A fi sau a nu fi burlaci

Burlacii a fost o primă încercare a Televiziunii naţionale de a intra pe piaţa deja formată a serialelor de producţie neaoşă. După douăzeci de episoade, serialul a luat vacanţă... nedefinită. Unul dintre cei trei protagonişti principali, unul dintre cei trei burlaci, Ioan Andrei Ionescu, actor la Teatrul Naţional, mi-a spus că serialul a pornit ca un sitcom "care se dorea de vîrf, proiectat pentru a sparge piaţa". Pe lîngă reactualizarea unui umor de calitate, autentic românesc, Burlacii s-a dorit un serial realizat cu o echipă majoritar formată din actori profesionişti, din distribuţie făcînd parte, printre alţii, Ileana Stana Ionescu, Mihai Călin, Marius Rizea, nume deja consacrate. "În primul rînd, s-a evitat vulgaritatea. Aceasta a fost o condiţie esenţială a serialului pe care în special actorii profesionişti au cerut-o, pentru a juca în el." Însă chiar dacă s-a mizat pe spirit şi pe comicul de situaţii, organizîndu-se şi o echipă bună, de actori cu şcoală şi renume, serialul nu a depăşit mai mult de douăzeci de episoade. Ce s-a întîmplat? "Am început cu stîngul, început care a tras după sine şi o slabă receptare. Deficienţele au pornit în special de la un buget redus." Cu toate că a fost un experiment pentru TVR, ceea ce ar fi impus şi o mai mare mediatizare şi un buget care să permită, de la realizarea unei scenografii de calitate, la păstrarea echipei de profesionişti, "startul a fost mai mult decît timid, iar primul episod a fost mai mult o bîlbîială. Pe de altă parte, ceea ce s-a propus a însemnat în contextul actual o ştachetă mult prea sus ridicată. Adică publicul românesc a fost obişnuit cu vulgaritatea. Cu genul de umor bazat pe strîmbături şi pe glume obscene." Dar chiar dacă introducerea unor bancuri fără perdea ar fi atras mai mult public, Burlacii şi-a dorit să reeduce publicul în această direcţie. Lipsa de bani a afectat în primul rînd echipa de profesionişti. În timp, în serial au apărut, pe lîngă numele consacrate, tot felul de vedete ale televiziunii naţionale, urmărindu-se prin acest artificiu, ridicarea rating-ului. "Dintre neprofesionişti singura surpriză a fost Ileana Lazariuc." Subiectul serialului a fost unul banal. Trei tineri necăsătoriţi şi întîmplările lor de zi cu zi. "Rolul meu a prins conturul unui Ťbăieţel de cartier» care, cu toate că avea un fond bun şi încerca să fie deştept şi să intre în ritmul celorlalţi (concurînd cu inteligenţa şi spiritul personajului lui Mihai Călin şi cu agilitatea şi viclenia personajului lui Marius Rizea), o dădea mereu în bară şi avea constant nevoie de ajutorul celorlalţi pentru a ieşi din încurcături." Armand Hîrşu, "cu H de la Spital", se voia a fi un cuceritor, un "homme fatal", dar era de fapt "un grăsun care se învîrtea de tot felul de afaceri, un fel de free lancer de cartier". Cît de veridic era personajul în contextul societăţii noastre? "Dacă te uiţi în jurul tău pe stradă dai, nu peste unul, ci peste o sută de Armanzi Hîrşu, cu H de la Spital, personaje dornice să iasă în evidenţă, dornice să te ajute, pentru că numai ele se pricep la problemele tale... dar de care ar fi cel mai bine să stai departe..." Or, dacă celălalt este neadevărat, unde este adevărul meu?" După serial a fost chemat la mai multe casting-uri, a auzit că jocul lui a fost apreciat, dar cea mai mare satisfacţie a fost cînd prietena lui a auzit pe stradă o replică de-a lui din film: "Hai, Rozi, că nu eşti grasă, ai doar oasele mari". "Mîndria mea personală... e că nu am fost nevoit să mă strîmb ca să stîrnesc rîsul oamenilor, ci am reuşit să fac asta prin joc."