22 de personaliăţi pentru 7 păcate

Publicat în Dilema Veche nr. 258 din 26 Ian 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

De îngăduinţă sau înţelegere, cred că se poate vorbi în raport cu omul care "suferă" de unul sau mai multe dintre aceste păcate, ca un fenomen individual, în timp ce toleranţa s-ar referi la păcatul sau păcatele în sine, ca fenomene sociale. În ce mă priveşte, pot deci privi cu îngăduinţă, chiar amuzament, un lacom înfulecînd de zor, dar ca fenomen repercutat la nivel de zeci şi mii de oameni, el este dezgustător. La fel, trufia, invidia, lenea, poate toate cele 7 păcate. Nu e vorba, la cele mai multe, de respingere morală indignată, ci pur şi simplu de dezgust. Aceste trei păcate, în plus, sînt atît de răspîndite public în noile "elite", adesea împreună cu incompetenţa şi nemila - păcat că nu intră şi ele pe lista celor 7 (9) păcate -, încît au devenit aproape o marcă distinctivă a actualei societăţi "avute" din România. Acest tip de comportament social dezgustător te izbeşte la concetăţeni îndată ce ieşi în stradă. Cum să-l tolerezi? Eu nu pot. Nu cred, de altfel, că sînt o excepţie. Priviţi în jur: nu aveţi impresia că sociabilitatea, poate chiar prietenia sînt în descreştere? Poate că intoleranţa - mută, căci nu putem nici să apostrofăm pe stradă tipii în cauză, fără a risca grave daune corporale! -, poate că această intoleranţă mută, deci, explică sictirul general din societate. Ar fi multe de spus, dar mă opresc aici cu "scurtul" meu răspuns. Ioana Avădani: Lenea, monşer, lenea... ce întrebare! Trebuie să iesplicăm şi de ce? Madeea Axinciuc: 1) Păcatul celuilalt, căci măsura lui, dacă este păcat, nu o pot da; 2) Păcatul "fără de voie". Pare a fi inocent, în fapt nu este, căci te culpabilizează nu circumstanţial, pentru ce ai făcut, ci metafizic. Mirel Bănică: Cea mai mare îngăduinţă, toleranţă şi înţelegere o am pentru şi, mai ales, pentru lenevie. Pentru că a fi leneş cu metodă este o adevărată artă, din ce în ce mai greu de practicat într-o lume obsedată de performanţă, management, marketing, imaginea sinelui etc. În faţa valorilor postmoderne ale muncii la birou, în costum-cravată, lenea apare deci ca o adevărată valoare subversivă. Leneşul vede amănunte care celorlalţi le scapă, el are un ritm de viaţă "au ralenti", un avantaj în lumea nebună de astăzi. În fine, fiecare dintre noi este leneş în proporţie variabilă; lenea doarme un somn dulce în adîncul fiecăruia dintre noi. Prea puţini recunosc însă că sînt leneşi, iar cei care o fac sînt nişte virtuoşi, în ochii mei. Ar mai fi multe de spus despre legătura tainică între lene şi melancolie. Dar aici, Şeherezada, obosită şi leneşă tăcu, plecă să se ducă la culcare la ivirea ivorie a zorilor de zi... Paul Cernat: Lenea. E păcatul meu preferat din lista celor şapte capitale. De ce? Nu pentru că m-aş identifica, în visurile mele, cel mai mult cu idealul său aristocratic, de neatins, ci pentru că, dintre toate, mi se pare cel mai puţin agresiv la adresa semenilor, cel mai inofensiv în imediat. Vorba ’ceea: munca l-a creat pe om, dar nici lenea n-a omorît pe nimeni... E adevărat că perturbă procesul de producţie, dă economia peste cap (inclusiv pe aceea a bunurilor simbolice) şi că era cît pe ce să mă biruie şi pe mine acum, după sărbători, cînd era să omit a-ţi răspunde la timp. S-ar putea discuta mult şi bine despre pacifismul intrinsec lenei. Mi se pare totuşi regretabil faptul că leneşul din povestea lui Creangă a fost trimis la eşafod. Pe vremea lui Ceauşescu, dacă şomai, te arestau pentru parazitism, dar cel puţin nu te executau. Aşadar: trăiască lupta pentru Lene! Întrebare: cît de mult trebuie să munceşti pentru a-ţi cîştiga dreptul la Lenevie? Andreea Esca: Trufia?! Sau mînia... Nu sînt sigură..., dar între acestea două aş alege... Şerban Foarţă: O anumită înţelegere (îngăduinţă, toleranţă) faţă de cele şapte P-uri (înscrise, la poarta Purgatoriului, cu spada, pe fruntea lui Dante Aligheri, de către paznicul angelic: "Sette P ne la fronte mi descrisse / col punton de la spada..."), o am (fără să fac abstracţie de propria mea păcătoşenie sau, baremi, peccabilitate) în cazurile următoare: Lăcomia - la copiii mici; Desfrîul - la erotomani; Avariţia - la colecţionari; Invidia - la nici unul dintre semeni (cu excepţia pieselor... din vidia!); Mînia - la, în Templul din Ierusalim, a lui Iisus, gonindu-i pe zarafi; Lenea - "sub tegmine fagi" sau la plajă, în nisip (loc optim pentru "le marchand de sable"); Trufia - la cerşetorii Spaniei. Vlad Ivanov: Pentru nici unul, dragă Alex. Martin S. Martin: Desfrîul. Adrian Mihalache: Trufia, desigur, pentru că trezeşte aversiunea celorlalţi, deci implică riscuri. Toate celelalte păcate presupun o anumită indulgenţă faţă de tine însuţi, în timp ce trufia te obligă să fii mereu la înălţimea propriei imagini. Desfrîul şi lenea nu sînt energizante. Lăcomia şi avariţia sînt mic-burgheze. Invidia e descalificantă, iar mînia, doar o nebunie temporară. Acestea fiind zise, nu trebuie confundată trufia cu fudulia. Trufaşul, rămas singur după ce i-a sfidat pe toţi, îşi dă seama de nimicnicia lui absolută, cu toate că nu se îndoieşte de valoarea lui relativă. "Mă analizez - disper, mă compar - mă liniştesc." Dan C. Mihăilescu: Fireşte că şi la mine devine lenea cel mai dulce păcat. Luca Niculescu: Pentru aproape toate în doze mici, mai puţin avariţia, cred. O lume în care există doar cele şapte virtuţi ar fi probabil imposibilă şi, în mod sigur, anostă. Cea mai mare îngăduinţă o am pentru lene. Îmi place şi o practic deseori pentru că îmi permite să mă dedau lecturii, singurul viciu nepedepsit, nu-i aşa? Radu Paraschivescu: Simplul fapt că eşti păcătos te obligă la toleranţă faţă de păcatele altora. Cît despre ierarhizări, ele nu sînt doar greu de făcut, ci şi primejdioase. Fără să-ţi dai seama, te expui ridicolului. Cum să condamni, de pildă, lenea cînd te recunoşti cu atîta familiaritate în expresia "faire la grasse matinée"? Cum să înfierezi invidia cînd te visezi Bill Gates sau George Clooney? Cum să critici lăcomia cînd trăieşti în plin furor achiziţionist? Atitudinea radicală în faţa păcatelor denotă, după părerea mea, o anumită formă de ipocrizie. Nu putem fi intransigenţi, aspri şi colţoşi cîtă vreme păcatul se ascunde de multe ori chiar în propriul nostru confort de zi cu zi. Google nu e doar motor de căutare, ci şi de lene. Taxiul e prietenul sedentarismului, adică al comodităţii. Mînia te spală pe dinăuntru în faţa nedreptăţilor care ţi se ivesc din afară. Dar revin, ce facem cu lăcomia? Îl blamăm pe cel care şi-a burduşit frigiderul cu şunci, dar ne înclinăm în faţa celui care are zece mii de cărţi în bibliotecă. Lăcomia digestivă e un păcat, cea bibliofilă - o virtute. Nepătrunse sînt căile Domnului, încurcate sînt ieşirile spre limanul întrebării tale, Alex. Leo Şerban. De aceea rezum spăsit: am înţelegere pentru cinci dintre cele şapte păcate capitale. Nici măcar desfrîul nu mă crispează. Devin sever doar cînd vine vorba de avariţie şi trufie. Pe cea dintîi am contrazis-o de cîte ori am putut prin gesturi (poftim, devin lăudăros, ăsta nu e tot un păcat, sau măcar un păcăţel?), pe a doua n-o suport fiindcă poartă în ea sîmburele prostiei. Şi nu-mi plac proştii. Răzvan Penescu: Lenea. Nu lenea tip "Muieţi-s posmagii", ci lenea inventivă a celui care descoperă scurtături pentru a munci mai puţin. De exemplu, cel care a inventat telecomanda ca să nu se tot scoale să apese pe diverse butoane. Sînt mîndru de fiecare dată cînd reuşesc să fiu leneş. Că veni vorba, nici desfrîului nu am nimic să-i reproşez :). Iulia Popovici: Lenea mea şi desfrîul altora. Corneliu Porumboiu: Lenea. Pentru că sînt leneş. Tania Radu: Lenea. Mihaela Rădulescu: Cu sinceritate aleg desfrîul (că doar generează şi plăcere...) şi i-aş mai da o şansă - mult mai mică - mîniei (că doar e descărcarea potrivită...). Ana Maria Sandu: După ce i-am legat fiecărui păcat cîte un extrem de coadă, au rămas pe lista mea scurtă mînia şi lenea. În scurt timp însă am renunţat şi la lenea absolută care nu mai are legătură cu Oblomov, ci cu starea de moluscă, informă şi greţoasă. De îngăduinţa mea se bucură doar mînia, care înseamnă, în ultimă instanţă, revoltă pură. Păcat greu să te iei de gît cu Dumnezeu, dar pot să înţeleg că atunci cînd ordinea ta interioară se strică, devine vital să reacţionezi. Mînia face uneori lumea să se mişte, chiar dacă e un păcat grav. Dorin Ştefan: Lenea. Fiind un păcat cu precădere individual, implicaţiile în social sînt mai puţin periculoase/nocive. Cristian Teodorescu: Îmi place lenea oamenilor inteligenţi. Un prost leneş e o calamitate. Mă amuză şi uneori îmi stîrnesc nostalgii tinerii desfrînaţi. Cei copţi mi se par monotoni şi trişti. Dar una peste alta, ce poate fi mai reconfortant decît să descoperi păcatele altora, încît să le poţi suporta pe ale tale fără zgîndăreli de conştiinţă. Lucia Terzea-Ofrim: Orice discuţie despre păcate aduce a spovedanie, pentru că nici unul dintre noi, cred eu, nu vorbeşte despre nişte lucruri care i-ar fi absolut străine, dar pentru că nimic nu este perfect, nici chiar răul, nimeni nu poate excela în toate păcatele. Avem şi din punctul ăsta de vedere, cu toţii, lipsuri. În cazul meu, singurul păcat capital care îmi lipseşte din dotare, cu desăvîrşire, este invidia. Este o stare pe care nu cred să o fi trăit vreodată şi pe care nu pot pur şi simplu să o înţeleg atunci cînd o văd hidos zugrăvită pe chipul altora. Pe toate celelalte le-am experimentat într-o măsură mai mare sau mai mică şi, în consecinţă, dau dovadă de înţelegere atunci cînd le regăsesc, ca într-o oglindă, la cei din jurul meu. Pentru că nu sînt îndeajuns de pură nu îmi pot permite să am atitudini superioare de îngăduinţă sau toleranţă faţă de ceilalţi. Nu pot să am decît o înţelegere al cărei grad de empatie este direct proporţional cu felul în care mă recunosc în păcatele altora. Cu trufaşii, mînioşii, avarii, desfrînaţii şi lacomii mă identific relativ şi incomplet. Bolgia în care mă instalez cu adevărat comod - întinsă - este cea a leneşilor. Aşadar, mărturisesc că am cea mai mare înţelegere pentru acei semeni ai mei care nu ştiu ce să răspundă cînd harnicii din jurul lor le întrerup zăcutul cu întrebarea: cum poţi să stai aşa, fără să faci nimic? Cătălin Tolontan: Să nu suporţi trufia, dar să-ţi devină simpatică în iresponsabilitatea ei, asta e posibil numai pe vreme de criză! Să nu suporţi trufia, dar să citeşti reportajul savuros al unui ziarist occidental, care a vizitat celebra Harvard Business School acum cîteva săptămîni, cu prilejul centenarului. Acuzată că a plasat în epicentrul deciziilor financiare ale lumii absolvenţi cu o cultură hipercompetitivă, egoistă şi trufaşă, care au provocat furtuna mondială, celebra şcoală a afişat un banner pe care scria: "Liderii vor salva lumea!". Liderii de la Harvard, desigur. Care lume? Asta e chiar o întrebare trufaşă! Sever Voinescu: Lenea. Justificare: este singurul păcat care le temperează pe toate celelalte, mult mai periculoase pentru cei din jur. În plus, favorizează meditaţia, nostalgia şi melancolia, aceste stări binecuvîntate pentru fiinţă. anchetă realizată de Alex. Leo Şerban

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Creșteri și descreșteri
Noi, românii, avem vorba aceasta despre noi înșine, „Ce-am fost și ce-am ajuns”.
Sever jpg
Cazaban jpg
„Adame, unde ești?“ Imagini și simboluri ale căderii omului
Semnificativ foarte este faptul că Adam și Eva nu au rămas cu rezultatul artizanatului lor grăbit și ipocrit, legat de conștiința propriei vini.
Stoica jpg
Ungureanu jpg
Bătaia cea ruptă din rai
Toată această conştiinţă a violenței creează o imagine a societății românești
Popa jpg
Mărire și decădere în istoria contemporană a Rusiei
Sigur, Putin încearcă să justifice ideologic acest război, însă justificările sale sînt străvezii, inconsistente, necredibile.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.
997 t foto AN Stermin jpg
p 12 adevarul ro jpg
„Turiști mai puțini, impact economic mai mare” interviu cu Andrei BLUMER
Să caute destinații mai puțin populare și cu o ofertă bogată de experiențe în natură.
997 t foto Cosman jpeg
„One dollar” și o sticlă de apă
„One dollar”, atît este prețul unei sticle de apă de 0,5 litri în Cambodgia.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 jpg
Surpriza Bizanțului vesel
Nu s-a vorbit niciodată despre sexul îngerilor, în timpul asediului de la 1453 chiar nu avea nimeni timp de așa ceva.
p 13 jpg
„Cred că Cehov e mulțumit de spectacolul nostru“
Cehov este generos, are multe fațete și poți să-i montezi spectacolele în modalităţi stilistice foarte diferite.
p 14 jpg
E cool să postești jpeg
Să-ți asculți sau nu instinctul?
Totuși, urmînd ispita de a gîndi rapid, nu cădem oare în păcatul gîndirii pripite, în fapt un antonim pentru gîndire?

Adevarul.ro

image
Panourile solare, un dezastru ecologic care așteaptă să se întâmple? Ce spun experții
În timp ce sunt promovate în întreaga lume ca o armă crucială de reducere a emisiilor de carbon, panourile solare pot provoca un dezastru ecologic după 25-30 de ani, cât este durata lor de viață.
image
Cazul înfiorător al elevului ucis în timp ce mergea spre şcoală. Daune uriaşe acordate de judecătorii din Neamţ
Judecătorii din Neamţ s-au pronunţat într-un dosar penal, acordând daune uriaşe după ce un elev a fost ucis când mergea spre şcoală. În accident au mai fost răniţi alţi doi adolescenţi
image
Cum a murit de fapt regele Decebal. Principalele ipoteze privind sfârșitul regelui dac
Decebal, regele dacilor, a murit în anul 106 d Hr, în urma înfrângerii în fața legiunilor romane, după două războaie epuizante. Deși, aparent, modul în care regele dac a murit este bine cunoscut, există mai multe ipoteze privind sfârșitul acestuia.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.