"A le fotografia a fost mai uşor decît a le trăi"

Publicat în Dilema Veche nr. 448 din 13-19 septembrie 2012
"A le fotografia a fost mai uşor decît a le trăi" jpeg

- interviu cu fotograful Vlad COLUMBEANU -

Aţi surprins pe film evenimentele şi stările de pe străzile Bucureştiului, începînd cu data de 21 decembrie 1989 şi pînă în octombrie 1990. Pentru toţi cei care le-au trăit, acele momente sînt greu de descris. Cum a fost pentru dumneavoastră, nu doar să le trăiţi, dar să le şi fotografiaţi?

A le fotografia a fost mult mai uşor decît a le trăi. Cu excepţia zilelor „Revoluţiei“ din decembrie ’89 şi a Mineriadei din 13 iunie, cînd trebuia să-ţi asumi nişte riscuri reale pentru a face fotografii pe străzile Bucureştiului. A fost o epocă plină de emoţii, simţeam că facem istorie şi foarte multă lume se simţea implicată în evenimentele politice şi sociale care au urmat „Revoluţiei“. Discuţiile, dezbaterile între oameni de opinii diferite, sau în presă, erau foarte pasionale, poate prea pasionale. Dar exista o excitaţie generală, publică, care cu timpul a devenit şi obositoare prin sterilitatea ei. Cel puţin eu aşa am resimţit-o. Dezgustat şi cu iluziile pierdute, după mineriada din iunie am plecat din ţară pentru mulţi ani.

În ce fel vă raportaţi astăzi la acea epocă (anii ’90)? Cel care vede lumea şi prin obiectiv o înţelege mai bine?

Pînă în noiembrie 1990 am trecut printr-o perioadă de elan, de naivitate, speranţă şi dezgust (imediat după 13 iunie). Nu vreau deloc s-o idealizez, în comparaţie cu cea de astăzi care pare, însă, mult mai meschină, cinică şi individualistă. Nu poţi să nu resimţi cei aproape 23 de ani scurşi ca fiind în mare parte pierduţi de societatea română. Cred că marea problemă este clasa managerilor, fie ei politici sau din alte domenii de activitate (oricum, nimeni nu este apolitic). Dezinteresul lor faţă de binele public – o noţiune de altfel foarte puţin vehiculată în spaţiul public şi mediatic. Sînt mult prea oportunişti, îşi urmăresc propriile beneficii, şi nu pe cele ale instituţiilor pentru care lucrează. Pe de altă parte, regula jocului este foarte uşor ignorată, indiferent de domeniu, circumstanţă şi indiferent de nivelul de responsabilitate. Cred că aici se află cauza marilor noastre pierderi şi a ocaziilor ratate din istoria noastră recentă. Puterea deţinută permite prea des depăşirea propriului teritoriu de competenţă, de responsabilităţi. Iar cei care nu au nici o putere şi-o iau singuri – vedeţi ce se întîmplă cu cei care se ocupă de parcatul maşinilor în oraş, care pun stăpînire pe un spaţiu public şi, culmea, sînt toleraţi.

Nu sînt convins că cel care fotografiază ajunge automat, prin simpla exercitare a acestei îndeletniciri, să înţeleagă mai bine lumea. Sînt foarte multe feluri de a face fotografie, iar de cînd cu imaginea digitală, încă şi mai multe. O anumită abordare a fotografiei poate duce la o mai bună înţelegere, dar cred că şi aici ne confruntăm cu ceea ce este de interes larg, public sau, foarte restrîns, de „nişă“. Dar şi acestea sînt relevante pentru lumea în care trăim, constituind o parte, fie ea chiar şi foarte mică, a acesteia.

Care e momentul în care v-aţi dat seama că gestul dvs. nu e doar un act artistic, ci şi unul de consemnare istorică?

Superexcitat de, în sfîrşit, posibilitatea de a participa la o mişcare populară, publică, de răzvrătire împotriva celui şi a celor care ne umiliseră ani de zile, de a intra astfel în rîndul „lumii“ – vezi vecinii noştri din lagărul comunist care mişcaseră deja –, nici nu m-am gîndit vreo clipă la „fotogenia“ imaginilor pe care le-aş fi putut capta ieşind cu aparatul în stradă, imediat după ultimul miting al lui Ceauşescu.

Am vrut, ascunzîndu-mi aparatul sub paltonul pe care îl purtam, să înregistrez imagini care să mărturisească despre ce s-a petrecut, repet – în sfîrşit –, şi la Bucureşti. Eram şi manifestant-revoluţionar şi făceam şi pe fotoreporterul cu cele cîteva pelicule ruseşti amărîte pe care le păstram pentru ocazii mari. Pe piaţă filmele se găseau la fel de des ca, să zicem, brînza. Oamenii din jurul meu erau suspicioşi văzîndu-mă cînd scoteam aparatul la vedere – oare eram securist? Eu mă aşteptam să fiu interpelat de „oricine“, în orice moment. Am luat-o de la Piaţa Universităţii spre Romană pe Magheru. Începînd de la ora 13,30. Voiam să înregistrez astfel ceea ce eram convins că se va sfîrşi repede, fără să sper că a doua zi vom fi în stare să ne pupăm toţi pe stradă.

Încercam să fotografiez, să developez şi să găsesc un străin aflat în Bucureşti care să poată scoate peliculele din ţară pentru a fi, eventual, cunoscute, publicate afară.

Nu credeam că se poate schimba ceva în România, în două zile. Lăsam acasă pe masă un bilet unde scriam la ce oră şi unde mă duc pentru a putea, eventual, să fiu căutat în cazul în care nu mai apăream. Nu aveam telefon fix, singurul mijloc de comunicare la vremea aceea.

Dacă unele dintre imagini sînt apreciate şi pentru alte virtuţi decît cele documentare, atunci cu atît mai bine. 

a consemnat Ana Maria SANDU 

Foto: L. Muntean

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Creșteri și descreșteri
Noi, românii, avem vorba aceasta despre noi înșine, „Ce-am fost și ce-am ajuns”.
Sever jpg
Cazaban jpg
„Adame, unde ești?“ Imagini și simboluri ale căderii omului
Semnificativ foarte este faptul că Adam și Eva nu au rămas cu rezultatul artizanatului lor grăbit și ipocrit, legat de conștiința propriei vini.
Stoica jpg
Ungureanu jpg
Bătaia cea ruptă din rai
Toată această conştiinţă a violenței creează o imagine a societății românești
Popa jpg
Mărire și decădere în istoria contemporană a Rusiei
Sigur, Putin încearcă să justifice ideologic acest război, însă justificările sale sînt străvezii, inconsistente, necredibile.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.
997 t foto AN Stermin jpg
p 12 adevarul ro jpg
„Turiști mai puțini, impact economic mai mare” interviu cu Andrei BLUMER
Să caute destinații mai puțin populare și cu o ofertă bogată de experiențe în natură.
997 t foto Cosman jpeg
„One dollar” și o sticlă de apă
„One dollar”, atît este prețul unei sticle de apă de 0,5 litri în Cambodgia.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 jpg
Surpriza Bizanțului vesel
Nu s-a vorbit niciodată despre sexul îngerilor, în timpul asediului de la 1453 chiar nu avea nimeni timp de așa ceva.
p 13 jpg
„Cred că Cehov e mulțumit de spectacolul nostru“
Cehov este generos, are multe fațete și poți să-i montezi spectacolele în modalităţi stilistice foarte diferite.
p 14 jpg
E cool să postești jpeg
Să-ți asculți sau nu instinctul?
Totuși, urmînd ispita de a gîndi rapid, nu cădem oare în păcatul gîndirii pripite, în fapt un antonim pentru gîndire?

Adevarul.ro

image
Panourile solare, un dezastru ecologic care așteaptă să se întâmple? Ce spun experții
În timp ce sunt promovate în întreaga lume ca o armă crucială de reducere a emisiilor de carbon, panourile solare pot provoca un dezastru ecologic după 25-30 de ani, cât este durata lor de viață.
image
Cauzele cutremurelor din vestul României. INFP: „Asta pune o presiune enormă”
Cutremurul din Arad s-a simțit în Ungaria, Croația și Serbia. Seismologii explică ce cauze produc cutremurele din zona de vest a țării.
image
Cum a murit de fapt regele Decebal. Principalele ipoteze privind sfârșitul regelui dac
Decebal, regele dacilor, a murit în anul 106 d Hr, în urma înfrângerii în fața legiunilor romane, după două războaie epuizante. Deși, aparent, modul în care regele dac a murit este bine cunoscut, există mai multe ipoteze privind sfârșitul acestuia.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.