3 întrebări despre lectură

Publicat în Dilema Veche nr. 242 din 28 Sep 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

1. Îmi plac poveştile, cred că acesta e principalul motiv pentru care prefer literatura, memorialisticii sau cărţilor de specialitate, de orice fel ar fi. Le-am descoperit devreme, prin clasa a II-a devoram Poveşti nemuritoare, iar, curînd după aceea, cînd mi-au căzut în mînă Alexandre Dumas şi Karl May, am început să renunţ la jocurile din faţa blocului pentru Cei trei muşchetari sau Winnetou. Am depăşit cu greu faza cărţilor de aventuri, iar prin liceu am ajuns şi eu să citesc autori importanţi din literatura universală. Şi-am tot citit, probabil pentru că nu aveam altceva mai bun de făcut, pînă cînd am devenit dependentă. După ’89, cînd, într-un tîrziu, am devenit, ca tot omul, angajat, şi timpul liber a ajuns tot mai preţios, am continuat să citesc literatură, chiar dacă tot mai puţin şi tot mai tîrziu noaptea. Îmi plac poveştile, cum spuneam, cu o singură condiţie, să fie bine scrise. Sau cu mai multe condiţii, dar aceasta e cea mai importantă. 2. Nu ştiu dacă m-a marcat esenţial vreo carte. Mi s-a întîmplat să mă culc la 6 dimineaţa pentru că nu puteam lăsa din mînă un volum sau să citesc tot mai puţin în fiecare seară, ca să amîn sfîrşitul ori să rămîn multă vreme cu ochii pe pereţi după ultima pagină. Fiecare vîrstă a avut cartea ei, care mi s-a părut, atunci, copleşitoare şi imposibil de egalat vreodată de o alta. Există totuşi o carte de al cărei impact asupra mea îmi amintesc şi acum, la 15 ani, cred, de cînd am citit-o, care m-a răvăşit total şi m-a obsedat mai multă vreme decît oricare alta: Jurnalul fericirii de Nicolae Steinhardt. Nu e o carte de ficţiune, e drept. Şi nu a fost nici prima carte despre închisorile comuniste pe care am citit-o. 3. Pe lista cărţilor care m-au plictisit se află titluri celebre. Fraţii Karamazov, de exemplu (nu ştiu dacă e o scuză faptul că aveam 16 ani cînd m-am încumetat să mă apuc de ea), sau cărţi ale unor autori favoriţi, cum ar fi Operaţiunea Shylock de Philip Roth. Irinel Popescu, Institutul Clinic Fundeni 1. Citesc atît ca să mă informez, cît şi ca să înţeleg. Într-o lume din ce în ce mai dinamică şi mai complicată, e greu să fii la curent cu toate noutăţile, dar cred că şi mai greu e să înţelegi ce se ascunde în spatele diverselor evenimente. 2. E greu de spus că vreo lectură m-a schimbat esenţial, dar pot să menţionez o carte recentă din care am avut foarte multe de învăţat. Se cheamă The Shock Doctrine (Doctrina şoc) e scrisă de Naomi Klein şi apărută în 2007. Are şi un subtitlu, The Rise of Disaster Capitalism, care nu cred că mai trebuie tradus şi care sintetizează mesajul cărţii. 3. M-a plictisit Pianista lui Elfriede Jelinek, pe care cred că am citit-o doar ca să văd cine şi de ce mai ia Premiul Nobel pentru literatură în ziua de azi. Adriana Săftoiu, expert în relaţii publice 1. Petre Ţuţea spunea că în afară de cărţi nu trăiesc decît dobitoacele şi sfinţii: unele pentru că nu au raţiune, ceilalţi pentru că o au într-o prea mare măsură ca să mai aibă nevoie de mijloace auxilare de conştiinţă. În cazul meu, cum nici nu poate fi vorba să mă includ în a doua categorie, am considerat cartea instrumentul cel mai bun de a nu mă integra în prima categorie. Am început să citesc pentru că eram mîndră, foarte mîndră, că pot să fac asta pentru bunica mea care avea doar patru clase şi care mă punea să îi citesc orice, doar să îi citesc. I-am citit chiar şi Cei trei muşchetari. Apoi, am continuat pentru că simţeam că aşa ştiu mai mult, că eu cunosc mulţi, foarte mulţi oameni deştepţi şi grozavi, că aşa combat singurătatea, că descopeream o lume, că aveam propria geografie reconstruind harta agăţată pe peretele camerei mele din adolescenţă, aşa încît ţările purtau nume de autori şi personaje. Cartea e must have pentru mine. E nevoie şi plăcere. 2. Mi-e foarte greu să aleg o carte. Au existat cărţi şi perioade. Pe la 15 ani îmi amintesc că voiam să fiu ca Jane din Forsyte Saga a lui John Galsworthy sau să fiu o fiinţă din Adam şi Eva de Liviu Rebreanu, la 18 ani Marin Preda şi Marin Sorescu, la 20 de ani, Andrei Pleşu cu Minima moralia, Cîntarea cîntărilor, apoi, după 1990, cînd am avut acces la autori de negăsit, pînă atunci, în librării, Emil Cioran şi Mircea Vulcănescu, ultimul an de facultate, Ortodoxia lui Serghei Bulgakov şi Filocalia, Jurnalul lui Mihail Sebastian, aş fi vrut să fiu unul dintre participanţii la Banchetul din casa lui Agaton, apoi Cărţile şi noaptea a lui Borges, poemele Sfîntului Ioan al Crucii, mereu Ortega y Gasset, Gabriel García Márquez şi Carlos Fuentes. Sînt doar cîteva dintre cărţile care m-au însoţit de-a lungul formării mele. 3. Cel mai rău m-au plictisit "Mioriţa" şi Desculţ al lui Zaharia Stancu. Aş spune mai degrabă că sînt incompatibilă cu anumiţi autori cum ar fi Derrida sau G. Călinescu, romancierul. Vera Şandor, psihanalistă 1. Să citesc: întotdeauna promisiunea unei perfecte voluptăţi. Să nu citesc: în general, o prejudecată sau o intuiţie... 2. O carte nu, anumiţi autori da: Dostoievski, Pirandello, Faulkner, Yourcenar, Goethe, Freud, care scrie foarte literar. 3. Nu-mi amintesc pentru că pe acestea le abandonez. Nu am acest tip de masochism. Lucia T 1. Nu ştiu exact ce mă face să citesc literatură. Nu citesc nici pentru plăcere estetică, nici pentru cultură generală, nici pentru îmbogăţire spirituală, nici pentru dezvoltare personală şi nici ca să mă pricep la literatură - adică pentru nimic din toate astea în primul rînd. În primul rînd citesc pentru că aşa am apucat. Am citit odată, de mult, un prim roman. De atunci am vrut mereu altele, asta-i tot. La un moment dat, am luat din greşeală din biblioteca unei prietene un volum de poezii şi l-am răsfoit puţin, convinsă că e o plictiseală totală, ca poeziile de la şcoală. Nu era deloc aşa - de atunci am vrut mereu şi alte poezii. Pe parcurs m-am schimbat de cîteva ori, ceea ce mă atrăgea la început la o carte acum mă plictiseşte, ceea ce mă plictisea acum îmi place. Şi poate că o să mă mai schimb, nu se ştie niciodată. Cititul de literatură e o activitate impură, în primul rînd. O faci din multe motive, unele bune şi altele greşite, unele meschine şi altele nobile, unele lăudabile şi altele ruşinoase. Cred că le-am avut, le am şi-o să le am pe toate, chiar toate motivele posibile să citesc literatură. Pentru că aşa e literatura, are toate atracţiile din lume. Ştiu exact, în schimb, de ce n-am citit literatură cîţiva ani în şir. Pentru că nu eram în stare, mintea mea era veşnic ocupată cu altceva, cu probleme "serioase", cum ar fi ce-o să mănînc mîine şi cum o să mă descurc la serviciu şi cum să-mi plătesc datoriile. Îi înţeleg perfect pe toţi cei care spun că n-au timp să citească şi mai ales pe cei care spun că nu le stă mintea la asta. Îmi amintesc ziua în care m-am reapucat de citit. Era toamnă şi frig, m-am băgat sub plapumă cu o carte şi după un timp am simţit că anii de secetă s-au terminat şi că trăiesc din nou. A fost frumos şi încă e frumos. 2. Cred că da, m-au schimbat multe cărţi, dar mai ales m-au schimbat toate cărţile laolaltă. Nu mai ştiu unde am citit că literatura e ca un strat în creier, peste cel al reptilelor, al mamiferelor şi al oamenilor. Cei care citesc mai au o foiţă peste toate astea, o reţea în plus cu care gîndesc, cu care văd lumea, cu care trăiesc. Sigur că literatura m-a schimbat, mi-a dat al patrulea creier (mă rog, funcţionează şi el cum poate). 3. Cea mai recentă care m-a plictisit îngrozitor e Trainspotting de Welsh. N-am reuşit s-o termin, mă adormea mai ceva ca un somnifer. O fi greşeala mea, se poate.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Reacții după ce un preot a spus că fetele frumoase, abuzate sexual, trebuie să fie trimise la închisoare. Ministrul Justiției: „Este o invitație la viol!” VIDEO
Preotul Nicolae Tănase, președintele Asociației Pro Vita consideră că fetele frumoase, care au fost victimele unei agresiuni sexuale, „nu sunt chiar nevinovate” și că ar trebui să meargă și ele la închisoare. BOR se delimitează de aceste afirmații.
image
Drogul violului, cel mai periculos, dă dependență de la a treia utilizare. Expert: „Este posibil să asistăm la drame uriaşe”
Psihologul Eduard Bondoc, specialist în medicină la Clinica de Psihiatrie din Craiova, avertizează că cel mai periculos drog este cel cunoscut ca "drogul violului", care este insipid, inodor și incolor.
image
O bătrână din Spania și-a găsit casa ocupată de un cuplu de români. „Am crezut că proprietara a abandonat-o“
Un cuplu din România a stârnit controverse în Spania. Cei doi s-au mutat într-o locuință din cartierul Lavapiés din Madrid.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.