Abuz în scop „educativ“

Vera ŞANDOR
Publicat în Dilema Veche nr. 624 din 4-10 februarie 2016
Abuz în scop „educativ“ jpeg

Asistăm neputincioși, cu revoltă și angoasă morală, la un spectru larg de pedepse în tabloul contemporan planetar: de la execuții primitive și violente ale unor grupuri religioase, ale unor secte (crimele motivate ideologic, religios), la pedepsele îndelung gîndite ale unor sisteme juridice care acordă o încredere din ce în ce mai mare capacității de reparație morală. Toate tipurile de pedeapsă presupun pedeapsa fie ca un mijloc de a judeca și reprima individual, fie ca un mijloc de a educa. Educația are ținte culturale, de disciplină socială și de asumare a unor valori morale.

Sistemele educative (individuale, de stat sau de grup) se bazează pe cîteva nevoi umane fundamentale: nevoi vitale, de conservare a vieții, nevoia de a fi iubit, nevoia de a fi admirat, nevoia de a fi acceptat, nevoia de a fi drept și de a răspunde unor comandamente morale acceptate în grupul din care individul face parte.

Asistăm, de asemenea, la un spectru larg al asumării răspunderii părinților, școlii, instituțiilor de tot felul pentru educație: de la fatalism și încredințare la „voia Domnului“, la o implicare foarte responsabilă sau uneori hiperactivă sau hiperintervenționistă în educația copiilor și adulților.

În psihanaliză – spre deosebire de alte abordări –, ținem cont de cîteva postulate fundamentale pentru relația părinte-copil sau educator-educat: comunicarea inconștientă în relație și asimetria relației. Pornind de la aceste postulate, realizăm că părintele poate proiecta în propriul copil ceea ce este mai bun în el însuși, dar și ceea ce este mai rău în el însuși. În același timp, în nou-născut, părintele proiectează și propriile sale neputințe. Fie că proiectează tot ce este bun, tot ce este rău sau doar propria neputință, părintele reacționează în sensul proiecțiilor lui și adesea fără a ține cont de realitatea psihică a copilului său ca ființă diferită și separată.

Într-o primă categorie de părinți, lucrurile se întîmplă bine în mod natural, iar mesajele și acțiunile părintelui sînt absorbite de către copil și „educația reușește“. Copilul se simte protejat, validat, încurajat și înțeles. Nu este nevoie de pedeapsă. Este suficientă spaima copilului că ar putea pierde ceva prețios: iubirea părintelui.

Exista însă o altă categorie în care structura psihică a părintelui este suficient de fragilă încît părintele să se simtă amenințat de reacții și comportamente ale copilului său. Amenințat în interesele sale vitale, sociale sau de imagine. Amenințarea trezește violenţă. Violența poate fi afectivă, narcisică, fizică: retragerea reală a iubirii, disprețul, bătaia. Deși pot fi justificate sau raționalizate, aceste reacții dau seamă mai degrabă de eșecul comunicării dintre părinte și copil: un eșec al empatiei, un eșec al înțelegerii, un eşec al dragostei, în ultimă instanţă.

În al treilea caz, vorbim de părinți abuzatori din cauza unor trăsături perverse ale caracterelor lor. Aici nu mai este vorba despre pedepse, ci despre abuz fizic, afectiv și/sau sexual, practicat cu sadism, cu plăcerea de a face rău.

Vedem, așadar, că oricît s-ar justifica aceste comportamente parentale ca fiind cu scop „educativ“, ele ascund de fapt diferite forme de abuz. Acești copii vor ajunge ori victime perpetue, ori abuzatori la rîndul lor. Adaugăm aici și suferința sau boala psihică atunci cînd ei au fost atacați cu durere, dispreț sau neglijență în chiar nucleul ființei lor. Abuzul se perpetuează inter- și transgenerațional.

Nu putem, din punct de vedere psihanalitic, să clasificăm interacțiunea dintre două ființe doar observînd comportamente. Ar fi cu totul greșit.

Date fiind toate consecințele abuzului asupra copiilor, reglementările pentru protecția copilului au încercat să construiască unelte pentru a-l recunoaște și a-l elimina, protejînd copilul. S-a ajuns astfel – din motive „bune“ – la alte tipuri de abuzuri în numele protecției copilului, s-a ajuns la o hiperreglementare, și ea suspectă de a deveni abuzivă în unele cazuri. Nu puţine.

Pentru a preveni acest nou tip de abuz, sînt necesare mai multe evaluări: a copilului, a cuplului părinți-copil, a culturii sau religiei din care face parte familia, a valorilor ei culturale și morale. Este vorba despre o intervenție complexă.

Responsabilitatea este uriașă atunci cînd alegi între a evita o formă de abuz optînd pentru o acţiune care se poate transforma într-o altă formă de traumă, cum este aceea a separării de părinți. Trebuie să ținem cont în primul rînd că transformarea comportamentelor parentale și a valorilor lor „educative“ nu se face de pe o zi pe alta și trece în mod necesar printr-o fază fobică cu grad înalt de anxietate „Să nu dai în copilul tău“…

Această transformare a mijloacelor educative trece de asemenea printr o fază de comportamente false, imitative, învățate. De exemplu, vedem astăzi multe mame care renunță la instinctul lor matern pentru a aplica tot felul de tehnici de succes pentru „educația“ și creșterea copilului. Este o cale sigură de a falsifica și de a ataca relația naturală dintre părinte și copil. Cît despre pedeapsă, trebuie să ştim că adesea aceasta nu are efectul scontat decît în aparență. De multe ori, pedeapsa generează frică, opoziție, revendicare, umilință și violență.

Alternativa de a ne apropia de copil și de a-i înțelege motivele și/sau neputințele este adesea foarte dificilă, uneori imposibilă. Rămîne însă cea mai indicată cale pentru educație autentică, educația care nu naște ființe speriate, umile, ipocrite, cu false valori, cu suferință ascunsă.

Din fericire, oricîte reglementări s-ar introduce, nu se poate interveni în relația profundă dintre copil și părinte. Aici sîntem însă pe un teren incontrolabil, cu toate consecințele imaginabile, bune sau rele. Iluzia reglementării și a hiper-Reglementării poate face rău sau bine, dar rămîne o iluzie. După părerea mea, copiii trebuie separați de părinți numai în cazul abuzului fizic, afectiv și sexual de natură perversă.

Înainte de a educa prin pedeapsă, este nevoie să detectăm prezența sau absența iubirii și a înțelegerii. Dacă un psihanalist, un psiholog, un pedagog pot depăna eșecul de dragoste și comunicare, atunci și părintele, și copilul capătă o nouă șansă.

Vera Șandor este psihanalist.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Misterele celor mai spectaculoase peşteri din munţii Hunedoarei. Unde s-ar fi aflat comoara lui Decebal
Turiştii care ajung în munţii Hunedoarei pot vizita o mulţime de peşteri spectaculoase, pline de mistere. Unele au fost locuite din preistorie.
image
Şoseaua pierdută în munţi, plânsă de localnici: „În scurt timp nu o să mai admirăm peisajul minunat” VIDEO
Doar o parte din şoseaua care se afundă în munţi, pentru a lega Valea Jiului de Băile Herculane, a fost finalizată. Localnicii se plâng de starea drumului naţional.
image
O influenceriţă urmărită de milioane de fani, acuzată că şi-a ucis iubitul. Tânăra mai fusese arestată pentru că l-a agresat fizic FOTO
Courtney Clenney, în vârstă de 26 de ani, este o influenceriţă şi model OnlyFans din Statele Unite. Ea a fost arestată pentru crimă, după ce şi-a înjunghiat mortal iubitul, în timp ce se certau.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.