A naviga și a pedepsi

Cristina VOINEA
Publicat în Dilema Veche nr. 858 din 17 - 23 septembrie 2020
A naviga și a pedepsi jpeg

Există un izomorfism structural între Internet și rețeaua de ape de pe planeta noastră. Poate că de aceea nu contenim să importăm termeni nautici pentru a descrie ceea ce facem pe net: navigăm – sîntem cu toții mici kybernetes, timonieri –, descărcăm torenți, căutăm „porturi sigure” și devenim pirați. Asta ne arată că Internetul poate fi la fel de imprevizibil și periculos precum apele învolburate ale mărilor și oceanelor.

În lumea digitală. pericolele nu se află însă numai în acele colțuri ale Internetului (din deep și dark Web) unde poți ajunge doar cu nava numită Tor. În fiecare zi, pe rețelele sociale ne confruntăm cu un tip special de valuri, care, odată cucerite, ne garantează, în aparență, eticheta de oameni virtuoși. Este vorba de „valurile indignării morale” care apar atunci cînd mulțimi de oameni îi taxează sau chiar hărțuiesc prin diverse mijloace (comentarii, postări etc.) și sub diverse forme (texte moralizatoare, injurii, glume sau amenințări) pe cei care fac sau spun ceva considerat nepermis din punct de vedere moral. De exemplu, la noi, un astfel de „val al indignării morale” a fost provocat acum cîteva săptămîni de regizorul Cristi Puiu, care a susținut, în cadrul unui festival unde era proiectat și ultimul său film, că este inuman ca spectatorii să poarte mască în timpul vizionării. În ciuda absurdității declarației, în următoarele săptămîni toată lumea vorbea despre ea, fiecare avea o opinie, ca și cum Puiu ar fi fost o autoritate în sănătate publică. În fiecare zi sîntem însă ultragiați sau în vădit dezacord cu o grămadă de comportamente sau moduri de a face lucrurile. Cum se face că pe Internet „taxăm”, de cele mai multe ori, lucrurile semnalate și condamnate deja de mii sau sute de mii de oameni?

Aristotel ar fi știut ce să răspundă la această întrebare, iar cercetătorii din psihologie și sociologie tind să fie de acord cu el. Sîntem animale sociale, ne place să fim alături de ceilalți și, mai ales, ne încîntă aprobarea lor. În plus, studiile arată că ne credem mai inteligenți, competenți, ambițioși și morali decît restul – fenomen pe care psihologii îl numesc autoameliorare. Felul în care ne percepem pe noi înșine este central vieților noastre, povestea pe care ne-o spunem despre noi devine lentila prin care ne vor privi ceilalți. Astfel, e important să le arătăm și să îi convingem că sîntem într-adevăr serioși, competenți sau virtuoși, e important să îi facem să ne creadă povestea. Iar asta ne determină, de multe ori, să facem pe moraliștii, adică să ne etalăm așa-zisele calități morale, doar cu scopul de a impresiona sau de a ne semnala apartenența la un anumit grup. Acest fenomen psihologic nu a apărut odată cu Internetul, este vechi de cînd lumea. Dar tehnologiile comunicării își lasă amprenta asupra discursurilor pe care le fac posibile. Astăzi este mai ușor ca oricînd să ne găsim o audiență prin intermediul platformelor sociale. Există milioane de conversații zilnice pe net, ceea ce înseamnă că fiecare dintre noi se confruntă cu o competiție acerbă pentru atenția celorlalți. Iar pentru a ieși în evidență, uneori trebuie să facem ceva deosebit, cum ar fi să fim vehemenți și radicali în ceea ce includem sau nu în sfera intereselor noastre morale.

Într-un anumit sens, este bine să purtăm cît mai multe conversații morale; atunci cînd sînt dezinteresate, ele sînt un instrument care ne ajută să devenim mai buni, ne arată cum să îi respectăm pe ceilalți. Dar ca orice alt instrument, conversațiile de natură morală pot fi folosite pentru a face bine sau rău. De cele mai multe ori, cînd ne angajăm în astfel de discuții moralizatoare pe net, nu facem decît să încercăm să le arătăm celorlalți „competența” noastră morală, fără a avea un alt scop în afară de cel de a cîștiga un anumit statut. De aceea, rareori acestea schimbă lucruri sau „îndreaptă” oameni ori atitudini. Fără să vrem, prin „valurile de indignare morală” pe care le creăm, contribuim la polarizarea noastră în  grupuri cu credințe, valori și principii diferite, între care există tot mai puține punți comune. Această fragmentare are numeroase costuri sociale, dintre care cel mai important este că ne face să devenim hiper-încrezători în viziunile noastre asupra lumii, ceea ce presupune că sîntem mai puțin susceptibili să ne corectăm în cazul în care greșim, dar și mai puțin disponibili față de dezbaterile cu cei care se situează pe poziții diferite.

Cum putem îmbunătăți discursurile publice, fie ele online sau offline? Din păcate, nu există o rețetă simplă. Ce putem însă face este să nu mai reacționăm imediat, sub impulsul momentului, să ne luăm timp pentru a ne gîndi nu doar la ceea ce vrem să spunem, ci și la ceea ce vrem să obținem prin ceea ce urmează să spunem. Cu alte cuvinte, trebuie să devenim eticieni ai propriilor discursuri și forme de comunicare.

Cristina Voinea este doctor în filozofie al Universității București, asistentă universitară la ASE și cercetătoare la Centrul de Cercetare în Etică Aplicată.

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.
962 t 14 VArsene jpeg
Mîntuirea biogeografică jpeg
La dolce vita vs La deutsche vita
O recentă zicală germană evocă, plastic și concis, „relația” dintre Germania și Italia – țările care ilustrează îndeobște șablonul nord-sud la nivel european: „Italienii îi respectă pe nemți, dar nu-i iubesc; nemții îi iubesc pe italieni, dar nu-i respectă”.
Crédit Suisse Zermatt JPG
Calitatea ce-am poftit, dar și tihna ce-am tihnit
Elveția, spre exemplu, este pe primul loc în topul Numbeo, pe locul 5 în cel al US News și pe locul secund, la egalitate cu Irlanda, în indexul UNDP. Alți „suspecți de serviciu” sînt Islanda, Danemarca, Suedia, Olanda, Germania, Finlanda sau Norvegia.
Left Former Movie Theater Balkan Right Hotel Bulgaria (158046439) jpeg
Geografia relativă a bunăstării
Diferențele dintre un Nord bogat, în ultimele decenii asociat de cercetătorii științelor sociale capitalismului în expansiune, și un Sud sărac, aflat sub dominația totală (pernicioasă poate?) a celui dintîi, au intrat în limbajul profesional al reprezentanților științelor sociale.
p 10 sus jpg
Greierele sobru și furnica hedonistă, sau despre noul clivaj Nord/Sud
Autenticitatea nu presupune mari sacrificii, iar „societatea singularităților” se regăsește în noul Pămînt al Făgăduinței: diferită, dar nu brutală, accesibilă, dar nu mizeră, simplă, dar nu banală.
p 12 WC jpg
De-a lungul și de-a latul vieții
Percepem viața ca pe o datorie sau ca pe o plăcere? În ce domenii e datorie și în care e plăcere? Ce preț sîntem dispuși să plătim pentru a ne trăi viața în propriii termeni? Și cîți dintre noi au oare luxul alegerii?
p 13 sus jpg
„Incategorisibila” fericire
La urma urmei, așa cum o spunea Helliwell, „fericirea” este în bună măsură un produs de marketing, iar etichetele contează prea puțin. Iar adeseori, căutînd un lucru cu lumînarea, riscăm să uităm ceea ce căutam cu adevărat.
640px Beer optimator glass bottle jpg
Lumea văzută prin fundul sticlei: bere versus vin
Ne-am găsit voia bună în deprinderile culinaro-bahice strămoșești și am stabilit ca etaloane pentru calitatea vieții sarmalele, mititeii și pruna curată. Mai la nord sau mai la sud, gastronomic vorbind, lucrurile stau altfel.
640px Overzicht van de drukte op Mokum 700, Bestanddeelnr 928 0112 jpg
Cum măsurăm bunăstarea și de ce
Avem totuși un alt mod de a înțelege dezvoltarea și feluritele ei moduri de a contribui (sau nu) la o viață bună, împlinită, umană?

Adevarul.ro

punctul de control Verkhnii Lars, de la granița cu Georgia foto twitter @zonov_sl
Birou de înrolare lângă punctul de control de la granița cu Georgia
Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Osetia de Nord a raportat că, din cauza cozilor lungi, a permis trecerea de pietoni către punctul de control Verkhnii Lars, de la granița cu Georgia. De asemenea, un birou mobil de înregistrare și înrolare militară va fi desfășurat acolo.
Contor energie electrica curent electricitate factura FOTO Shutterstock
ANPC vrea semnalizarea prezenţei cititorului de contor pe teren
ANPC va propune ANRE introducerea unui sistem de semnalizare a prezenţei fizice, pe teren, a cititorului de contor, astfel încât consumatorul să fie informat asupra citirii indexului de consum.
reactor nuclear jpg
Franţa vrea să înceapă construcţia primului reactor nuclear de ultimă generaţie înainte de 2027
Franţa este în proces de elaborare a unui act legislativ destinat diminuării procedurilor birocratice cu privire la construirea de centrale nucleare.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.