A fi cu „etichetă”

Dana IAMANDI
Publicat în Dilema Veche nr. 952 din 7 – 13 iulie 2022
image

Zice-se că judecata lui Dumnezeu nu se potrivește neapărat cu cea omenească. Ar putea fi chiar contrară sau cu totul neașteptată. Cîteodată, încerc acest exercițiu mental. Mă străduiesc să „văd” dacă e ceva dincolo de truism. Punctual, în domeniul vinovățiilor noastre unanim acceptate. Pentru că, neavînd imaginea completă, ne scapă adesea miezul și cauza răului.

Părintele Rusu Petre a fost preot greco-catolic în Chirileu, raionul Luduș, regiunea Cluj, în prima jumătate a secolului XX. S-a născut în Șăulia, raion Sărmaș, regiunea Cluj, acolo unde s-a născut și Episcopul Rusu Alexandru, al cărui nepot după tată se pare că este. Dintr-un neam de șapte generații de preoți. A absolvit Institutul de Teologie din Blaj. În satele în care a fost preot, a lucrat și ca învățător, după obiceiul vremii.

Un fapt mărunt, neobservat, un grăunte de răutate adîncă, izvorîtă din crunta răzbunare și din trufia unui slujbaș plenipotent al statului, a schimbat pentru totdeauna biografia peste veacuri a părintelui Rusu Petre. Un incident avut cu șeful jandarmilor din sat în 1940 și sărmanul slujbaș al Domnului a fost făcut să apară și astăzi, post mortem, dintr-un nevinovat, curat în duh și-n faptă, o hîdă sursă a Securității. O execuție profesionistă – aș spune – astăzi, cînd totul se judecă lapidar și cît mai superficial posibil.

Așa cum personal dă mărturie, într-un document din dosarele sale, în 1940 se refugiase din Ungheni – Ungaria în Chirileu, Tîrnava Mică. A ținut, pentru cîteva luni, locul directorului școlii. Iarna, în sat, la primărie, s-au dat prin licitație lemne de foc din pădurea comunală. Părintele a cîștigat licitația și a revendicat lemnele pentru școală. Teribil de ofensat, șeful postului de jandarmi a rămas fără căldură la domiciliu. Într-un act de răzbunare, acesta, plin de obidă, l-a trecut în catastifele primăriei drept „legionar”. A fost începutul tăvălugului. Un boule de neige ce s-a rostogolit pînă în 1990.

În 1945 a fost nevoit să se disculpe. La 31 ianuarie, în comuna Blaj, regiunea Tîrnava Mică, a dat de nevoie o Declarație. Avea loc purificarea aparatului de stat. Părintele Rusu afirma cu tărie că nicicînd nu ar fi putut fi legionar. Doctrina legionară nu se potrivea nicicum cu concepțiile sale profund creștine, deși recunoștea că participase în școală la strîngerea de fonduri pentru sinistrații de după cutremurul din noiembrie 1940. Nu avea nici timp pentru politica de orice fel, era preot, era învățător și era tatăl a patru copii. Dar menționa conflictul cu jandarmul plin de fîsul jignit al funcției sale.

În 1948, cultul greco-catolic a fost desființat prin lege. Părintele Rusu s-a mutat cu familia la Tîrgu Mureș. S-a angajat ca administrator la Școala Medie Tehnică. Avea șapte copii și o nepoată în grijă, venită din Moldova din pricina foametei. Mai toate familiile ardelene aveau copii mulți și mai și înfiau. Soția preotului nu prea găsea de lucru. Ca toți din grupul lor, părintele Rusu ținea slujbe pe ascuns, acasă. Biata preoteasă, și-așa bolnavă cu inima, stătea mereu cu frica-n sîn și cu ochii pe geam. Dar, așa cum povestește fiul său, dl Rusu Aurel, tot orașul îi spunea Tata Petre. Cei care-i fuseseră și elevi i se adresau cu Baciu Părinte. Era foarte comunicativ, foarte citit.

În noul regim fără Dumnezeu, cei plătiți să facă comunismul local, mai precis Direcțiunea Regională M.A.I. Autonomă Maghiară, și-au propus în 1954 să-l adauge pe părinte printre informatorii destinați „grupului clandestin de preoți greco-catolici Husar-Dogaru, din Tg. Mureș”. Figura în fișele vechi ca legionar, exact slăbiciunea de care puteau să abuzeze legal. „Este destul de inteligent. Este fricos, își iubește familia, compusă din opt copii și soție”, se înfoiau securiștii, făcînd-o pe Intelligence.

În vremuri bîntuiau frica, foamea și frigul și lupta pentru supraviețuire. La vîrf ajungeau și destui răi obedienți sovieticilor. Ca într-o adevărată colonie sovietică, l-au chemat la interogatoriu pe Tata Petre. A fost amenințat cu o condamnare la 6 ani de închisoare. Despre cei din familie i s-a spus că „vor avea mult de suferit, aceasta numai din greșeala pe care el a săvîrșit-o împotriva poporului”. Tata Petre a izbucnit într-un hohot de plîns, în gînd avea imaginea copiilor săi în orfelinate. A spus că vrea să-și răscumpere greșeala. „Organele” i-au spus că trebuie s-o și dovedească, prin colaborare, ca o șansă de reabilitare a sa.

Și atunci Tata Petre a recunoscut tot ce au vrut ei să recunoască. A și improvizat „sincer”. E adevărat, a greșit, timp de trei-patru luni a participat la ședințe legionare, le spunea, unde discutau despre cedarea Ardealului ca despre o crimă și despre abdicarea Regelui Carol, despre strîngerea de fonduri pentru sinistrați după cutremurul din noiembrie 1940. Cumnatul său – inventa el mai departe – l-a lăsat chiar înlocuitor de șef de cuib legionar, vreme de aproape o lună. Dar nu participase la rebeliune, aici s-a oprit din fabulare.  

Din interogatoriu au căzut direct pe recrutare. Și s-a angajat părintele: „În mod voluntar, nedivulgînd nimic din cele discutate și sarcinile primite sub nici un motiv, nici soției, copiilor și nici altor persoane. Îmi dau seama că în caz contrar divulg secretul statului și sînt pedepsit de lege”. S-a întîmplat și botezul Securității, cu pseudonimul „Costel”.

Dar despre cît de compromis și fricos era preotul Rusu Petre vorbește de la sine gestul său următor, surprins în dosare astfel: „Imediat după plecarea sa din sediul Securității, informatorul Costel a sesizat atît personal, cît și prin soția sa pe preoții greco-catolici, în frunte cu Husar, Dogaru etc., că sînt urmăriți de Securitate. La fel a deconspirat toate sarcinile pe care le-a primit față de informatorul nostru Banul Arbore”.

Așadar, la 2 iunie a fost recrutat și la 3 noiembrie a fost abandonat. În 1954. „Este un element perfid dușmănos regimului, care în timpul recrutării a plîns cerînd să i se dea posibilitate de reabilitare. Pentru munca informativă nu poate fi folosit.”

Cu toate acestea, din 1971 și pînă spre 1989, preotul Rusu Petru a fost mereu contactat, considerat ba sursă, ba colaborator, sub numele conspirativ de „Radu”, apoi de „R.I.”. Îl căutau acasă și la serviciu, cînd era singur. În 1980, printre persoanele din mediul greco-catolic pe care îi dădeau sarcină să le urmărească era și fiul său, Rusu Aurel, care între timp ispășise o condamnare politică. În dosarul penal al fiului se regăsește memoriul părintelui Petre, în care ruga insistent amnistierea fiului său, care era foarte bolnav.

Ciudat și de neînțeles este ce s-a petrecut cu părintele și cum îl șantajau. Toate documentele, chiar și mapa anexă a dosarului său, doldora de informări, toate sînt scrise și semnate de diverși ofițeri. Nimic, dintr-un morman mare, nu este scris sau semnat de părinte. Nimic. Rapoarte, caracterizări, afirmații cum că este bun și dă informații bune, informații furnizate oral, după cum spun securiștii. Pare un imens monolog.

Fiul a povestit cum tatăl său avertizase în grupul de preoți greco-catolici. „Dădeau peste el, îl căutau și nu putea să-i evite. Dar toți știau că e chemat să dea rapoarte, povestea la toată lumea, și mama la fel. Cardinalul Todea i-a și spus să nu mai țină pe ascuns slujbele. Cei din grup se și foloseau de el, protejau anumite persoane, transmiteau ce le convenea. Între securiști, se pare că unii fuseseră elevii lui.“ Ofițerii spuneau „ne-a relatat în urma sarcinilor primite”. Dar, în acest joc, părintele Rusu primea pe ascuns sarcini și de la colegii săi.

Interesantă de-a dreptul este atmosfera ce rezultă din informările din anii ’80 despre mediul greco-catolic din județele Mureș și Cluj. Se știa despre slujbele religioase ale cultului și Securitatea nu părea să mai reacționeze dur. Nu mai erau consecințe, era doar pretenția controlului. Era o conviețuire a grupului cu Securitatea, precum organismele cu virusurile lor.

Tot despre fudulia ucigașă de slujbaș al statului

Cum aminteam mai sus, în 1961, dl Rusu Aurel, unul dintre fiii preotului, a fost condamnat pentru că a activat într-o organizație de elevi, care urmărea evadarea din România și comenta prea mult politica sovietică. În colonia de muncă de la Giurgeni, fiul părintelui Rusu a fost victima unui act de răutate criminală, emanat tot de spiritul de organ de stat ultragonflat, spirit care încă nu a părăsit România.

Iată un Raport aprobat de comandantul Nedelcu: „În ziua de 08.XII.1962 ora 16,00 deținutul Rusu P. Aurel condamnat la 7 ani pentru organizație în secția a II-a camera 6/2 a comis  următoarele: A fost găsit cu cartofi fierbîndui în Bitum. Propun a fi pedepsit cu 7 zile izolare cu regim sever”. Medicul unității a adăugat: „Debilitate fizică – Propun micșorarea pedepsei la 3 zile”. Izolarea cu regim sever era un fel de coșciug vertical, cu partea de sus deschisă. Nu puteai să te miști. Nu mîncai mai deloc.

Nu era poporul rus, nici comuniștii. Era un tînăr contra unui alt tînăr. Amîndoi români. Se pare că dl Rusu Aurel, miop fiind, se uita fix încercînd să vadă ceva, cînd nu avea ochelarii cu sine. Cînd ieșea la raport, înnebunea caraliul pe care-l porecliseră „Cap de copil”, căci se simțea ridiculizat. Și inferior. N-a reușit să-l omoare în bătaie, deși a încercat. Și atunci i-a înscenat faza cu cartofii copți în bitum, o raritate și un deliciu în colonie, de altfel. Și l-a raportat.

Condamnăm neîncetat acțiunile nefaste ale Securității, dar ne gîndim foarte puțin că toate canalele lor de control se mulau pe firea umană. Oamenii le completau de la sine, prin răutatea din fire și cea care hrănește orgoliul, invidia, răzbunarea. O altă vedere asupra lucrurilor poate decripta chiar propria vinovăția, dincolo de orice sistem.

Post scriptum

Zece ani mai tîrziu, un alt caz și un alt tată, care a făcut un gest neliniștitor la prima vedere. Poate răutatea să vină de la propriul tată? Din discreție nu le voi da numele.

Începutul este așa: „La data de 16 martie 1971 s-a prezentat la sediul unității numitul B… A…, domiciliat în București, […], denunțînd verbal că fiul său B… N… face parte dintr-o organizație care pune în pericol securitatea statului. Tot cu această ocazie a predat organelor de securitate mai multe materiale care atestă existența unei asemenea organizații”.

Mai mulți liceeni bucureșteni constituiseră o organizație numită „Armata de Eliberare Revoluționară” (A.E.R.), cu două subdiviziuni: „Garda Neagră” și „FEMA”. Comandoul GARDA NEAGRĂ era format din POPESCU D., considerat comandant cu gradul de colonel, B... N..., ajutor al acestuia, cu grad de lt.-colonel, și alte opt persoane cu grade de la locotenent la sergent. Erau elevi la Liceul Industrial de Poligrafie și Cinematografie. Își propuneau „răsturnarea regimului actual din România și instaurarea unui nou guvern care să asigure dreptatea poporului, mai multă libertate, îmbunătățirea vieții, precum și unele măsuri de organizare a unor atentate și alte activități dușmănoase”. Documentele predate Securității București erau carnete pe coperțile cărora era imprimat antetul organizației. În interior erau trecute numele reale și nume conspirative germane, denumirea organizației din care fac parte, gradul militar atribuit, tot în nemțește, date despre părinți, fotografia și cîte o zvastică. Era și ceva puerilo-ludic, își propuneau „să nu trădeze interesele organizației, iar în caz de trădare să primească pedeapsa capitală”. Voiau să atace obiective militare, să răpească ofițeri de miliție și de Securitate și chiar activiști de partid pentru a obține punerea în libertate a unor deținuți politici. Voiau să colaboreze cu RFG. Poate că pare grav, dar sînt pline dosarele de copii care se jucau de-a nemții și de-a războiul, fiindcă asta vedeau la televizor.

La 17.03.1971, col. Biriș Vladimir, șef serviciu la I.S.M.B., a semnat pentru declanșarea urmăririi penale a tinerilor învinuiți de săvîrșirea infracțiunii de complot, „prevăzută de art. 167 al. 3 C.P.”.

Povestea adevărată se încheie simplu. Nouă dintre cei zece au fost condamnați, la data de 13.12.1971, pentru complot. La acea dată erau deja arestați.

Lipsea fiul tatălui său, B... N…

Dana Iamandi este cercetător la CNSAS.

Foto: Părintele Rusu cu familia

Viețile netrăite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Dmitri Nabokov's garden in Montreux jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.