Abuz în scop „educativ“

Vera ŞANDOR
Publicat în Dilema Veche nr. 624 din 4-10 februarie 2016
Abuz în scop „educativ“ jpeg

Asistăm neputincioși, cu revoltă și angoasă morală, la un spectru larg de pedepse în tabloul contemporan planetar: de la execuții primitive și violente ale unor grupuri religioase, ale unor secte (crimele motivate ideologic, religios), la pedepsele îndelung gîndite ale unor sisteme juridice care acordă o încredere din ce în ce mai mare capacității de reparație morală. Toate tipurile de pedeapsă presupun pedeapsa fie ca un mijloc de a judeca și reprima individual, fie ca un mijloc de a educa. Educația are ținte culturale, de disciplină socială și de asumare a unor valori morale.

Sistemele educative (individuale, de stat sau de grup) se bazează pe cîteva nevoi umane fundamentale: nevoi vitale, de conservare a vieții, nevoia de a fi iubit, nevoia de a fi admirat, nevoia de a fi acceptat, nevoia de a fi drept și de a răspunde unor comandamente morale acceptate în grupul din care individul face parte.

Asistăm, de asemenea, la un spectru larg al asumării răspunderii părinților, școlii, instituțiilor de tot felul pentru educație: de la fatalism și încredințare la „voia Domnului“, la o implicare foarte responsabilă sau uneori hiperactivă sau hiperintervenționistă în educația copiilor și adulților.

În psihanaliză – spre deosebire de alte abordări –, ținem cont de cîteva postulate fundamentale pentru relația părinte-copil sau educator-educat: comunicarea inconștientă în relație și asimetria relației. Pornind de la aceste postulate, realizăm că părintele poate proiecta în propriul copil ceea ce este mai bun în el însuși, dar și ceea ce este mai rău în el însuși. În același timp, în nou-născut, părintele proiectează și propriile sale neputințe. Fie că proiectează tot ce este bun, tot ce este rău sau doar propria neputință, părintele reacționează în sensul proiecțiilor lui și adesea fără a ține cont de realitatea psihică a copilului său ca ființă diferită și separată.

Într-o primă categorie de părinți, lucrurile se întîmplă bine în mod natural, iar mesajele și acțiunile părintelui sînt absorbite de către copil și „educația reușește“. Copilul se simte protejat, validat, încurajat și înțeles. Nu este nevoie de pedeapsă. Este suficientă spaima copilului că ar putea pierde ceva prețios: iubirea părintelui.

Exista însă o altă categorie în care structura psihică a părintelui este suficient de fragilă încît părintele să se simtă amenințat de reacții și comportamente ale copilului său. Amenințat în interesele sale vitale, sociale sau de imagine. Amenințarea trezește violenţă. Violența poate fi afectivă, narcisică, fizică: retragerea reală a iubirii, disprețul, bătaia. Deși pot fi justificate sau raționalizate, aceste reacții dau seamă mai degrabă de eșecul comunicării dintre părinte și copil: un eșec al empatiei, un eșec al înțelegerii, un eşec al dragostei, în ultimă instanţă.

În al treilea caz, vorbim de părinți abuzatori din cauza unor trăsături perverse ale caracterelor lor. Aici nu mai este vorba despre pedepse, ci despre abuz fizic, afectiv și/sau sexual, practicat cu sadism, cu plăcerea de a face rău.

Vedem, așadar, că oricît s-ar justifica aceste comportamente parentale ca fiind cu scop „educativ“, ele ascund de fapt diferite forme de abuz. Acești copii vor ajunge ori victime perpetue, ori abuzatori la rîndul lor. Adaugăm aici și suferința sau boala psihică atunci cînd ei au fost atacați cu durere, dispreț sau neglijență în chiar nucleul ființei lor. Abuzul se perpetuează inter- și transgenerațional.

Nu putem, din punct de vedere psihanalitic, să clasificăm interacțiunea dintre două ființe doar observînd comportamente. Ar fi cu totul greșit.

Date fiind toate consecințele abuzului asupra copiilor, reglementările pentru protecția copilului au încercat să construiască unelte pentru a-l recunoaște și a-l elimina, protejînd copilul. S-a ajuns astfel – din motive „bune“ – la alte tipuri de abuzuri în numele protecției copilului, s-a ajuns la o hiperreglementare, și ea suspectă de a deveni abuzivă în unele cazuri. Nu puţine.

Pentru a preveni acest nou tip de abuz, sînt necesare mai multe evaluări: a copilului, a cuplului părinți-copil, a culturii sau religiei din care face parte familia, a valorilor ei culturale și morale. Este vorba despre o intervenție complexă.

Responsabilitatea este uriașă atunci cînd alegi între a evita o formă de abuz optînd pentru o acţiune care se poate transforma într-o altă formă de traumă, cum este aceea a separării de părinți. Trebuie să ținem cont în primul rînd că transformarea comportamentelor parentale și a valorilor lor „educative“ nu se face de pe o zi pe alta și trece în mod necesar printr-o fază fobică cu grad înalt de anxietate „Să nu dai în copilul tău“…

Această transformare a mijloacelor educative trece de asemenea printr o fază de comportamente false, imitative, învățate. De exemplu, vedem astăzi multe mame care renunță la instinctul lor matern pentru a aplica tot felul de tehnici de succes pentru „educația“ și creșterea copilului. Este o cale sigură de a falsifica și de a ataca relația naturală dintre părinte și copil. Cît despre pedeapsă, trebuie să ştim că adesea aceasta nu are efectul scontat decît în aparență. De multe ori, pedeapsa generează frică, opoziție, revendicare, umilință și violență.

Alternativa de a ne apropia de copil și de a-i înțelege motivele și/sau neputințele este adesea foarte dificilă, uneori imposibilă. Rămîne însă cea mai indicată cale pentru educație autentică, educația care nu naște ființe speriate, umile, ipocrite, cu false valori, cu suferință ascunsă.

Din fericire, oricîte reglementări s-ar introduce, nu se poate interveni în relația profundă dintre copil și părinte. Aici sîntem însă pe un teren incontrolabil, cu toate consecințele imaginabile, bune sau rele. Iluzia reglementării și a hiper-Reglementării poate face rău sau bine, dar rămîne o iluzie. După părerea mea, copiii trebuie separați de părinți numai în cazul abuzului fizic, afectiv și sexual de natură perversă.

Înainte de a educa prin pedeapsă, este nevoie să detectăm prezența sau absența iubirii și a înțelegerii. Dacă un psihanalist, un psiholog, un pedagog pot depăna eșecul de dragoste și comunicare, atunci și părintele, și copilul capătă o nouă șansă.

Vera Șandor este psihanalist.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cât vor plăti turiștii pentru o noapte de cazare în Mamaia, de 1 Mai: prețurile concurează cu cele din Dubai
Pentru minivacanța de 1 Mai, cele mai căutate stațiuni rămân Mamaia Nord și Vama Veche. Hotelierii și comercianții au majorat prețurile, concurând cu destinațiile de lux de pe planetă.
image
Penurie de alimente și creșteri de prețuri fără precedent în Marea Britanie din cauza vremii nefavorabile. „Piețele s-au prăbușit”
Marea Britanie se confruntă cu penuria de alimente și cu creșterea prețurilor, deoarece vremea extremă legată de schimbările climatice provoacă producții scăzute în fermele locale și în străinătate, potrivit The Guardian.
image
Kremlinul cumpără Găgăuzia folosind o schemă sovietică
Într-o analiză pentru CEPA Irina Borogan, jurnalistă de investigații, și Andrei Soldatov, expert în serviciile secrete ruse arată mecanismul prin care regimul Putin cumpără în mod deschis influență în țările vecine.

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.