A murit Ciupanezu'

Trezeşte reacţii extreme. Avînd la bază principiul experimentului lui Pavlov, dă dependenţă. Este denumită generic telenovelă, dar poartă şi denumiri adiacente precum soap opera, sitcom sau neaoşul "serial". Este vizionată de categorii diverse de oameni, dar pentru că este "comercială" şi "puerilă" este condamnată la prejudecată; tocmai de aceea publicul ei fidel este împărţit în două categorii: "sincerii", cei care se uită şi susţin sus şi tare că se uită (uneori cam prea tare) şi "ascunşii", cei care se uită, dar despre care doar familia şi prietenii buni şi "fără prejudecăţi" ştiu că o fac. De obicei "ascunşii" nu se uită la mai mult de una sau două. Nu comentează niciodată în public episoadele telenovelei preferate şi, chiar dacă se află în mijlocul unei asemenea dezbateri aprinse, preferă să stea deoparte şi să facă pe neştiutorii, jucînd rolul celor care "nu s-ar uita niciodată la aşa ceva". De cealaltă parte se află însă "sincerii". Aceştia sînt, într-adevăr, mult prea împătimiţi ca să îşi poată ţine în frîu emoţiile. Unii chiar îşi organizează timpul în funcţie de orele de difuzare (mesele, activităţile casnice şi programul social), telenovela devenind astfel un fel de reglator bioritmic: "Dimineaţa, cînd mă trezesc, dau pe Pro TV şi mă uit la Tînăr şi neliniştit, episodul reluare, de la 9 la 10; după care, fug la bucătărie, îmi fac repede un sandviş şi, dacă mai am timp, şi o cafea şi reajung în faţa televizorului la exact 10,10, cînd începe Anita; după Anita fug repede la piaţă, mă întorc, fac de mîncare, ceva curăţenie, totul trebuind să fie gata pînă la 13, cînd începe Surorile, pe ProCinema...". "Sincerii" sînt în stare să urmărească şi cîte cinci sau şase telenovele deodată, telenovele pe care ţi le şi pot povesti cu lux de amănunte (şi fără a încurca personajele între ele). Comentează cu foc episoadele pe care le şi trăiesc intens. (Uneori se pot trezi, din senin, să îţi arunce un "Ştii cu cine mai umblă Victor?", obligîndu-te să dai la repezeală un mic search în arhiva cunoştinţelor tale, şi să întrebi, pe un ton neajutorat, un inocent şi dezarmat "Care Victor?".) De asemenea, tot "sincerii" găsesc o adevărată plăcere în a te pune la curent cu lumea telenovelelor şi în a-ţi da exemple concrete, suprapunînd ficţiunea de pe micul ecran peste ficţiunea zilei de zi cu zi, căutînd şi descoperind, fără prea mare dificultate, asemănări între "Betty cea urîtă" şi Mariana de la pîine. În ceea ce priveşte telenovelele şi serialele româneşti... "Mă uit la La bloc." Florin este profesor şi îmi spune că serialul îl fascinează. "Este un fel de atracţie a urîtului. De multe ori mă uit ca boul şi nu îmi vine să cred că mă uit... dar totuşi mă uit în continuare..." Doamna Delia, 50 de ani, are un salon de coafură şi îmi precizează de la început, că de fapt prima telenovelă românească nu a fost Numai iubirea, ci un serial dat acum un an sau doi de Prima TV. Dar că amîndouă i-au plăcut, mai ales dintr-un sentiment patriotic. "Dacă nu ne uităm noi la ei, atunci, cine?" Despre Băieţi buni, ultima producţie a Pro TV-ului, un puşti cu skateboard din Parcul Eroilor îmi strigă, după ce a ascultat întrebarea, după ce m-a măsurat din cap pînă în picioare cu o mină zeflemitoare, după ce s-a urcat pe placă şi înainte să dea să dispară pe alee: "A murit Ciupanezu'?".