Adio, dar rămîn cu tine

Publicat în Dilema Veche nr. 239 din 11 Sep 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În Italia mi s-a spus că "a vorbi" despre patriotism cît timp ai ales să-ţi părăseşti ţara ar putea părea ipocrizie, ca şi cum ai jura fidelitate unei soţii de care ai ales să divorţezi. Patriotismul există însă de multe ori chiar în felul de-a fi şi de-a se purta al multor emigranţi. Pentru Mariana Oprea , asistentă medicală, plecată de doi ani din România, stabilită acum într-unul dintre cartierele mărginaşe ale Romei, patriotismul departe de ţară înseamnă datoria de a-ţi păstra limba şi sărbătorile pur româneşti. Are doi copii, iar soţul lucrează în construcţii. Cu salariile de aici îşi permit un apartament, haine decente şi o viaţă normală, toate lucrurile pe care ţara mumă le-a refuzat, obligîndu-i să apuce drumul exilului. În România - îmi spune - dacă nu ai bani sau o poziţie socială, te simţi un nimeni, un sclav lăsat la bunul plac al societăţii. Acasă pare că eşti legat de mîini şi de picioare într-un sistem potrivnic cetăţeanului. Aici contezi ca om, nu ca rang, eşti respectat şi prin asta înveţi să respecţi. Cu toate astea de România o leagă viaţa de dinaintea Italiei. Familia, casa părintească, prietenii şi rudele. Deşi de rău poate să-mi vorbeacă de viaţa din România pînă în zori, nu şi-a abandonat şi nu-şi va abandona niciodată limba ei românească. Iar asta este, în opinia ei, prima dovadă de patriotism. Copiii lui vorbesc italiană. Nici el nu mai vorbeşte chiar aşa de bine româneşte. Relaţiile cu ţara s-au estompat pînă la disipare şi de zece ani de cînd este aici, Valeriu, recepţioner la hotel, poate să spună că este un italiano vero. A plecat din Bucureşti imediat după terminarea liceului şi de atunci a lucrat prin toată Italia. A fost zilier în Milano, a lucrat în construcţii în Napoli, a spălat toalete, a fost ospătar. Acum e recepţioner într-un hotel din Roma. N-ai spune că nu e italian (accent, gesturi, felul languros de a privi - ceea ce defineşte un italian, îl defineşte pe sine) şi doar "demascarea" proprie îl poate trăda. Patriotismul? Pufneşte şi întreabă retoric: ce-a făcut România pentru el, ca să-şi dea viaţa pentru ea? Deja a început să uite cuvinte româneşti şi chiar gîndurile încep să i se încîlcească cu italiana în cap. Desigur, încă mai are reminiscenţe ale legăturilor primordiale: mai ales la competiţii sportive. La meciurile de fotbal, cînd ţine cu România, dintr-un soi de obişnuinţă. Dana a plecat din România acum trei ani, după terminarea facultăţii. Cum profilul terminat (facultatea de istorie) nu-i permitea o prea mare deschidere financiară, s-a aruncat în aventura străinătăţii. A plecat ca bonă, printr-o cunoştinţă. Cu un salariu de aproape 2000 de euro pe lună, Dana poate să spună că a ajuns ceea ce în România doar cu greu ai putea să ajungi: independent. Locuieşte într-o garsonieră, are o pisică şi bani puşi deoparte. Un prieten italian, funcţionar la o bancă, şi un soi de stabilitate pe care doar nebună să fie ar rata-o pentru revenirea în România. Cu toate astea, ţine la ţara ei. Din cînd în cînd se duce prin comunitatea de români de la periferia Romei, unde există magazine cu mîncăruri tradiţionale şi cumpără gustul de acasă. Crede că prin atitudine şi prin faptul că nu negi că eşti român, poţi face un bine ţării tale. Bunăoară, mai ales în perioada asta, în care presa italiană abundă de poveşti despre violatori şi hoţi români, datoria fiecărui român imigrant ar fi afişarea unei atitudini corecte. Mai corecte. De ce "mai"? Personal încearcă mereu să fie mai catolică decît papa, în sensul unei purtări ostentativ de bune, prin care să corecteze cumva imaginea negativă pe care unii sau alţii o dau României. Nu e mult, însă uneori o picătură naşte cercuri concentrice.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Paradisul care atrage turiști români cu prețuri neschimbate de 10 ani. „Numai la noi se practică japca”
Românii aleg demulte ori să-și petreacă vacanțele în străinătate, în special vara, spre disperarea hotelierilor care se plâng de lipsa clienților. Însă, în foarte multe cazuri, turistul român face această alegere pentru că, nu e un secret, un sejur în străinătate e mai ieftin decât în propria țară
image
Radonul, ucigașul invizibil din Ardeal. Medic: „Se atașează de aerosol și rămâne la nivelul de 1-1,5 m înălțime, exact unde respiră copiii”
A crescut numărul cazurilor de cancer pulmonar la nefumători, iar un motiv este iradierea cu radon, un gaz radioactiv incolor și inodor foarte periculos pentru sănătate dacă se acumulează în clădiri.
image
Căutătorii de artefacte milenare. Fabuloasele noi descoperiri ale detectoriştilor, arheologii amatori plini de surprize
Înarmaţi cu detectoare de metal, colindând locuri numai de ei ştiute din ţinutul Neamţului, arheologii amatori au reuşit, graţie hazardului şi perseverenţei, să aducă la lumină vestigii din vremuri trecute

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.