A fi sau a nu fi monument al naturii în București

Niculae RĂDULESCU-DOBROGEA
Publicat în Dilema Veche nr. 790 din 11-17 aprilie 2019
A fi sau a nu fi monument al naturii în București jpeg

Se împlinește un sfert de veac de cînd autoritățile de mediu și cele municipale au declanșat mizeria amplasării unei benzinării (pe strada Horei nr. 21), sub coroana unui stejar roșu (Quercus robur), decupînd, pentru amplasarea rezervoarelor de hidrocarburi, o mare porțiune din rădăcinile acestui contemporan tricentenar al Codrilor Vlăsiei. Se știe că rădăcinile sînt proiecția în sol a coroanei unui stejar. Stejarul roșu pomenit este singurul exemplar rămas pe trama stradală a Bucureștiului, fiind pe lista de arbori protejați a Academiei Române, alături de alți nouă supraviețuitori similari care mai vegetează prin cîteva parcuri din București.

Începînd din 1995, din ipostaza de proaspăt inspector al Direcției pentru Protecția Mediului din PMB, avînd și calitatea de președinte al ONG-ului Eco-Civica (profilat inițial doar pe protejarea mediului) și poate, mai ales, ca bucureștean căruia îi păsa de calitatea aerului (ne)inspirat, încerc să previn tragicul sfîrșit ce se întrevedea. Începe o sarabandă de sesizări și lăcrămații către autoritățile din domeniu. Mă adresez și unor presupuși vindecători ai bolii de care acest monument al Academiei a fost atins, situație dramatică ce ar trebui să aibă și un sprijin oficial. În urma unor adrese din anii 2007, 2012, 2016, 2017, Academia Română, prin ICAS (Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, devenit Institutul National de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea“), a diagnosticat bolile de care suferă acest arbore, recomandîndu-ne un tratament adecvat. Tratamentul trebuia aplicat de către Primăria Capitalei, for care nu a dat curs repetatelor noastre solicitări. Am reluat aceste rugăminți și sub actuala administrație, condusă de Gabriela Firea. M-am adresat unei arhitecte (viceprimar din partea ALDE), o cunoștință veche, sperînd ca, în virtutea atribuțiilor sale municipale din domeniu, să poată mișca ceva în acest sens. După cîteva întîlniri și promisiuni, care s-au dovedit a fi deșarte, rugînd-o ca măcar să dispună udarea monumentului naturii deja grav afectat, ultima dată, acum vreo trei-patru luni, mi-a transmis un prietenos mesaj pe Facebook: „Udă-l tu!“. I-am dedicat o strofă dintr-o viitoare carte de epigrame și pamflete.

Am reluat, în toamna trecută, ideea, devenită obsesivă, a salvării acestui mare aspirator de praf și robinet de oxigen umidificat, și cu cei de la sectorul 2. Mi-au promis că se vor ocupa de udare și de tratament. În discuțiile avute, telefonic și personal, cu viceprimarul liberal, cu consilieri USR, cu cei de la ADP 2, mi s-a transmis că „nu s-a putut sparge betonul care înconjoară, pe o rază mai mare de 10 m, trunchiul“. În plus, „proprietarii riverani erau neidentificabili“. Curțile acestora, pline de gunoaie și anvelope uzate și toxice, străjuiau sinistru coroana stejarului. Un simulacru de tratament, care ar fi trebuit repetat de cîteva ori pe an, s-a făcut o singură dată, de către cineva foarte grăbit și neprietenos, de la „Protecția Plantelor“.

Revenind la cronicul încercării de salvare a seniorului meu prieten, menționez și alte faze. Prin anul 1999, am organizat un protest la care au participat cîteva zeci de elevi, chiar la benzinăria cu pricina. Adjunctul meu de atunci s-a lăsat mituit de patron, care a obținut un document cu acordul nostru, al Eco-Civica, pentru funcționarea benzinăriei. A fost răsplătit cu cel puțin un computer, gest de care am aflat de la Primăria Capitalei, unde impostorul (plagiator al unor conferințe și imagini ale subsemnatului) a inventat tot soiul de mizerii la adresa mea. L-am demis pe acest „voluntar“ din funcția obținută prin naivitatea mea. Menționez faptul că ONG-ul Eco-Civica nici nu putea emite legal un asemenea document.

Acum cinci ani, împreună cu niște ecologiști din Piața Universității, am mai postat cîteva pancarte în cadrul unui nou protest făcut tot lîngă benzinărie. Mass-media nu a fost interesată. Cineva de la Digi24 a filmat povestea mea la fața locului. Materialul nu a fost dat pe post. Prin 2010, am depus sesizarea cu nr. 813/RP/12.07.2010 la Garda Națională de Mediu (instituție guvernamentală înființată la propunerea mea în anul 2000), prin care contestam legalitatea construirii unei clădiri lipite de acest monument al naturii. Legea Mediului prevedea, la acea dată, că „nu se pot desfășura activități economice la distanțe mai mici de 50 m față de zonele protejate, implicit față de monumentele naturii“. Deși, cu ocazia controlului GNM, „s-au impus unității măsuri de solicitare și obținere a unui acord de mediu, cît și interzicerea desfășurării lucrărilor de dezafectare și construire stație de carburanți“, prin mișcări oculte, avînd aprobări urbanistice și ale APM București, s-a ridicat o nouă clădire și s au amplasat alte pompe pentru noii proprietari. Am încercat să intervin personal, punînd întrebări la fața locului, la șantierul de atunci. Am fost scuipat, înjurat, îmbrîncit și amenințat de către proprietarul stației de carburanți, botezată atunci SC Autoservice Nonstop Paris-București, că intră cu mașina în mine. M-am ferit. Acest agresor (cu sediul firmei în Adunații Copăceni, Ilfov) angajase, în litigiul său cu Eco-Civica, cabinetul de avocatură Paula Iacob. Amuzant e faptul că avocata Paula Iacob habar nu avea despre această implicare a sa.

Actele și plîngerile, însoțite de fotografii și de filmările făcute străbunului stejar, legate de salvarea a ceea ce ar fi putut fi mîndria unui monument al naturii protejat de o administrație responsabilă, însumează, într-o cronică a celor 25 de ani, cîteva sute de pagini. Agenția de Protecție a Mediului București (care a reînnoit în mod samavolnic autorizația de mediu în anul 2013, omițînd că acolo exista un monument al naturii), Garda de Mediu București (răspunzînd în dorul lelii la multe din sesizările mele: „Nu au fost observate afectarea coroanei, petele de hidrocarburi de la pompe, distrugerea unei porțiuni de la baza tulpinei, amplasarea rezervoarelor“), Agenția Națională pentru Protecția Mediului (care a transmis, hilar: „Evaluarea impactului de mediu nu poate fi efectuată decît după ce proiectele au fost realizate“), Ministerul Culturii (responsabil cu situația monumentelor naturii, care a dat aviz de funcționare benzinăriei lipite de stejarul-monument), Ministerul Mediului (care, printr-o secretară de stat, a făcut, în cauza pentru care am fost în audiență la domnia-sa, între rău și nimic), cît și Direcția de Mediu (impotentă și amăgitoare) sau Direcția de Urbanism din Primăria Capitalei, care a emis autorizația de urbanism (deși noua construcție din termopan era plasată lîngă tulpina groasă a monumentului), Poliția Locală a sectorului 2 (care a pasat cazul la PMB), Primăria Sectorului 2 (o pionieră insuficient de receptivă și de mișcătoare în domeniu), acțiunile „promițătoare“ ale unor jurnaliști (ultimul, un gargaragiu „factotum“), interviurile date în media scrisă, audio și video, toate au fost, practic, degeaba.

Au fost încălcate, acolo, legislația de urbanism, fără consultarea obligatorie a populației și a celor interesați, conform Legii 86/2000, normele pompierilor privind depozitarea substanțelor inflamabile și toxice, distanța față de rețelele aeriene de electricitate, modul de construire a rezervoarelor de hidrocarburi ce ar fi trebuit cel puțin dublu cămășuite pentru evitarea unor eventuale scurgeri spre pînza freatică a zonei și spre rădăcinile stejarului, Legea protecției mediului, articolele 59 și 61 (modificată, cu privire la distanța de 50 m, în defavoarea stejarului monument al naturii și în favoarea unui dubios interes privat), normele de circulație, distanța față de imobilele de locuit, etanșeitatea obligatorie a pompelor poluante ce alimentează automobilele etc. Și ce dacă? Cred că fenomenul se plasează între nesimțire și mită. Sau în ambele.

Unicatul monument al naturii de gen din București e umilit de monumentele de ignoranță ale unor factori de decizie comozi și iresponsabili care, prin acțiunile lor concertate, sintetizează mostra miserupismului municipal-național din domeniul protecției mediului și, în mod special, din cel al protecției monumentelor naturii. Cîteva imagini vor certifica această malversațiune dramatică pe care aș numi-o sinteza bătăii de joc din domeniul grijii pentru sănătatea oamenilor și implicit a naturii unei capitale europene. La nivel de București, disputa dintre natură și hidrocarbură a fost cîștigată de cea de-a doua tabără. Epopeea acestui Quercus robur, mostră a nepăsării municipale, este de fapt sinteza comportamentului autorităților din domeniu la nivel national. Dar încă mai sper în izbîndă și în șansele robinetelor de oxigen în lupta cu noxele eșapamentelor municipale. Lupta Eco-Civica, a bucureșteanului din mine, aliat al acestui exemplar din categoria „cel mai bun prieten al omului“, continuă. 

Niculae Rădulescu-Dobrogea este inginer chimist și cercetător, președinte al Fundației Eco-Civica (1992-2019).

Foto: I. Popovici

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

7538113 jpg
B-21 Raider – bombardierul care lovește oriunde în lume a fost lansat VIDEO
Primul avion de generația a VI-a de serie din lume, noul bombardier intercontinental cu capabilități stealth (invizibil pentru radar) B-21 Raider a fost dezvăluit publicului în urmă cu câteva zile de producătorul Northrop Grumman și beneficiarul US Air Force.
Oraș plutitor Foto AT Design Office via The sun webp
Planuri uimitoare pentru un oraș plutitor, cu străzi subacvatice. Unde ar urma să fie construit cel mai ambițios proiect din istorie
Planurile pentru un proiect de oraș plutitor pe apă în largul coastelor Chinei ar fi, dacă ar fi construit, cel mai ambițios proiect urban din toate timpurile.
 Razboi Rusia Ucraina elicopter rusesc de recunoastere şi atac Kamov Ka-52 Alligator in misiune de lupta in Ucraina 27-28 mai 2022 FOTO Profimedia / Ministerul rus al Apărării
Spațiul aerian, mortal pentru ambele părți, în războiul din Ucraina. Cum încearcă piloții să păcălească radarul VIDEO
Piloții ruși și ucraineni își asumă riscuri enorme la fiecare zbor, fie el cu un avion de vânătoare, fie cu elicopterele, în încercarea de a evita să fie depistați de radarele inamicilor.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.