Activitatea omului se adaugă cauzelor naturale

Oriunde am discuta despre modificări climatice, ne bazăm pe două tipuri de informaţii concrete, ambele la fel de relevante: cele rezultate din măsurători efectuate pe platforme meteorologice, din imagini satelitare etc., pe de-o parte, şi cele provenite din informaţii derivate, cum sînt calotele glaciare, arhivele istorice sau dendrocronologia, pe de altă parte. Ambele tipuri de informaţii sînt disponibile şi pentru România, aşadar putem vorbi în cunoştinţă de cauză, pe date concrete. Analizele de temperatură se referă la mai multe caracteristici ale acestui parametru, cum ar fi valorile medii, maxime, minime, zile consecutive foarte calde sau foarte reci etc. Aşadar, atunci cînd ne referim la "date concrete", trebuie să avem în vedere mai multe aspecte: despre ce fel de temperaturi vorbim, pentru ce areal şi pe ce perioadă sînt ele disponibile etc. Administraţia Naţională de Meteorologie are în prezent o reţea de peste 150 de staţii meteorologice, care monitorizează permanent starea vremii. Pe baza datelor de la 110 din aceste staţii, care acoperă tot teritoriul naţional, vă pot spune că în perioada 1961-2005 tendinţele de creştere a temperaturii aerului sînt remarcabile şi semnificative la mai multe elemente. De exemplu, pentru cea mai mare parte a României, se poate vorbi de o tendinţă de creştere a numărului anual de zile şi nopţi tropicale (zilele tropicale sînt cele în care temperatura aerului depăşeşte 30°C, iar nopţile tropicale sînt cele în care temperatura nu coboară sub 20° C). Acelaşi lucru se întîmplă cu valurile de căldură, acestea tind să aibă o incidenţă tot mai mare asupra teritoriului naţional, în toate regiunile. Dacă luăm în considerare faptul că avem tot mai puţine nopţi geroase şi reci, iar temperaturile minime din timpul zilelor tind să aibă valori tot mai mari, tabloul devine chiar îngrijorător. Situaţia se reflectă şi în valorile medii. Figura de mai jos arată evoluţia temperaturii medii anuale la Staţia meteorologică Bucureşti-Filaret, de la mijlocul secolului al XIX-lea pînă în 2006, şi tendinţa de evoluţie a acestui parametru. Astfel de tendinţe sînt valabile pentru majoritatea regiunilor, chiar dacă panta de creştere este în unele cazuri mai redusă, nefiind influenţată de o creştere urbană de aceeaşi magnitudine ca Bucureştiul. Relevanţa unor astfel de concluzii este susţinută de cel puţin două aspecte: analizele pe date s-au dovedit semnificative din punct de vedere statistic, pe de-o parte, şi rezultate similare vin şi de la nivel regional şi continental, pe de altă parte. Încă ceva: corect şi prudent este să vorbim pentru România de variaţii climatice, şi nu de schimbare climatică. Sigur, tendinţele par să ducă la o schimbare a climei, dar pînă acum clima României se încadrează în ceea ce ştiam, avem o climă temperată continentală, cu diferite nuanţe regionale. Sînt zone în ţară în care temperaturile medii au crescut mai mult, există o hartă a acestui fenomen pe regiuni ale ţării? Tendinţele de evoluţie spre creşterea temperaturii apar în toate regiunile, cu o intensitate ceva mai mare în cele sudice. Nu există însă o regiune care "să sară" mult în afara tendinţei generale. Administraţia Naţională de Meteorologie realizează în mod curent hărţi cu ajutorul cărora se monitorizează starea şi tendinţele de evoluţie a tuturor elementelor climatice de pe teritoriul României. Ce alte schimbări climatice au fost observate şi pot fi asociate încălzirii globale? În ce măsură e vorba de legături demonstrate ştiinţific între aceste fenomene şi încălzire, şi cît sînt simple ipoteze? Precipitaţiile atmosferice reprezintă un alt element climatic care ne afectează în mod nemijlocit. Şi în acest caz sîntem în faţa unor evoluţii îngrijorătoare, şi mă voi limita la cîteva aspecte cu impact imediat: scăderea cantităţilor totale de precipitaţii, creşterea intensităţii precipitaţiilor, mai puţine zile cu ninsoare şi durata mai redusă a stratului de zăpadă. Toate acestea sînt lucruri extrem de grave, care costă mulţi bani şi vieţi. Gîndiţi-vă că avem cantităţi de precipitaţii anuale nu foarte diferite de ceea ce se înregistra acum 10-15 ani, dar că aceste cantităţi cad într-un număr mai mic de evenimente. De aici, o intensitate mai mare şi o violenţă mai mare a precipitaţiilor şi a fenomenelor asociate, cum ar fi inundaţiile şi alunecările de teren. Referitor la faptul că sînt ipoteze sau nu, cred că ar trebui spus lucrurilor pe nume deoarece în întrebările jurnaliştilor persistă acest clişeu. Atît tendinţele de evoluţie a unor elemente meteorologice, cît şi legăturile dintre acestea şi restul elementelor componente ale mediului sînt demonstrate ştiinţific de ani buni. Avem încă probleme în privinţa stabilirii conexiunilor cantitative sau mai sînt lucruri de făcut acolo unde legăturile sînt foarte complexe, dar relaţiile - legiferate. Credeţi că aceste fenomene (încălzirea sau alte schimbări climatice) sînt provocate în mare parte sau în special de activitatea umană? În ce măsură consideraţi că poate fi vorba şi de cauze naturale? Clima este un sistem natural complex, cu o evoluţie departe de a fi lineară. Ea a evoluat încă de la formarea Terrei ca planetă, deci este firesc să ne gîndim în primul rînd la cauze naturale. Totuşi, creşterea accelerată a temperaturii aerului şi toate celelalte modificări se suprapun perfect cu creşterea populaţiei şi cu intensificarea activităţilor industriale, respectiv cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Aşa încît, cred că formularea cea mai corectă ar fi că avem de-a face cu o tendinţă naturală de creştere a temperaturii aerului la nivel planetar, peste care se suprapune o intervenţie antropică agresivă şi consistentă. Care ar putea fi efectele acestor fenomene asupra României în următoarele decenii? La nivel planetar ar putea exista regiuni în care schimbarea climei ar putea avea (şi) efecte pozitive. De exemplu, veri mai însorite şi mai calde ar putea determina o creştere a turismului estival în Marea Britanie, în detrimentul regiunilor din jurul Mediteranei, devenite insuportabil de fierbinţi. Pentru România, tendinţele climatice actuale nu sînt cîtuşi de puţin de natură să ne liniştească. Avem resurse de apă tot mai sărace, în ciuda unor perioade mai darnice cu această resursă. Seceta este un fenomen care pare să se instaleze tot mai des, cel puţin în regiunile sudice, iar învelişul vegetal natural se adaptează greu la evoluţii rapide. Se vorbeşte despre deşertificare, mai ales în sudul ţării, s-a elaborat chiar o Strategie naţională de combatere a deşertificării. Verile mai calde şi iernile mai blînde înseamnă şi o modificare a consumului energetic naţional spre intervalul din an cînd întreaga economie are nevoie de apă, vara. Adăugaţi la toate acestea aşteptările privind creşterea intensităţii şi frecvenţei fenomenelor extreme şi veţi obţine un tablou destul de îngrijorător. Cum vi se pare implicarea presei în această chestiune? Transmite informaţii corecte, deformează datele ştiinţifice, speculează senzaţionalul, e prea indiferentă, îşi face datoria de a atrage atenţia asupra riscurilor, sau mai degrabă creează psihoze colective? În primul rînd, trebuie spus faptul că, fără nici o exagerare, presa are un rol extraordinar de important în transmiterea informaţiilor legate de ceea ce se întîmplă cu vremea, cu clima, cu dezastrele naturale asociate. În al doilea rînd, trebuie spus, tot fără exagerare, că pe cît de important este rolul presei, pe atît de lamentabil este el jucat. Este inadmisibil ca un subiect de o importanţă infinit mai mare decît războiul lui Gigi Becali cu întunericul sau decît masa de revelion a familiei Columbeanu, să fie tratat de presă ca subiect care umple paginile de week-end. Pentru că asta este. Cu excepţia cazurilor cînd se întîmplă ceva care nu poate fi evitat de prime time sau de prima pagină, cum ar fi revărsarea Dunării sau lipsa zăpezii de Crăciun, mass-media nu pare să priceapă importanţa fenomenului. Lipsa de preocupare constantă, numărul foarte mic de ziarişti de mediu, căutarea patologică a senzaţionalului cu orice preţ fac ca atunci cînd se produc evenimente naturale extreme, dezastre, presa să reacţioneze cu stîngăcie, uneori penibil, creînd emoţii nefireşti sau amplificînd nepermis de mult ceea ce se petrece de fapt. Şi asta în condiţiile în care, repet, presa are un rol absolut esenţial în astfel de situaţii. Toate prognozele din lume, cercetarea şi studiile de vîrf, deciziile politice şi manageriale perfecte în caz de dezastru sînt egale cu zero, dacă informaţia nu ajunge la cel care poate face ceva şi la cel care poate fi salvat. Iar asta este în foarte mare măsură responsabilitatea presei. Şi să nu vină nici un patron sau mare expert în gazete să spună că moartea porcului prin împuşcare face o audienţă mai mare decît încălzirea globală. Sigur, depinde şi cum e spusă povestea... a consemnat Andrei MANOLESCU