Aceeaşi problemă la alţii

Publicat în Dilema Veche nr. 234 din 7 Aug 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Rusia Arhive confiscate La Moscova, un echipaj al miliţiei de circulaţie a oprit automobilul în care se deplasa fostul operator personal al lui Boris Elţîn, fostul preşedinte al Rusiei. Sub pretextul că vrea să cerceteze capota ruginită, s-a efectuat o percheziţie şi în portbagaj s-au găsit 600 de videocasete aparţinînd lui Alexandr Kuzneţov. Acesta presupune că autorităţile au fost înştiinţate prin mijloace specifice că e plimbată prin Moscova "arhiva preşedintelui", altfel nu se explică apariţia unor persoane din Forţele Speciale care au decis confiscarea materialului, sub acuzaţia de "contrafacere". Kuzneţov spune că a luat casetele de Kremlin ca să le ducă la un studio de film documentar unde lucrează la un film intitulat provizoriu Ce a mai rămas din democraţie în Rusia?. Casetele conţineau 10.000 de ore de material filmat cu Elţîn şi persoanele din preajma lui, din anul 1989 pînă în 2000. "90% sînt materiale oficiale, primiri, discursuri, atacul împotriva Casei Albe la puciul din 1991, 10% - cadre care privesc viaţa lui personală, sărbătoriri în sînul familiei, un meci de tenis cu preşedintele Coreei de Sud. Nu sînt materiale secrete, ele există şi în arhiva televiziunii, opt ani nimeni n-a fost interesat de aceste casete, dar Ťs-a auzit» că se transportă arhiva preşedintelui şi situaţia a devenit interesantă" - declară operatorul Kuzneţov. Probabil, lipsa de dorinţă a unor persoane importante de a fi revăzute în anturajul lui Elţîn a determinat percheziţia şi confiscarea. Chiar, ce a mai rămas din democraţie în Rusia? Polonia Vocea victimelor "Totuşi, cele mai multe dintre documentele folosite în studiul de faţă nu aparţin victimelor (evreilor), ci criminalilor, şi ele au fost produse în timpul procesului. Lucrînd cu asemenea materiale, trebuie să avem în primul rînd în vedere faptul că persoanele suspectate de a fi comis fărădelegi şi-ar putea dori, pe cît posibil, să-şi minimalizeze rolul pe care l-au avut în evenimentele cercetate. Şi-ar putea dori chiar să banalizeze chiar evenimentele. Nu trebuie uitat faptul că acuzaţii nu sînt obligaţi prin lege să dezvăluie adevărul în declaraţiile lor; iar martorii, deşi jură să spună adevărul şi numai adevărul, pot avea o memorie selectivă a evenimentelor şi pot oferi răspunsuri lapidare la întrebări. Mai mult, între mărturia verbală (făcută de un martor sau un inculpat) şi documentul redactat, pe care un istoric îl consultă, există o persoană intermediară (iar din acest punct de vedere procesul-verbal al anchetei se deosebeşte de jurnal sau de memorii, care pun cititorul în contact direct cu sursa care le emite) - un anchetator, un judecător, un avocat pledant sau un procuror care au alcătuit şi au produs documentul - care poate fi mai mult sau mai puţin inteligentă, informată sau dornică de a afla adevărul. De aceea, calitatea probelor strînse în documentele întocmite în timpul procesului depinde foarte mult, pentru un istoric, de intenţiile şi de gradul de aprofundare a investigaţiei, precum şi de felul în care a fost organizat şi dirijat procesul în sine. Chiar şi o parcurgere rapidă a dosarului întocmit împotriva lui Ramotowski şi a complicilor săi dezvăluie faptul că procesul a fost organizat în grabă. Şi aceasta ar putea fi o caracterizare mult prea indulgentă, dat fiind faptul că acţiunea judecătorească împotriva celor douăzeci şi doi de inculpaţi a fost încheiată într-o singură zi: procesul a început pe 16 mai 1949, la Tribunalul Districtual din Lomza, iar în ziua următoare sentinţele au fost deja emise. Opt acuzaţi au fost declaraţi nevinovaţi. Józef Sobuta, judecat în 1953, a fost, de asemenea, achitat." (Jan T. Gross, Vecini. Suprimarea comunităţii evreieşti din Jedwabne, Polonia. Capitolul Surse, Editura Polirom, 2002) Germania Frică şi indignare "Rolul Stasi în Germania de Est era identic cu cel al altor organizaţii de poliţie secretă din celelalte ţări controlate de comunişti: era instrumentul principal cu care partidul conducător - în acest caz Sozialistische Einheitspartei (SED), adică Partidul Socialist Unit - îşi păstra puterea. Fuseseră făcute arestări în masă ale adversarilor politici ai celor aflaţi la putere, inclusiv ale comuniştilor veterani care nu erau de acord cu politica actuală. Se zvonea că aproximativ şase închisori erau pline de zeci de mii de astfel de prizonieri politici. Germania de Est se transformase într-un stat poliţienesc iar, din 1961, cînd a fost construit Zidul Berlinului, toţi cetăţenii deveniseră prizonierii statului. Datorită înclinaţiei comuniştilor spre secretomanie şi fricii cetăţenilor de poliţia secretă, dovezile privind intensificarea oprimării ieşeau la iveală cu aceeaşi greutate cu care apăreau şi cele privind conflictele din interiorul partidului. Totuşi, dovezi ale operaţiilor spionajului est-german au început să iasă la suprafaţă mai des pe la începutul anilor ’50, cînd numărul spionilor arestaţi a crescut ca rezultat al îmbunătăţirii metodelor contraspionajului vest-german. În plus, cu ocazia dezertării unei persoane din Ministerul Securităţii Statului, au fost dezvăluite secretele operaţiilor. Cu toate acestea, întreaga amploare a terorii exercitate de Stasi asupra poporului german şi extinderea aparatului său de spionaj au rămas ascunse pînă la căderea Zidului Berlinului, pe 9 noiembrie 1989. Regimul comunist s-a prăbuşit la cîteva săptămîni după aceea, iar organizaţia poliţiei politice s-a dezintegrat rapid. Deşi ofiţerii Stasi au încercat în ultimul moment să distrugă documentele incriminatorii, arhivele organizaţiei au fost salvate în majoritate. Pe măsură ce secretele Stasi erau dezvăluite, indignarea cetăţenilor germani creştea tot mai mult." (John O. Koehler, Stasi - faţa ascunsă a poliţiei secrete est-germane, Editura Omega, 2001)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.
image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.