atîtea formule, teoreme, la ce ne folosesc"; "sînt prea multe detalii, cifre, ani, denumiri, pe care trebuie să le înveţi"), şi de aceea de cele mai multe ori învăţarea se reduce la memorare ("învăţăm pe dinafară ca să luăm notă, a doua zi am uitat"). Din acest punct de vedere, pentru elevi, un caz acut este limba română, la care "totul se reduce la învăţat pe dinafară comentarii", cu consecinţe practice din cele mai neplăcute pentru obiectivul educaţional: "sînt mulţi [elevi] care nici măcar nu mai citesc opera, doar comentariul şi îl învaţă pe dinafară, inclusiv cu citate". Chiar dacă profesorii consideră că numărul de ore este mic pentru materia ce trebuie predată, tot ei atrag atenţia asupra faptului că numărul total de ore este prea mare: "Ei [elevii] au şase-şapte ore în fiecare zi, mi se pare enorm. Deja ştiu că la ultimele ore e munca în zadar, nu mai poţi să le ceri să se concentreze la clasă". (Fragmente din raportul "Administrare şi practici lipsite de integritate în şcoală" - Centrul Educaţia 2000+, aprilie 2006)