A doua studenţie

Marie-Louise PAULESC
Publicat în Dilema Veche nr. 473 din 7-13 martie 2013
A doua studenţie jpeg

Prin 2007, mi-am început a doua studenţie. Că aşa se cuvine: la a doua tinereţe, meriţi să te trimiţi din nou la şcoală. Şi dusă am fost, pînă în Arizona – căci acolo m-au împins valurile, din motive mult prea lungi de explicat aici.

Studenţia mea americană a debutat fix cînd a venit Alex pe lume. M-am dus la un masterat de Human Communication, pentru că avea şi Performance Studies.

Înainte de începutul oficial al semestrului, în timpul orientării, o colegă turcoaică avea grijă mereu să coboare pe scări în faţa mea – în caz că mă rostogoleşte burta mare, să cad peste ea. Am născut în săptămîna în care a-nceput şcoala.

„Domnule profesor,

Sper că nu vă veţi supăra prea tare pe mine că nu pot participa la cursuri săptămîna aceasta, dar tocmai am născut.

Vă rog să-mi spuneţi ce am de făcut pentru a compensa aceste absenţe.“

„Dragă Marie-Louise, felicitări!

Ai grijă de tine şi odihneşte-te. Citeşte syllabus-ul şi discutăm cînd vii la şcoală.“

În prima mea zi de şcoală, am intrat într-o sală în care stăteam toţi în jurul unei mese, studenţi şi profesor. Masa, carevasăzică, presupunea că sîntem toţi pe picior de egalitate şi că aveam să ne angajăm într-o conversaţie, nu să asistăm la un monolog. Lucru mic, dar mare diferenţă...

Eram opt. Un grup vesel şi divers, cum n-am întîlnit în România, unde toţi eram, mai mult sau mai puţin, la fel. Sau aşa mi se părea mie. Sau aşa ne plăcea nouă să credem. Patrick, openly gay, în jur de 40 de ani, cînd a auzit că sînt din România, mi-a menţionat-o pe Nadia. Nick, 23, din Texas, abia ieşit de pe băncile facultăţii. Erika şi Stacy, white, şi Charee, asian, toate trei născute şi crescute în Arizona, au şi ele pe la 22-23 de ani. Summer are însă 28, şi un fiu de 5 ani.

„În ultimul an de facultate, cînd am rămas însărcinată, unul dintre profi mi-a spus că poate n-am ce căuta la şcoală dacă aştept un copil.“ „Cum, în America asta tolerantă şi diversă?“ „Ei, da,“ zice Summer, „te-ai aştepta să nu dai peste oameni din ăştia, mai ales în mediul universitar.“

Catherine e din California, şi ea pe la 40 de ani, are doi copii mari, adolescenţi. Zic de vîrste pentru că, de-a lungul anilor, am tot întîlnit ceea ce se cheamă studenţi nontradiţionali. Nu foarte mulţi, dar prezenţa lor e remarcabilă. Nu doar în programele de masterat şi doctorat, unde am avut colegi şi de peste 60 de ani, dar şi la cursurile universitare. Am avut studenţi de peste 30 şi 40 de ani, care stăteau cot la cot cu cei de 19.

În timpul orei, mi-am dat seama că nu-i de ajuns să citesc articolele academice programate pentru ziua respectivă. Oamenii ăştia, în timp ce dezbat ideile astea teoretice, le aplică şi dau exemple ba din politică, ba din comic books, ba din filme, ba din activism social. Eu ce să fac? Să le dau exemple din România? Le-am dat, ce să fac? Şi mă priveau cu interes, ca pe-o piesă de muzeu adusă de peste mări şi ţări. Dar nu puteam să o ţin numai aşa, că am fi vorbit unii pe lîngă alţii. Aşa că dă-i cu Google, dă-i cu Wikipedia, să-nţeleg referinţele, şi-apoi ia şi citeşte ştirile, vezi care-i treaba cu democraţii, republicanii, şeriful Arpaio, Native Americans, Martin Luther King Day, graniţa cu Mexicul, Vietnam Veterans Memorial... Şi mai ales, ia de pricepe treaba cu Marx. Că la noi acasă, cel puţin pîn-am plecat, domnul acesta trecea mai degrabă drept indezirabil (că alt cuvînt mai exact n-am găsit). De ce le place lor aşa de tare de Marx?

Campusul din Tempe e numai unul dintre cele trei ale Arizona State University. Nici acum nu-l ştiu integral, noroc că sînt hărţi la mai tot pasul. Ca ruda săracă în vizită la a bogată, primul lucru pe care l-am perceput şi care m-a impresionat au fost spaţiile largi, construite de obicei cu gînduri bune pentru cei care ajung să le folosească. Dar n-am să vă povestesc nici de stadionul de fotbal unde se organizează elaborate ceremonii de absolvire (unde am asistat la propria mea ceremonie de absolvire – cea la care a venit şi Obama –, din tribune, însă, că am oroare de ritual şi pompă); nici de piaţeta unde, ocazional, se exersează the freedom of speech pe teme liber alese (e fascinant să vezi pe cîte cineva ridicîndu-se pe o bordură ca pe o platformă, şi e şi mai fascinant să vezi că lumea nu-şi închide urechile, ci se opreşte, ascultă, combate; uneori, e drept, spiritele se mai încing şi toată povestea degenerează în... nu, nu în bătaie – în voci ridicate şi furioase); nici de aleea pe care se adună, lunar, un tîrg de produse ecologice, sau de multitudinea de mici tonete răsfirate prin campus – cu băutură şi mîncare, bijuterii, baticuri sau cărţi (curat consumerism, dar se colorează aerul din jur); nici de delicatele spaţii care se deschid între clădiri – o grădină secretă, o fîntînă japoneză, un pasaj care vibrează sonor la trecerea ta prin el. Am o poveste mai neînsemnată. Banală, chiar.

Cobor treptele spre intrare, las în stînga Café Bibliothèque, de unde se aude – ca să vezi! – Goran Bregovic. Mă trag mai deoparte din mijlocul drumului, ca să-mi las urechea să respire-n tihnă sunetele familiare. Iau momentul ca pe-o mică minune şi mă gîndesc că poate Arizona nu-i aşa departe de România. Nu stau totuşi pînă la sfîrşitul cîntecului, ca să nu mă-nec în nostalgii. Pe stînga şi pe dreapta – mese, scaune, bănci şi scrumiere din ciment, oameni vorbăreţi şi oameni adînciţi în computere sau cărţi. Intru pe uşa pe care scrie Hayden Library, open 24 hours (!!!), mă dumiresc pe unde trebuie să o iau, urc cu liftul la etajul doi, culeg trei cărţi, o iau, după oarecare ezitare, şi pe-a patra, şi mă îndrept temătoare către checkout. Îi întind femeii de-acolo legitimaţia de student şi-i pun în faţă cele patru cărţi. În continuare, temătoare. Ea nu pare să sesizeze nimic în neregulă cu vraful meu. Eu nu vreau să sper că n-are să bage de seamă, vreau să joc după reguli, aşa că întreb respectuos: „Cîte cărţi am voie să împrumut odată?“

Ea îmi răspunde calm: „Oricîte.“ Dacă s-a mirat de întrebare, n-a lăsat să se vadă. Eu în locul ei aş fi schimonosit, aşa, un zîmbet ironic-arogant din buze şi din colţurile ochilor.

Nu rîdeţi, vă rog. Pare un lucru de nimic, dar pentru mine a fost o întîmplare epocală. Cum? Pot să iau oricîte cărţi vreau? Şi pot să le ţin o lună? Cînd eram eu la facultate, nu puteam împrumuta decît două cărţi. Hai, şi-a treia, că erau doamnele bibliotecare drăguţe, şi la fel şi eu cu ele (nu vă imaginaţi nu ştiu ce, doar că zîmbeam frumos şi treceam drept persoană de încredere).

Marie-Louise Paulesc este teaching associate şi doctoral candidate la Hugh Downs School of Human Communication, Arizona State University.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

reginele romaniei jpg
Care au fost pasiunile reginelor României. Puțini știu cu ce s-au ocupat în timpul vieții
Reginele Elisabeta, Maria și Ana au avut câteva pasiuni mărețe, aproape nebănuite. S-au remarcat prin eleganță, educație, dar și prin înclinațiile lor spre cultură tradițională, estetică și artă, însă puțini sunt cei care știu care erau interesele lor.
70955641 1004 webp
Dezinformare și manipulări: cum au intrat în viețile noastre
Nu cu mult timp în urmă doar o curiozitate, dezinformările au ajuns una dintre cele mai folosite arme într-un fel de război planetar total. DW a discutat cu Peter Gross, pionier în studiul manipulărilor.
elevi economic p s aurelian slatina   foto alina mitran (1) jpg
Elevii români, mai buni la Matematică decât în trecut, dar mai slabi la Științe. Rezultatele unui studiu internațional
Competențele elevilor de clasa a IV-a s-au îmbunătățit semnificativ în ultimii 12 ani atât la Matematică, dar și la Științe. În schimb, a fost înregistrat un regres al elevilor de clasa a VIII-a la Științe, arată un comunicat al Ministerului Educației.
Calin Georgescu Foto Mediafax (11) jpg
Fericirea are nanochipul tău | De ce nu crede Călin Georgescu că omul a ajuns pe Lună
În ultimele 2 săptămâni, declarațiile lui Călin Georgescu, candidat pentru președinția României, au făcut furori. În continuare, vom reinterpreta o serie de doze de înțelepciune ale politicianului.
Elena Lasconi Congresul USR FOTO USR (3) jpeg
USR anulează manifestaţia Pro-Europa de joi, din Piaţa Victoriei. Recomandarea Elenei Lasconi
Elena Lasconi a anunțat că USR anulează mitingul de joi din Piaţa Victoriei, intitulat „Manifestaţie Pro-Europa”. Ea recomandă tuturor celor care iubesc democraţia să meargă la evenimentul similar organizat de societatea civilă, din Piața Universității.
image jpeg
7e815746 e90f e847 595f bc33e1e32103 jpg
5 decembrie - Ziua Mondială a Cafelei Turcești
UNESCO a inclus cafeaua turcească pe lista „Patrimoniului Cultural Imaterial” în 2013. De atunci, în fiecare an pe data de 5 decembrie se celebrează „Ziua Mondială a Cafelei Turcești”.
Târgul de Crăciun Timișoara 2023
Orașul din România unde străzile vor fi ornate cu luminițe și înregistrări de la Revoluția din Decembrie 1989
Orașul din România unde străzile vor fi ornate cu luminițe și înregistrări de la Revoluția din Decembrie 1989.
sedinta consiliului suprem de aparare a tarii 20 iunie 2024 (1)   foto csat presidency ro jpg
Anunțul Parchetului General, după desecretizarea documentelor privind campania lui Călin Georgescu
Parchetul General susține că nu a primit nicio sesizare sau documente privind campania electorală a lui Calin Georgescu, singurul act transmis fiind decizia CSAT din 28 noiembrie.