A fost odată ca niciodată... atunci... acum

Rodica ZANE
Publicat în Dilema Veche nr. 124 din 8 Iun 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Despre poveste şi "a fost odată" se poate scrie în multe feluri. Dacă am să adaug "în folclor, povestea..." veţi părăsi fără regret rîndurile de faţă, pentru că: "multor români li se face gura pungă numai auzind cuvîntul folclor", cu atît mai mult cu cît "cînd aud de folclor, cei mai mulţi se gîndesc la Mioriţa sau la Toma Alimoş, toate învăţate la şcoală, la cîntece şi jocuri populare, pentru că le mai aud şi văd la televizor" (sînt cuvintele cu care Constantin Eretescu descrie "prejudecăţile precise" despre folclor). Deci... în general, spunem poveste basmului, dar şi unei experienţe trăite, auzite, (bine) cunoscute dintr-un trecut imediat sau foarte apropiat, care se poate verbaliza printr-o naraţiune. Dincolo de "literar", de canonul genurilor şi al speciilor, povestea are propriul ei cotidian (factualul) şi un statut civil, astăzi susţinut intens şi de media, prin care poate fi îndeplinită condiţia originară a oralităţii: circulaţia rapidă, raportul de simultaneitate între emitere şi receptare. Specialiştii au numit-o povestire, derivînd-o din verbul care centrează epicul în oralitate: a povesti. În această serie derivativă, la fel de important este povestitul, ca practică, ca "performare", ca fapt de a povesti, cu implicaţiile lui sociale. De la "a fost odată ca niciodată" povestea parcurge treptele timpului prin "a fost odată" (cîndva, demult), ca să ajungă la a fost "acum", în zilele noastre, adică în ceea ce ţine de cursul vieţii povestitorului. Ca să exprime acest raport cu individualitatea, specialiştii au vorbit de memorat sau povestire personală. Canonul a privilegiat povestitul şi ascultatul comunitar şi comunional, mai puţin pe cel personal, "intim", "informal". Treptat însă, perspectiva romantică asupra unui "popor" care comunică oral, colectiv, tradiţional, anonim, sincretic (regula celor cinci unităţi din folcloristica tradiţională, care are şi varianta "plus formalizat") s-a nuanţat şi se iau în considerare spaţiile "imprecise", "slabe", de continuum. "Nevoia de poveste" nu ţine cont de graniţele şi teritoriile pe care le trasează hărţile specialiştilor şi formele ei de manifestare nu încap întotdeauna în canon, ceea ce încurcă şi amestecă ordinea cu care mintea noastră a fost bine învăţată din şcoală. Povestitul de zi cu zi - cel de la serviciu, din familie, dintre prieteni, al femeilor sau al bărbaţilor, al tinerilor sau al bătrînilor, al unor profesii, povestitul cu glas tare şi cel în şoaptă, faţă în faţă, la telefon, prin mail etc. - bate din ce în ce mai apăsat la uşile clasificărilor. Canonul formelor în care se povesteşte este sub presiune din două direcţii: atît din direcţia "terenului", cît şi din cea a bibliotecii, pentru că perspectivele s-au pluralizat. Un confrate spaniol pune în abis discursul specialiştilor despre poveste - aceea clasică - spunînd că este ca... în povestea cu "Elefantul şi orbii": "Cinci orbi vor să afle cu ce seamănă elefantul. Paznicul le-a permis să atingă animalul pentru a-şi face o idee. ŤSeamănă cu un şarpe mare», a spus cel care i-a atins trompa, ŤNu, seamănă cu un plici de muşte», a protestat cel care i-a pus mîna pe ureche, ŤNicidecum, este un stîlp!», a adăugat cel care i-a atins piciorul, ŤFără îndoială, este o frînghie», a susţinut cel care i-a dat peste coadă, ŤSînteţi proşti! Elefantul este un os», a rîs cel care i-a pus mîna pe fildeş" (Jaume Albero Poveda). Cu alte cuvinte, cu un "obiect" aşa generos, cei care îl studiază se pot bucura de multă libertate. O libertate etnologică, dacă "elefantul" e al locului, una antropologică, dacă el iese din peisaj şi devine generic. Basmul, de exemplu, nu îi fascinează numai pe copii, ci şi pe cei care aleg să îl studieze, pentru că presupune "gustul paleontologilor pentru lucruri arhaice, apetitul istoricilor pentru fapte reale, curiozitatea psihologilor pentru cauze, pasiunea antropologilor pentru a înţelege diferenţele culturale" - explică Maria Tatar, specialist în limbi şi literaturi germanice de la Harvard, care a găsit The Hard Facts of the Grimms' Fairy Tales. Trecerea basmului prin medii - culturale sau "transportatoare" - este poate cea mai incitantă temă a prezentului, care convoacă oralul şi scrisul, cartea şi filmul, cartea şi scenariul, evenimentul cultural şi succesul etc. Întoarcerea la rădăcinile folclorice, cu ocheane şi hărţi potrivite, nu poate lipsi din aventura decodării şi a înţelegerii. În ceea ce mă priveşte, basmul se întîlneşte şi în alt chip viu cu "acum", dar într-o pereche inedită cu "aici". "Aici" este satul românesc. Împreună cu studenţii, am străbătut cîteva sate şi am înregistrat naraţiunile personale despre migraţia la muncă în străinătate. Într-o realitate pe care, chiar dacă ar exista, nici o statistică nu ar putea să o reprezinte în profunzimea ei, am căutat să surprindem felul în care se organizează o experienţă neobişnuită în discurs, dar şi felul în care se comunică această experienţă celorlalţi. Şi povestea, şi povestitul au ajuns la mare preţ. Povestitul se revitalizează într-o variantă mai restrînsă - oricum comunităţile nu mai pot participa "tradiţional" la formele de comunicare colective -, ocaziile specifice însă continuă să fie active, povestindu-se cu predilecţie la evenimentele de familie şi în timpul diferitelor munci. Există însă şi forme noi: povestitul la cerere, vizita pentru povestit, povestitul de nerăbdare (imediat după telefonul primit), şi nuanţările ar putea continua. Un caz interesant: o familie are cei doi copii plecaţi - fata cu familia ei în Canada, băiatul cu familia lui în Italia. Cei din Canada vorbesc la telefon cu cei din Italia şi retransmit ştirile celor din România, din motive lesne de înţeles. Evident că povestitul cu diferite grade de mediere este în strînsă legătură cu costurile de telefonie continentale şi intercontinentale. Dar poveştile? Poveştile sînt povestiri personale care trec deseori pe lîngă basm. Oare doar pentru că, aşa cum au decis specialiştii, scenariul basmului seamănă cu un rit de iniţiere, iar plecarea la muncă în străinătate, indiferent de vîrsta protagonistului, seamănă cu un astfel de traseu? Sau pentru că atît cei care povestesc, cît şi cei care ascultă, au acest tipar în bagajul structurilor de comunicare? Sau pentru că experienţa celor care povestesc este supusă unor mecanisme primare de "autoficţionalizare"? Din mai multe voci imaginea străinătăţii este "cealaltă lume", cu ambiguităţi care nu contrazic similitudinea, experienţa de "acolo" este o aventură în curs, dar discursul îi aproximează mereu sfîrşitul "fericit", chiar dacă realitatea nu îl confirmă (încă), evenimentele trăite au predominant aspectul unor probe, cu donatori cu interdicţii şi încălcări, cu multiplicări al căror şir este dictat însă de altă instanţă decît cea a naratorului. De aceea nici bine cunoscutele formule de încheiere nu se aplică, deocamdată... deşi "am fost şi eu acolo, am mîncat şi am băut cu ei".

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Mangia2 jpg
Devis Mangia, hărțuire sexuală și la Craiova: „Se masturba de față cu fiul meu!“
Ies la iveală detalii șocante despre comportamentul antrenorului italian, aflat în mijlocul unui scandal monstru, în Malta.
63260936 403 jpg
Merkel, o lideră din altă lume
Angela Merkel nu mai apare aproape de loc în public. Cei 16 ani de domnie ai ei par să se fi încheiat de o eternitate. Şi asta mai ales din cauza lucrurilor pe care nu le-a făcut, consideră Jens Thurau.
fabrica de zahar ludus foto msnews.ro
Producătorii de sfeclă de zahăr din Ardeal, apel disperat la ministrul Agriculturii: „Salvați Fabrica de Zahăr Luduș”
Sute de fermieri din Transilvania, reuniți într-o asociație a cultivatorilor de sfeclă de zahăr, solicită ministrului Agriculturii, Petre Daea, să salveze în ultimul moment fabrica de zahăr de la Luduș, Mureș.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia