2011: The Movie(s)

Florin BARBU
Publicat în Dilema Veche nr. 412 din 5-11 ianuarie 2011
2011: The Movie(s) jpeg

Mai sînt cîteva zile pînă la Crăciun (acum, cînd scriu articolul) şi ce moment mai bun să (re)văd cum a fost anul ce se va fi terminat, cu zoom pe episodul filme româneşti distribuite pe marile & autohtonele ecrane. Şi chiar aşa, cum a fost? Am plîns, am rîs, a rămas vreun film memorabil? Pînă la producţiile propriu-zise, anul trecut a fost trist... Alex. Leo Şerban, Viorica Bucur, maestrul Ciulei... Ne-au rămas amintirile, filmele, întîlnirile şi locurile goale pe care fiecare cinefil le vede în ideala lui sală de cinema. 

Sala goală, în continuare, ar fi principala şi obsedanta constantă a cinematografiei româneşti. Aveţi chef de plîns, sau de rîs, depinde cum priviţi site-ul Box Office Mojo, secţiunea România şi clasamentul încasărilor pe 2011. Nu locul întîi mă interesa, cel puţin nu acum, ci cum stau „ai noştri“.  Primul, sau... prima (de ce-aş mai pune ghilimele...) e pe 54, Naşa (regia Virgil Nicolaescu şi Jesus del Cerro, 147.834 $), pe 75 Ursul (regia Dan Chişu, 56.014 $), pe 78 Bună! Ce faci? (regia Alex Maftei, 36.534 $) şi aşa mai departe, finalul zornăind de... 46 de dolari. Adică, fără glumă, e chiar finalul clasamentului acestui site, locul 117. Nu vă spun numele filmului. Poate sînteţi curioşi, oricum nu e, deloc, o catastrofă. 

Sar spre finalul lui 2011, la cele patru zile petrecute la Reykjavik International Film Festival (RIFF 2011; mulţumiri ICR şi ICR Londra pentru invitaţie), cu Visul lui Adalbert (regia Gabriel Achim) în competiţie pe care, sorry, nu l-am văzut, la care adăugaţi Romania in Focus, plus Adrian Sitaru invitat ca Emerging Master, cu o trepidantă petrecere românească (obligatoriu cu palincă) mixată de Nico de Transilvania. Am făcut saltul acesta pentru un motiv simplu, pe care-l cunoaştem toţi, de cîţiva ani: filmul românesc bun e foarte bine privit la festivaluri şi în sălile din alte teritorii. Şi e reconfortant să vezi cum spectatorii sînt curioşi şi pun întrebări şi vor să afle de ce, par exemple, poartă masca de iepure o pacientă dintr-un spital provincial în ultimul Sitaru, Din dragoste, cu cele mai bune intenţii. Da, aş spune că este una dintre secvenţele bune ale anului cinematografic, un amestec de stupoare, comic şi ridicol. Secvenţa, nu anul. De altfel, tot filmul scanează, elegant, obsesia unui fiu care vrea să controleze totul şi să nu lase nimic la voia întîmplării. Hm, parc-ar fi regizor la bază... Apropo de control, cum vi s-a părut Emilian Velicanu, personajul lui Vlad Ivanov din al doilea lungmetraj al lui Constantin Popescu Jr. (premiu pentru regie la TIFF 2011), Principii de viaţă? Netrebnic, ticălos, înecat (în sensul ăsta, foarte bun afişul filmului) în grijile cotidiene atît de mult încît uită cum e(ra) să fii adolescent şi să te zbînţui pe ritmuri rock, sau e doar un tată care-şi iubeşte sufocant fiul? Sau îşi iubeşte propria imagine de tată? Cam prea multe întrebări, totuşi. Cum nu-l văd „trăgînd“ un „Film pentru prieteni“, pentru care i-ar fi trebuit o doză de ipocrizie dramatică şi cabotină, cred că pe Velicanu l-ar fi ajutat o întîlnire cu Viorel, din Aurora, care, dacă nu l-ar fi împuşcat, i-ar fi arătat cum îşi poate rezolva problemele cu oamenii. Enfin, cu unii dintre ei. Despre filmul lui Cristi Puiu s-au spus atîtea că-ţi vine, uneori, să iei meditaţii de la personajul lui. Întrebarea mea e dacă avem un nou No.1 al filmelor româneşti dintotdeauna? Cu siguranţă e filmul anului trecut, cel puţin. Buun, cu asta sîntem de acord toţi, sper. Mă rog, cei cărora ne place Puiu. Dar ceilalţi, cărora nu le e frică de minimalismul românesc, dar tînjesc după o comedie, după un action dîmboviţean, ce le-a adus anul trecut, dacă le-a adus?  Nu putem jeta Bună! Ce faci?, măcar pentru faptul că e o încercare sinceră de ieşire din reţeta binecunoscută a bucătăriei şi a maşinii în care-şi petrec ore consistente personajele, destule, ale noului cinema românesc. Şi aşa ajungem la o premieră: primul lungmetraj de animaţie după ani buni de secetă. Crulic (regia, Anca Damian) este, înainte de toate, un pariu cîştigat, măcar din perspectiva realizatorilor, o mînă de entuziaşti care au mizat pe cartea melanjului de tehnici. Selectat şi remarcat în festivaluri, a convins doar 1331 de spectatori români...

În decembrie am fost răsfăţaţi de două ori (doar e luna cadourilor...), cînd am fost cu familia Stanciu „Aproape de cer“ (regia Titus Faschina), „documentarul de autor“ (cum foarte bine l-a numit Thomas Ciulei, co-producătorul român),  cu frumuseţea lui austeră în alb-negru, pentru ca apoi să coborîm direct în cel mai prozaic „Vorbitor“, tot un documentar (semnat de Radu Muntean şi Alex Baciu), sau despre cum arată dragostea închisă.

Mai are rost să aduc vorba despre rateuri, foarte decent vorbind? Nu. Ştiu şi că am sărit cîteva titluri, unele în regulă, dar timpul n-are setarea slow motion, sîntem într-un continuu va urma...

Gata. S-a dus şi anul ăsta. 

Florin Barbu este critic de film, realizatorul emisiunii Cinemas de pe B1 TV.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Povestea românului care spală mașinile regelui Charles. „M-am trezit, într-o zi, cu un telefon de la oamenii lui“
Un tânăr din Tecuci (Galați) plecat să muncească în Marea Britanie și-a deschis propria firmă, iar seriozitatea și munca de calitate l-au adus în postura de a spăla în prezent mașinile Casei Regale, dar și pe cele ale altor celebrități din insulă.
image
Franța se pregătește pentru un război naval „împotriva cuiva care vrea să ne distrugă”
Într-un interviu acordat publicaţiei Politico, contraamiralul Jacques Mallard, comandantul grupului de luptă al portavioanelor franceze, a declarat că forțele navale franceze își schimbă antrenamentul, pregătindu-se de război.
image
Mobilizarea rezerviștilor Armatei Române. „Am tras cu arma, mi-am reamintit, ar trebui introdus serviciul militar obligatoriu!“
Sute de rezerviști din județele Galați și Brăila, cu vârste cuprinse între 37 și 63 de ani, au primit ordine de chemare în unitățile militare. Ei au participat în Poligonul Smârdan (Galați) la un exercițiu de trageri cu muniție reală de război.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.