Acţiunea şi reacţiunea

Gabriel BIRIŞ
Publicat în Dilema Veche nr. 490 din 4-10 iulie 2013
Acţiunea şi reacţiunea jpeg

Cele mai multe dintre statele lumii îşi bazează bugetul pe impozite plătite de cetăţenii săi şi pe companiile rezidente. Acţiunea statului – aceea de a colecta impozitele – a născut în mod natural şi reacţiunea: neplata impozitelor. Asistăm, în toată lumea, la un joc de-a şoarecele şi pisica. Statul reglementează impozitele, iar contribuabilii încearcă să le evite.

Trebuie să distingem, însă, între două tipuri de neplată a impozitelor:

● Primul tip este evaziunea fiscală. Evaziunea fiscală este faptă penală şi, ca orice infracţiune, este definită în legislaţie şi se sancţionează inclusiv cu închisoarea.

● Al doilea tip este „evitarea“ fiscală şi constă în folosirea lacunelor legii fiscale pentru a reduce sarcina fiscală. Evitarea, dacă nu se produce prin încălcarea legii, nu este sancţionată.

Am tot scris despre problemele pe care evaziunea le creează României. În 2009, am afirmat public că evaziunea deja afectează, în multe moduri, siguranţa naţională. Cîteva luni mai tîrziu, am văzut evaziunea înscrisă oficial în lista de ameninţări la siguranţa naţională. Am avut şi o serie de ordonanţe, ordine, pentru combaterea evaziunii. Atunci, am spus despre toate acestea că sînt „joc de glezne“. Adică, ne facem că facem, dar nu facem... Acum, vedem că subiectul a ajuns şi la Bruxelles. Domnul Barroso a vorbit despre problemele pe care evaziunea, estimată de domnia sa la 1 trilion de euro (mai mult decît deficitele cumulate ale statelor UE), le creează. A amintit despre cum europenii îşi „parchează“ cîştigurile prin paradisuri fiscale şi despre nevoia ca schimbul de informaţii între autorităţile fiscale din statele UE să funcţioneze mai bine. Adăugînd şi Armageddonul pornit în urmă cu cîteva luni împotriva Ciprului, ne putem aştepta la o serie de măsuri „dure“ împotriva evaziunii...

Din cele spuse de dl Barroso, specialistul din mine a distins două direcţii posibile de acţiune: una – principală, îndreptată împotriva schemelor de „planificare“ fiscală, şi cea de-a doua – secundară, de combatere a evaziunii propriu-zise. Prima direcţie produce deja efecte: schimb de informaţii, secret bancar anihilat în cele mai multe state din Europa, inclusiv în Elveţia. Singura care pare să reziste asaltului rămîne Austria. Problema nu e, însă, aici. Este bine ca oamenii să respecte legea, să plătească impozite pentru bunul mers al societăţii. Despre genul acesta de subiecte nu trebuie însă vorbit, trebuie doar acţionat. În momentul în care şeful Comisiei Europene deschide acest subiect, mulţi dintre investitorii care folosesc, în acest moment, ţări europene pentru structurarea investiţiilor, vor începe să îşi pună întrebări cu privire la stabilitatea legislaţiei fiscale din respectivele ţări şi vor începe să se uite la alternative. Din păcate pentru UE, acestea există din belşug... Ceea ce înseamnă că importante capitaluri vor pleca spre zone mai prietenoase, iar asta în mod sigur nu va fi de ajutor pentru bătrîna Europă...

Avansarea în această direcţie mai înseamnă şi creşterea birocraţiei asociată „luptei“ cu evaziunea, vor apărea noi declaraţii fiscale, noi birocraţi care să le administreze. Adică vom duce competitivitatea Europei pe culmi ale gloriei...

La noi, vedem declaraţii de dată recentă, cu privire la controalele ce vor fi făcute în cazul unor „bogătaşi“, despre care se crede că nu pot să îşi justifice averea. Astfel de controale sînt posibile ca urmare a introducerii metodelor de control indirect, în 2010. Să vedem, însă, şi cît de eficiente vor fi aceste controale în lipsa instrumentului de bază în orice control pe care se bazează orice comparaţie: sistemul de referinţă... Căci fără un sistem de referinţă – adică informaţia cu privire la cît era patrimoniul personal la începutul perioadei controlate –, mă întreb cum se va putea analiza eficient corectitudinea declaraţiei fiscale? Cum vor putea dovedi inspectorii că sumele care nu pot fi justificate de contribuabil nu provin din activităţi care s-au făcut în perioade deja prescrise? Greu de crezut în eficienţa acestor controale, cînd este evident că voinţa legiuitorului a fost să îi lipsească de instrumentele necesare unui control eficient...

Nu stiu exact situaţia din alte ţări, însă ea nu poate fi mult diferită faţă de cea de la noi. Mă bazez pe cîteva exemple celebre, în care s-a făcut mult tam-tam în legătură cu sume uriaşe, „parcate“ în străinătate de diverse persoane sau firme, pentru ca anchetele să dovedească că nu s-a încălcat nici o lege. Trebuie înţeles că marile companii sau investitori au consilieri de top, cu un singur scop în viaţă: să ştie legile, să le înţeleagă breşele şi să le folosească spre a reduce sarcina fiscală pentru clienţii lor. Sînt foarte rare cazurile în care unii sînt nepricepuţi şi îşi expun clienţii în faţa autorităţilor. Însă punerea în lumina reflectoarelor a unor astfel de personalităţi dă senzaţia că autorităţile fiscale îşi merită banii cu care sînt plătiţi, iar politicienii, şi banii, şi voturile primite...

Eu unul cred că direcţia trebuie să fie alta: în loc să se complice din ce în ce în ce mai mult legislaţia fiscală, de a creşte în mod continuu costurile de administrare, ar fi mult mai eficient ca impozitele să fie păstrate la nivele rezonabile iar legislaţia simplificată. O legislaţie simplă, cu cote de impozitare decente, fără excepţii, ar fi mult mai eficientă decît ce avem noi în prezent, în ţările cu economii cît de cît dezvoltate.

Ce mă îngrijorează însă cu adevărat este că am auzit prea puţin vorbindu-se de faptul că legislaţia europeană în materie de TVA (principalul venit la bugetul celor mai multe state din UE) este o invitaţie la fraudă. Modul de funcţionare al TVA-ului în tranzacţiile comerciale din UE (lanţul de TVA se „rupe“ printr-o achiziţie intracomunitară, urmată de o vînzare pe teritoriul naţional, dînd, astfel, intermediarului posibilitatea de a colecta TVA-ul fără să îl şi plătească furnizorului) facilitează intermediarilor şansa să dispară cu sume uriaşe datorate bugetului. Dacă la această problemă adăugăm şi faptul că în unele state din UE (printre care, evident, se află şi România) codul de TVA se acordă fără ca acţionarul real al companiei să fie cunoscut, ne putem explica uşor cum doar printr-o singură schemă de fraudă dispar peste 110 miliarde de euro din bugetele statelor UE. Pentru România, doar paguba din această schemă de fraudă este mai mare decît întreg deficitul bugetului consolidat...

Cum poate fi rezolvată problema? Simplu, dacă taxarea inversă – care este deja regulă la achiziţiile intracomunitare – s-ar aplica şi în tranzacţiile naţionale, infractorii s-ar vedea lipsiţi de obiectul muncii: banii de furat ar dispărea, pur şi simplu. Să explic, însă, ce înseamnă taxare inversă. Modul normal în care ştim noi că funcţionează TVA-ul este următorul:

● vînzătorul înregistrat ca plătitor de TVA emite factura şi colectează TVA-ul;

● la rîndul său, deduce TVA-ul pentru achiziţiile făcute;

● lunar, plăteşte diferenţa dintre TVA-ul colectat şi dedus din bugetul de stat; dacă TVA-ul colectat este mai mic decît cel dedus, poate să ceară statului rambursarea diferenţei (altă sursă de fraudă, de corupţie, dar şi de blocaj financiar).

În cazul taxării inverse, nu vînzătorul colectează TVA-ul, ci cumpărătorul. Dacă respectivul cumpărător are drept să deducă TVA-ul respectiv, face compensarea direct în decont (TVA colectat = TVA deductibil) şi nu plăteşte suma respectivă bugetului de stat. Dacă nu are drept de deducere, o plăteşte bugetului (TVA colectat = TVA de plată). Evident, taxarea inversă poate funcţiona doar în tranzacţiile între companii (B2B), nu între companii şi consumatorul final (B2C).

Pe lîngă eliminarea fraudei de tipul celei menţionate mai sus, aplicarea acestei metode (deja aplicată la tranzacţiile între comercianţi din state diferite ale UE) ar mai avea şi alte avantaje:

● eliminarea rambursărilor ilegale de TVA;

● reducerea corupţiei asociate rambursărilor de TVA;

● reducerea semnificativă a blocajului financiar;

● reducerea semnificativă a costurilor de administrare, atît pentru companii, cît şi pentru state.

Ar creşte doar riscul fraudei în retail, dar acolo măsurile de control pot fi mult mai uşor gîndite şi aplicate. Nu am însă mari speranţe că ceea ce trebuie să se întîmple se va şi întîmpla. Sînt însă convins că vom vedea în continuare foarte mult circ pe această temă. Şi nu numai în România...

Gabriel Biriş este avocat. A publicat: Despre fiscalitate şi bun-simţ. Despre fiscalitate şi competitivitate, Editura Univers Juridic, 2012.

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.