4 case x 4 mașini

Sorin GHERGUȚ
Publicat în Dilema Veche nr. 950 din 23 – 29 iunie 2022
image

I’m gonna find another island

Get the fuck out of here

(Placebo)

I want to live in Los Angeles

Not the one in Los Angeles

No, not the one in South California

They got one in South Patagonia

(Black Francis, Los Angeles)

Vreau să știu cum e să stai

Într-un loc în care nu vrei să stai.

(Ion Buzu, Realist și egal)

Ca tot omul cu idealuri locative neîmplinite și (ca atare) jucător la Loto 6/49, am trăit o vreme un mal de choix întrebîndu-mă unde mi-aș lua o casă dacă aș avea cu ce. Răspunsul era influențat de traseele recente – e.g., ajuns în Cotroceni, îmi ziceam „ăsta-i locul”, ca ulterior, cu treabă în nordul/estul/centrul orașului, să-mi spun „și totuși Floreasca/Vatra Luminoasă/Armenească” etc. N-am ajuns la o opțiune stabilă durabil, dar s-a cristalizat un Top 4, cu locul unu ocupat prin rotație (schimbat de regulă la cîteva săptămîni), plus două-trei rezerve titularizate incidental. La un moment dat mi-am dat seama că-mi pot împarți viața în perioade recurente inclusiv în funcție de zona în care, să-mi permit, aș alege atunci să stau, cam așa cum anul se împarte în anotimpuri (în pendularea mea mentală între cartiere neexistînd însă o ordine imuabilă).

Chestiunea imobiliară lămurită, rămînea problema mobilității. Cu ce marcă, respectiv model? Ca mulți băieți de toate vîrstele, am nutrit, o perioadă, un interes pronunțat pentru autoturisme. Prima dragoste în materie a fost o mașinuță de fier cu uși care se deschideau, BMW, verde metalizat. Nu i-am rămas fidel firmei bavareze (nuanței mai degrabă da: bicicleta pe care mi-am cumpărat-o peste cîteva decenii avea o cromatică asemănătoare), dar nici n-aș exclude măcar o escapadă, ivită să fie ocazia. Scurtînd povestea, am observat că și în privința asta se manifestă un fenomen similar cu ce descriam, un paragraf mai devreme, legat de locuire: mașina pe care mi-aș fi luat-o putea funcționa drept criteriu de delimitare a unor intervale (micro)biografice. Ca să nu fiu bănuit de product placement, precizez că brand-urile pe care le pomenesc în continuare au valoare ilustrativă (nu sînt neapărat ce-mi doream). Aveam, așadar, săptămîni Citroën, săptămîni Seat (gen) ș.a.m.d. – cu un Top 4 emergent și aici, plus alte două-trei aspirante. Între calendarul năzuințelor privind vehiculele și cel al reveriilor pe tema sălașului nu exista un izomorfism strict: Colentina putea detrona, să zicem, zona Mitropoliei fără să mă dezic simultan de opțiunea pentru un anumit model de Renault. Pe de altă parte, fără să fi ținut o cronică a oscilațiilor pe care le evoc, cred că perechile rezultate (16 principale – produsul cartezian al celor două mulțimi cu cîte patru elemente) nu aveau o distribuție uniformă. Suspectez că asociam mai frecvent Cotroceniul cu Dacia (modestie oblige) și Andronache cu ceva cu tracțiune integrală. N-am mers mai departe cu introspecția, dar înclin să cred și că teste psihometrice adecvate ar fi putut scoate la iveală corelații între preferințele în materie de ședere și respectiv transport, pe de-o parte, și atitudini, valori, dispoziție și alte variabile cognitiv-emoționale.

Problematica spațiului locativ și cea auto nu mai sînt de stringentă actualitate. Sînt îndeajuns de mulțumit cu ce dețin, chiar dacă încă-mi regret bicicleta verde metalizat sustrasă recent din perimetrul de reședință. Se mai întîmplă, recunosc, ca o glandă salivară să-mi fie, trecător, stimulată cînd mă plimb prin cîte un cartier vechi din București, respectiv mătur cu privirea cîte-o parcare sau carosabilul. De trăit, aș vrea să trăiesc în continuare aici, dar nu neapărat acum. Sau acum, dar atunci altundeva decît aici. Din această dilemă…

Sorin Gherguț este poet și traducător. Cea mai recentă carte publicată este Trei, Editura Vellant, 2016.

Foto: flickr

Bătălia cu giganții jpeg
Unde greșesc autoritățile
Oare, în loc ca autoritățile să încerce să deservească traficul auto, nu ar fi mai constructiv, ca să nu zic mai la îndemînă, să-l descurajeze sistematic?
951 t pag10 foto Alberto Grosescu jpg
Străzi Deschise. Un pariu pentru viitorul Bucureștiului
Avem nevoie de asta ca de aer! Sau și mai bine spus, avem nevoie de asta ca să mai avem ceva aer.
p 11 jpg
Un spațiu public sigur
Mai nou vedem o șansă în tehnologii de condus autonom; mai bine ar fi să mergem din nou autonom pe picioarele noastre.
p 1 jpg
„Ce nu înțelegeți voi este că…”* – 11 lecții despre oraș
Pietonizarea e permanentă. A merge pe carosabil, chiar dacă temporar ți se dă voie, e aproape umilitor.
951 t pag12jos foto C Dragan jpg
În Suedia, două roți sînt mai bune decît patru
Municipalități suedeze au început să reducă drastic numărul locurilor de parcare din centru, înlocuindu-le cu parcări pentru biciclete.
p 13 jpg
Libertatea de a nu folosi mașina
Noua libertate este de a nu fi blocat în trafic, de a nu plăti rate la mașină, de a nu fi vulnerabil la fluctuațiile prețului petrolului.
1024px Bucharest Citaro bus 4374 jpg
În ce fel de oraș vrem să trăim?
Dacă alegi să optimizezi infrastructura pentru pietoni, mutînd accentul de pe autovehiculul individual, atunci vei aloca bugetul unor proiecte prin care crești capacitatea de transport în comun.
Paris patrimoine jpg
„În ceea ce privește mobilitatea urbană, cel mai important e să lupți împotriva izolării” – interviu cu Carlos MORENO
Administrațiile locale se confruntă cu această mare provocare de a oferi o alternativă la mașina personală care să fie acceptabilă pentru un număr mare de cetățeni.
Viețile netrăite jpeg
Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?
Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel?
Drepnea
Jumătate mișcare, jumătate siguranță
Locurile sînt sinonime cu niște stări psihice, sînt legate de întregi constelații de lucruri trăite, sunete, imagini, intensități care au înscris acel teritoriu pe harta mea emoțională.
Neuhausen (Erzgeb ), die Schlossgasse JPG
În satul Noulacasă
Acest sat se numește Neuhausen, iar mie, în română, îmi place să-i spui Noulacasă.
mare
Un lac între munți
Am știut că atunci, acolo, sînt fericit și că e un loc în care o să mă întorc întotdeauna cînd o să mă pierd, cînd o să-mi fie foame, sete sau o să mă rătăcesc.
p 11 jos jpg
Aici, între cei doi poli ai vieții mele
Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești.
p 12 Paris, Cartierul Latin WC jpg
Orașe uriașe
Mă văd întors în Paris, trăind liniștit viața altora, recunoscător celor care se poartă frumos cu mine, pînă cînd alții, nou-veniți, încep să îmi fie recunoscători că mă port frumos cu ei.
p 13 jpg
Harta
Aș vrea să trăiesc în România pentru că, după atîtea mereu alte și alte hărți, ar fi mai ușor s-o iau pe-a noastră la puricat, și la propriu, și la figurat.
p 1 jpg
Pe aripile gîștelor sălbatice
M-aș lăsa purtată de gîştele sălbatice ale lui Nils Holgersson, dînd roată nu doar Suediei, ci întregului continent, planînd fără nici o obligaţie şi nici un regret pe deasupra locurilor pe care le-am iubit cîndva.
1200x630 jpg
Pentru Constanța, cu dragoste și abjecție
Mi-ar plăcea să trăiesc într-o Constanța în care nostalgia – neobturată de dezvoltările imobiliare – să deschidă portaluri către trecut.
index png
Orașul Sud
Lună plină, Dunărea caldă și întunecată la Brăila, primitoare cînd intri cu picioarele în malul ușor nămolos.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Centrul și marginea
Tendința este acum cea a descentralizării și nu doar din punct de vedere urbanistic.
p 10 sus WC jpg
Strada Tunari în ficțiune și în realitate
Comoditatea locuirii împreună se vede că a primat față de disconfortul izvorît din diferență, rasială, socială.
Mahala jpg
Mahalale şi mahalagii
Oamenii se temeau de mahala şi de puterea cu care devora reputații şi destine.
Diana jpg
La Bragadiru
Lockdown-ul din martie 2020 ne-a prins în cei 46 de metri pătrați ai apartamentului de două camere din Drumul Taberei. Atunci a fost momentul-cheie.
p 12 sus jpg
Periferia sferei moralității: o scurtă istorie despre progres
Virtutea nu mai este ceva ce poate fi impus de la centru, ci descoperit și practicat de fiecare.

Adevarul.ro

image
Imagini spectaculoase cu uriaşul pod de la Brăila după montarea tablierului metalic de 22.000 de tone FOTO
Marţi, 28 iunie, a fost montat ultimul dintre cele 86 de segmente de tablier metalic la podul suspendat de la Brăila, informează  CNAIR. Podul peste Dunăre de la Brăila va fi cel mai mare pod suspendat din România şi al treilea din Europa.
image
Primele imagini cu racheta rusească  X-22 care loveşte centrul comercial din Kremenciuk - VIDEO
Au apărut primele imagini cu racheta care loveşte centrul comercial din Kremenciuk. Este vorba despre o rachetă rusească X-22. În urma atacului de luni, cel puţin 18 persoane şi-au pierdut viaţa.
image
Sentinţă în cazul lui Andrei, băiatul de 13 ani omorât în bătaie pentru o fată, în centrul Mangaliei
În urmă cu doi ani, Andrei (13 ani) a fost bătut pe o stradă din Mangalia de un alt tânăr. La scurt timp, victima a murit.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.