A fura meseria

Mihail Radu SOLCAN
Publicat în Dilema Veche nr. 190 din 27 Sep 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ce-i rău într-un furt? Una dintre metodele de a răspunde la o asemenea întrebare este să ne uităm la consecinţe. Canavaua relaţiilor umane Ultima oară cînd m-au călcat hoţii mă aflam la mare, pe vremea cînd nu erau card-uri a căror pierdere s-o anunţi la bancă. Hoţii au luat din camera de hotel banii soţiei şi ai mei şi n-a fost chip să li se dea de urmă. Noi am rămas cu puţinii bani ce-i aveam prin buzunare. Planurile de vacanţă ne-au fost date peste cap, dar, paradoxal, am reuşit să ne simţim mai bine ca niciodată. Desigur că ne-am simţit fericiţi, în ciuda acţiunii hoţilor. Ei ne-au tulburat planurile de viaţă, dar noi găsiserăm o cale de reechilibrare. Această "răvăşire a planurilor de viaţă" este răul pe care-l fac hoţii. Rostul proprietăţii private este, de altfel, tocmai apărarea împotriva acestui rău. La prima vedere, furtul intelectual este cu totul altceva decît furtul banilor din buzunar, al maşinii din faţa blocului sau al telefonului mobil. Nu dispare fizic nimic dacă X copiază un fragment dintr-o carte şi-l inserează în articolul său sau chiar dacă pune în cartea sa o carte întreagă scrisă de altcineva. Dacă urmăm firul argumentului de mai sus, ne dăm însă seama că planurile de viaţă ne sînt bulversate şi-n acest caz - într-un mod poate mai subtil, dar nu mai puţin pervers. Cui trebuie să-i fie atribuită cutare idee? Pe cine citez? Totul este dat peste cap în cazul furturilor intelectuale. Nu trebuie uitat rolul jucat de canavaua citărilor în comunităţile ştiinţifice. La noi s-a discutat mult despre ISI, dar mai puţin despre ideea centrală a fondatorului institutului respectiv, Eugene Garfield: studierea comunităţilor ştiinţifice cu ajutorul reţelei citărilor. Firele citărilor ne pun şi pe urmele unei ţesături a relaţiilor umane. Toată această canava se încîlceşte însă dacă au loc masive furturi intelectuale. O carte plină de trimiteri bibliografice, dar cîrpită din fragmente preluate din alte lucrări este o cumplită capcană. O cursă aproape la fel de teribilă este întinsă şi de o lucrare neplagiată, dar făcută tot din petice. Adevărata criză a culturii noastre academice este provocată de lipsa firului ideilor. Cu ani de zile în urmă, s-a făcut un efort la Bucureşti pentru a traduce în străinătate un tom masiv, rod al gîndirii autohtone. Rezultatul a fost, între altele, o recenzie zdrobitoare într-una din cele mai prestigioase reviste de specialitate. Obiecţia principală? Lucrarea este un şir de relatări lipsite însă de un fir conducător. Tainele meseriei Hoţul este un om calculat şi, precum orice om calculat, alege ce-i mai lesne de făcut. Intelectualul ca fur nu-i o excepţie; preia ce-i mai uşor de înhăţat: ideea ca atare, fragmentul sau textul în întregimea sa. Ceea ce se fură greu este meseria. A prelua ce a lucrat meşterul este furt. Fie că meşterul lucrează cu lut, lemn sau cuvinte. Chiar şi a proceda cum a procedat meşterul este tot furt. A deprinde felul în care se lucrează şi modul în care poţi face ceva ce n-au făcut alţii reprezintă însă un fel mai greu de "furt": furtul de meserie. Pentru "a fura meseria" trebuie să ai însă cumva acces în atelier. Tehnologiile trecutului îngreunau accesul în atelier. Chiar dacă n-ar fi existat barierele sociale create de bresle sau de ranguri, tot ar fi fost dificil, din pricina constrîngerilor fizice, să intri în atelierul tipografului, al pictorului sau al poetului. Modul de a proceda al meşterilor ar fi rămas tainic, fie şi numai din pricina constrîngerilor tehnice. Tehnologiile actuale - bazate pe reţele de computere - ar putea deschide atelierele, ar putea face vizibil ceea ce era tainic. Posibilitatea aceasta este departe însă de a se transforma în realitate din cauza dramaticei - şi dilematicei - interacţiuni dintre apărarea împotriva hoţilor intelectuali şi imperativele învăţării. Zelul deplasat La noi, ca şi-n alte părţi, multă lume este foarte îngrijorată de posibilităţile deschise de copy&paste. A pune cap la cap fragmente din textele altora sau chiar a prelua texte întregi - în cîteva clipe - cu ajutorul computerului a devenit un sport larg răspîndit în universităţi, şi nu numai. Mult mai puţină îngrijorare stîrneşte însă un mod extrem de răspîndit de a apăra de hoţi partea delicată a unui computer: programele. Metodelor tradiţionale ale copyright-ului, patentului sau secretului comercial li s-a adăugat împiedicarea accesului la sursele programelor. Sursele programelor nu sînt altceva decît texte. N-ai avea cum ascunde de cititoare sau cititori textul unui roman. Textul unui program este însă rescris în limbaje pe care numai computerele le înţeleg şi în acest fel este ascuns de ochii iscoditori ai oamenilor. Este ascuns de ochii hoţilor, dar şi de ochii celor care-ar putea învăţa ceva din el. Programele cu surse închise sînt un mod extrem de apărare a proprietăţii intelectuale. Un mod atît de radical încît barează şi calea furtului de meserie. Se creează astfel modelul unei lumi în care cine utilizează tehnologia poate doar să apese cuminte pe butoane. În satul bunicilor au fost vremuri cînd nu se încuia uşa. Nu se cădea să-i faci pe oaspeţi să aştepte în faţa casei. La oraş, teama de hoţi ne face să zăvorîm uşa de la intrare. Mai nou, ne este frică de hoţii de texte. Încuiem totul şi de învăţat se poate învăţa "în pilule". Teama de furii intelectuali este pe punctul de a ne aduce într-o lume în care imperativul "Nu furaţi textul, furaţi meseria!" îşi pierde noima.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Previziune sumbră a unui analist politic: Alegerile din 2024 ar putea fi ultimele înainte de următorul război mondial
În contextul în care în acest an au loc alegeri în mai multe state europene, printre care şi România, şi chiar şi pentru Parlamentul European, analiştii politici avertizează că cei care candidează ar trebui să aibă în vedere ameninţările hibrid la adresa securităţii globale.
image
Cine este românul acuzat de spionaj în favoarea Rusiei. Susținător al propagandei Moscovei și apropiat al lui Cornel Dinicu de la Ferma Dacilor
Un român a fost arestat pentru trădare în favoarea Rusiei. Acesta ar fi furnizat informații din domeniul apărării unor diplomați ruși.
image
Dosarul generalilor Coldea și Dumbravă. Pe ce se bazează DNA
Cătălin Hideg, cel care i-a denunțat la DNA pe foștii generali SRI Florian Coldea și Dumitru Dumbravă, a depus zeci de înregistrări ale unor convorbiri care ar demonstra implicarea celor vizați în dosar și dovezi ale circuitelor financiare.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.