5 întrebări pentru Didier MONTAGNE

Publicat în Dilema Veche nr. 238 din 4 Sep 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În primul rînd, statul. Şi asta, de la sfîrşitul anilor ’50, de cînd André Malraux l-a convins pe Charles de Gaulle să creeze ceea ce s-a numit atunci un Minister al Afacerilor Culturale. Pe vremea aceea, aceste politici culturale erau orientate mai degrabă spre patrimoniu. Începînd cu anii ’80, acţiunile culturale au căpătat o cu totul altă portanţă, graţie ministrului Jack Lang şi preşedintelui François Mitterrand. Ei au deschis cîmpurile disciplinare ale culturii, incluzînd moda, gastronomia, artele urbane şi stradale (inclusiv hip-hop) etc.; şi, mai ales, deschizînd acţiunile culturale spre publicul larg. Statul a primit, încetul cu încetul, un sprijin din partea regiunilor, a departamentelor, a municipalităţilor, care au început să finanţeze cultura. Ceva mai recent, o lege a mecenatului a permis artiştilor să găsească suport financiar şi din partea firmelor, a persoanelor sau fundaţiilor private - însă statul continuă să dea tonul şi să arate direcţia în domeniul culturii. Există priorităţi ale statului în domeniul culturii? Sau direcţii privilegiate de acţiune? Bugetul pentru cultură este de 1% din PIB. Cu această cifră, nu poţi să faci prea multe, nici în Franţa, nici în altă parte. O parte importantă a acestui buget e destinată conservării şi valorificării patrimoniului. O altă parte a banilor merge spre marile instituţii: muzeele prestigioase, Opera, marile şcoli de artă, bibliotecile mari etc. În fine, mai sînt finanţate instituţiile de creaţie sau cele care difuzează arta contemporană. Aici, Jack Lang a făcut enorm, pentru că a reuşit să depăşească imobilismul politicilor anterioare mizînd pe faptul că arta contemporană este patrimoniul de mîine şi, prin urmare, merită în egală măsură sprijin din partea statului. Work-in-progress contribuie, la fel ca patrimoniul, la identitatea unei ţări. Mai ales în cadrul Europei de acum, cultura vie, la fel ca patrimoniul, e un ferment al solidarităţii, al identităţii şi, pînă la urmă, al afirmării. Unul dintre elementele politicilor culturale din Franţa este "democratizarea culturii". Ce înţelegeţi prin asta? Sînt anumite aspecte care îi afectează în egală măsură pe responsabilii culturali şi pe creatori. Se ştie, de pildă, că 7% dintre francezi merg la un concert de muzică clasică. Ca responsabil cultural, dacă socoteşti cît costă orchestrele şi sălile de concert şi realizezi că te adresezi numai unui segment mic de populaţie, îţi dai seama că marea provocare e să apropii publicul larg de aceste orizonturi culturale. Iată de ce acţiunile care vizează periferiile sau marile mase sînt atît de importante. Cine şi cum hotărăşte programele în fiecare ţară? În primul rînd, vrem să modernizăm, să actualizăm imaginea Franţei. Pe de altă parte, încercăm să reperăm acele domenii ale culturii contemporane slab reprezentate în România şi să arătăm cîteva repere. De aceea, avem multe proiecte pluridisciplinare. Foarte adesea, din varii motive, inclusiv financiare, România nu îşi permite anumite manifestări culturale. Şi atunci încercăm să umplem acel gol cu programele noastre. Există în programare un imperativ al reprezentativităţii? Sensul pe care noi îl dăm cuvîntului "reprezentativ" e diferit de ceea ce se numeşte "artă oficială". Noi vrem, de fapt, să punem publicul în dialog cu varietatea scenei culturale franceze: arte vizuale, arhitectură, muzică clasică sau contemporană. Vrem să vorbim despre această diversitate estetică, această pluralitate a aspiraţiilor, această libertate a artiştilor. Imaginea pe care o prezentăm este a unei ţări în mişcare, în acţiune. Reprezentativ înseamnă să arăţi toate nivelurile creaţiei. Didier Montagné este ataşat cultural, director adjunct al Institutului Francez din Bucureşti. a consemnat Matei Martin

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
BBC: Unanimitate în guvernul israelian privind răspunsul la atacul iranian
Hanoch Milwidsky, vicepreședinte al parlamentului israelian și membru al Knessetului din partea Partidului Likud al premierului Netanyahu, a declarat pentru BBC că există unanimitate în guvernul israelian cu privire la faptul că ar trebui să existe un răspuns la atacul iranian.
image
Topul țărilor europene cu cei mai educați locuitori. Pe ce loc e România
Ponderea persoanelor cu studii superioare este mai mare în țările nordice și baltice, iar femeile sunt, în general, cele mai educate. România are cel mai mic procent din UE în ceea ce privește numărul de persoane cu studii superioare.
image
Televiziunea iraniană, fake news grosolan despre atacul asupra Israelului. Ce video a arătat populației ca fiind „lovitura de succes” VIDEO
Televiziunea de stat iraniană a difuzat duminică, în mod repetat, o înregistrare video cu un incendiu în Chile, susținând că este vorba de imagini cu rachete care au lovit cu succes ținte din Israel.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.