A fi sau a nu fi monument al naturii în București

Niculae RĂDULESCU-DOBROGEA
Publicat în Dilema Veche nr. 790 din 11-17 aprilie 2019
A fi sau a nu fi monument al naturii în București jpeg

Se împlinește un sfert de veac de cînd autoritățile de mediu și cele municipale au declanșat mizeria amplasării unei benzinării (pe strada Horei nr. 21), sub coroana unui stejar roșu (Quercus robur), decupînd, pentru amplasarea rezervoarelor de hidrocarburi, o mare porțiune din rădăcinile acestui contemporan tricentenar al Codrilor Vlăsiei. Se știe că rădăcinile sînt proiecția în sol a coroanei unui stejar. Stejarul roșu pomenit este singurul exemplar rămas pe trama stradală a Bucureștiului, fiind pe lista de arbori protejați a Academiei Române, alături de alți nouă supraviețuitori similari care mai vegetează prin cîteva parcuri din București.

Începînd din 1995, din ipostaza de proaspăt inspector al Direcției pentru Protecția Mediului din PMB, avînd și calitatea de președinte al ONG-ului Eco-Civica (profilat inițial doar pe protejarea mediului) și poate, mai ales, ca bucureștean căruia îi păsa de calitatea aerului (ne)inspirat, încerc să previn tragicul sfîrșit ce se întrevedea. Începe o sarabandă de sesizări și lăcrămații către autoritățile din domeniu. Mă adresez și unor presupuși vindecători ai bolii de care acest monument al Academiei a fost atins, situație dramatică ce ar trebui să aibă și un sprijin oficial. În urma unor adrese din anii 2007, 2012, 2016, 2017, Academia Română, prin ICAS (Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, devenit Institutul National de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea“), a diagnosticat bolile de care suferă acest arbore, recomandîndu-ne un tratament adecvat. Tratamentul trebuia aplicat de către Primăria Capitalei, for care nu a dat curs repetatelor noastre solicitări. Am reluat aceste rugăminți și sub actuala administrație, condusă de Gabriela Firea. M-am adresat unei arhitecte (viceprimar din partea ALDE), o cunoștință veche, sperînd ca, în virtutea atribuțiilor sale municipale din domeniu, să poată mișca ceva în acest sens. După cîteva întîlniri și promisiuni, care s-au dovedit a fi deșarte, rugînd-o ca măcar să dispună udarea monumentului naturii deja grav afectat, ultima dată, acum vreo trei-patru luni, mi-a transmis un prietenos mesaj pe Facebook: „Udă-l tu!“. I-am dedicat o strofă dintr-o viitoare carte de epigrame și pamflete.

Am reluat, în toamna trecută, ideea, devenită obsesivă, a salvării acestui mare aspirator de praf și robinet de oxigen umidificat, și cu cei de la sectorul 2. Mi-au promis că se vor ocupa de udare și de tratament. În discuțiile avute, telefonic și personal, cu viceprimarul liberal, cu consilieri USR, cu cei de la ADP 2, mi s-a transmis că „nu s-a putut sparge betonul care înconjoară, pe o rază mai mare de 10 m, trunchiul“. În plus, „proprietarii riverani erau neidentificabili“. Curțile acestora, pline de gunoaie și anvelope uzate și toxice, străjuiau sinistru coroana stejarului. Un simulacru de tratament, care ar fi trebuit repetat de cîteva ori pe an, s-a făcut o singură dată, de către cineva foarte grăbit și neprietenos, de la „Protecția Plantelor“.

Revenind la cronicul încercării de salvare a seniorului meu prieten, menționez și alte faze. Prin anul 1999, am organizat un protest la care au participat cîteva zeci de elevi, chiar la benzinăria cu pricina. Adjunctul meu de atunci s-a lăsat mituit de patron, care a obținut un document cu acordul nostru, al Eco-Civica, pentru funcționarea benzinăriei. A fost răsplătit cu cel puțin un computer, gest de care am aflat de la Primăria Capitalei, unde impostorul (plagiator al unor conferințe și imagini ale subsemnatului) a inventat tot soiul de mizerii la adresa mea. L-am demis pe acest „voluntar“ din funcția obținută prin naivitatea mea. Menționez faptul că ONG-ul Eco-Civica nici nu putea emite legal un asemenea document.

Acum cinci ani, împreună cu niște ecologiști din Piața Universității, am mai postat cîteva pancarte în cadrul unui nou protest făcut tot lîngă benzinărie. Mass-media nu a fost interesată. Cineva de la Digi24 a filmat povestea mea la fața locului. Materialul nu a fost dat pe post. Prin 2010, am depus sesizarea cu nr. 813/RP/12.07.2010 la Garda Națională de Mediu (instituție guvernamentală înființată la propunerea mea în anul 2000), prin care contestam legalitatea construirii unei clădiri lipite de acest monument al naturii. Legea Mediului prevedea, la acea dată, că „nu se pot desfășura activități economice la distanțe mai mici de 50 m față de zonele protejate, implicit față de monumentele naturii“. Deși, cu ocazia controlului GNM, „s-au impus unității măsuri de solicitare și obținere a unui acord de mediu, cît și interzicerea desfășurării lucrărilor de dezafectare și construire stație de carburanți“, prin mișcări oculte, avînd aprobări urbanistice și ale APM București, s-a ridicat o nouă clădire și s au amplasat alte pompe pentru noii proprietari. Am încercat să intervin personal, punînd întrebări la fața locului, la șantierul de atunci. Am fost scuipat, înjurat, îmbrîncit și amenințat de către proprietarul stației de carburanți, botezată atunci SC Autoservice Nonstop Paris-București, că intră cu mașina în mine. M-am ferit. Acest agresor (cu sediul firmei în Adunații Copăceni, Ilfov) angajase, în litigiul său cu Eco-Civica, cabinetul de avocatură Paula Iacob. Amuzant e faptul că avocata Paula Iacob habar nu avea despre această implicare a sa.

Actele și plîngerile, însoțite de fotografii și de filmările făcute străbunului stejar, legate de salvarea a ceea ce ar fi putut fi mîndria unui monument al naturii protejat de o administrație responsabilă, însumează, într-o cronică a celor 25 de ani, cîteva sute de pagini. Agenția de Protecție a Mediului București (care a reînnoit în mod samavolnic autorizația de mediu în anul 2013, omițînd că acolo exista un monument al naturii), Garda de Mediu București (răspunzînd în dorul lelii la multe din sesizările mele: „Nu au fost observate afectarea coroanei, petele de hidrocarburi de la pompe, distrugerea unei porțiuni de la baza tulpinei, amplasarea rezervoarelor“), Agenția Națională pentru Protecția Mediului (care a transmis, hilar: „Evaluarea impactului de mediu nu poate fi efectuată decît după ce proiectele au fost realizate“), Ministerul Culturii (responsabil cu situația monumentelor naturii, care a dat aviz de funcționare benzinăriei lipite de stejarul-monument), Ministerul Mediului (care, printr-o secretară de stat, a făcut, în cauza pentru care am fost în audiență la domnia-sa, între rău și nimic), cît și Direcția de Mediu (impotentă și amăgitoare) sau Direcția de Urbanism din Primăria Capitalei, care a emis autorizația de urbanism (deși noua construcție din termopan era plasată lîngă tulpina groasă a monumentului), Poliția Locală a sectorului 2 (care a pasat cazul la PMB), Primăria Sectorului 2 (o pionieră insuficient de receptivă și de mișcătoare în domeniu), acțiunile „promițătoare“ ale unor jurnaliști (ultimul, un gargaragiu „factotum“), interviurile date în media scrisă, audio și video, toate au fost, practic, degeaba.

Au fost încălcate, acolo, legislația de urbanism, fără consultarea obligatorie a populației și a celor interesați, conform Legii 86/2000, normele pompierilor privind depozitarea substanțelor inflamabile și toxice, distanța față de rețelele aeriene de electricitate, modul de construire a rezervoarelor de hidrocarburi ce ar fi trebuit cel puțin dublu cămășuite pentru evitarea unor eventuale scurgeri spre pînza freatică a zonei și spre rădăcinile stejarului, Legea protecției mediului, articolele 59 și 61 (modificată, cu privire la distanța de 50 m, în defavoarea stejarului monument al naturii și în favoarea unui dubios interes privat), normele de circulație, distanța față de imobilele de locuit, etanșeitatea obligatorie a pompelor poluante ce alimentează automobilele etc. Și ce dacă? Cred că fenomenul se plasează între nesimțire și mită. Sau în ambele.

Unicatul monument al naturii de gen din București e umilit de monumentele de ignoranță ale unor factori de decizie comozi și iresponsabili care, prin acțiunile lor concertate, sintetizează mostra miserupismului municipal-național din domeniul protecției mediului și, în mod special, din cel al protecției monumentelor naturii. Cîteva imagini vor certifica această malversațiune dramatică pe care aș numi-o sinteza bătăii de joc din domeniul grijii pentru sănătatea oamenilor și implicit a naturii unei capitale europene. La nivel de București, disputa dintre natură și hidrocarbură a fost cîștigată de cea de-a doua tabără. Epopeea acestui Quercus robur, mostră a nepăsării municipale, este de fapt sinteza comportamentului autorităților din domeniu la nivel national. Dar încă mai sper în izbîndă și în șansele robinetelor de oxigen în lupta cu noxele eșapamentelor municipale. Lupta Eco-Civica, a bucureșteanului din mine, aliat al acestui exemplar din categoria „cel mai bun prieten al omului“, continuă. 

Niculae Rădulescu-Dobrogea este inginer chimist și cercetător, președinte al Fundației Eco-Civica (1992-2019).

Foto: I. Popovici

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

procurorii audiaza tinerii implicati in tragicul accident din parcul pantelimon jpg
Ancheta tragediei din Parcul Pantelimon: adolescentul care a provocat accidentul mortal era drogat
Ancheta privind accidentul tragic din Parcul Pantelimon, în care un adolescent fără permis a lovit mortal un băiețel de 9 ani și a rănit grav sora acestuia, se complică după noi dezvăluiri.
istock masini parcate parcare jpg
Surpriză pentru șoferii care parchează neregulamentar. Mai multe mașini parcate pe spațiul verde au fost blocate cu bolovani
Mai mulți șoferi timișoreni au fost pedepsiți după ce și-au lăsat mașinile pe spațiul verde din oraș. S-au trezit blocați pe locurile de parcare improvizate cu bolovani uriași.
cruce  Shutterstock jpg
Românul celebru care a fost îngropat într-un mormânt fără cruce şi fără nume. A avut parte de un destin tragic
Românul celebru care a fost îngropat într-un mormânt fără cruce şi fără nume.
image png
Domnitorul Moldovei care a murit din cauza supărării că i-au fost furați banii. A fost și „domn al Țării Ucrainei”
Un cunoscut domnitor al Moldovei a avut o moarte ciudată, cauzată de lipsa banilor. Voievodul modest a condus de mai multe ori atât Moldova, cât și Muntenia, dar faptul că i s-au furat banii ar fi fost cauza decesului său.
oleg spinu   Vocea Romaniei   captura Video png
Finalistul de la Românii au talent care cucerește Vocea României: „Băi băiatule, ce voce!”
Oleg Spînu, finalist la Românii au talent, a strălucit la Vocea României 2024, întorcând toate scaunele antrenorilor și stârnind un duel de replici între aceștia.
armand calinescu jpg
Detaliile neștiute ale asasinării lui Armand Călinescu, premierul român ciuruit de 20 de gloanțe!
Ziua de 21 septembrie 1939 a scris o pagină neagră în cartea de istorie a României. Totul se întâmpla la doar trei săptămâni după ce norii celei de-a doua conflagraţii mondiale se adunau deasupra Europei.
Rachete hipersonice - imagine de la parada de ziua marinei în Rusia FOTO Profimedia
Misterul disparițiilor cercetătorilor ruși. Rachetele hipersonice și temerile lui Putin
În ultimii șase ani, 12 cercetători ruși implicați în dezvoltarea rachetelor hipersonice au fost arestați, iar unii au dispărut fără urmă. Aceste arestări, acuzații de spionaj afectează grav colaborarea internațională în știință, în timp ce temerile lui Putin de scurgeri de informații se amplifică.
casa modulara dwelli jpg
Cum să devii proprietarul unei case fără corvoada creditului sau a șantierului. Soluția o au doi români
Doi români îndeplinesc dorințe în 30 de zile. Pentru cei care își doresc o casă a lor, dar nu au bani, se tem de credit și de corvoada construirii unei locuințe clasice,
antrenament soldati nord coreeni/ FOTO:AFP
Antrenament draconic. Soldați nord-coreeni sparg pietre pe corpul unui camarad
Coreea de Nord a difuzat o fotografie cu soldați musculoși, la bustul gol, care sparg cărămizi cu barosul pe corpul și capul unui camarad.