17 ani şi jumătate

Publicat în Dilema Veche nr. 492 din 18-24 iulie 2013
17 ani şi jumătate jpeg

Părinţii mei s-au cunoscut în vara de dinaintea clasei a XI-a. Aveau amîndoi 17 ani. Au ajuns la starea civilă, la insistenţele lui, cînd încă nu împliniseră vîrsta legală, aşa că funcţionara le-a zis că trebuie să mai aştepte cîteva luni. Mamei i-a sugerat că n-ar fi rău să se mai gîndească şi să nu se arunce cu capul înainte în povestea asta. Cînd s-au reîntors să semneze actele, împliniseră 18 ani, se mutaseră împreună, îşi doreau să meargă la facultate, dar încă îi ajutau cu bani părinţii, pentru că nici unul nu era „în cîmpul muncii“. Mama rămăsese însărcinată. Nu cred că voia neapărat să se căsătorească. Şi nici nu prea avea încredere în puştiul cam bezmetic şi cam şmecheraş de lîngă ea. Dar, pentru copilul care era pe drum, părea o decizie responsabilă.

M-am uitat de nenumărate ori la poza lor de la cununie. Sînt îngrozitor de tineri şi de speriaţi. Mama poartă o rochie de mătase lila, scurtă, iar lîngă ea stă tata, îmbrăcat în costum, pentru prima dată în viaţa lui. Are plete, e slab şi înalt, şi hainele stau pe el ca pe gard. Ea e o puştoaică cu părul blond, care pare că s-a rătăcit acolo, de la o petrecere de şcoală. Amîndoi au un aer pierdut. Greutatea momentului i-a copleşit de tot. Şi, probabil, chiar dacă se ţineau bine de paharele cu spumant, le tremurau îngrozitor de tare picioarele.

S-au costumat în mireasă şi ginere mai tîrziu, cînd m-au botezat şi pe mine. Fotografiile de atunci mi se par triste. Deja începuseră discuţiile în cele două familii. Şi nici unul dintre adolescenţi nu era, de fapt, pregătit pentru cursa de oameni mari. Parcă cineva se grăbise şi le scrisese repede nişte roluri complicate. Nu conta vîrsta lor sau că-şi doriseră, la un moment dat, altceva pentru vieţile lor. Au intrat într-o horă căreia nu-i ştiau paşii, dar s-au conformat.

Tata a mai bîjbîit, s-a revoltat, a simţit mereu acel pistol rece la tîmplă. Mama, oricît de greu i-ar fi fost, a mers înainte. A mai pierdut nişte iluzii, dar nu i-a păsat. Am crescut împreună. Ne-am maturizat, pînă la urmă, toţi trei. Căsătoria lor încă rezistă.

M-am gîndit, uneori, că poate le-ar fi fost mai uşor pe cont propriu. Dar nici de asta nu sînt sigură. Cu puţin noroc, peste vreo 12 ani, ar putea sărbători nunta de aur.

N-am fost o familie tipică, deşi ne-am străduit. Căsătoria lor prematură am simţit-o tot timpul ca pe o piatră, pe care, vrînd-nevrînd, am rostogolit-o. Mama continuă să-mi spună că nu am dreptate. Nu mai contează.

M-am hotărît, însă, tot din adolescenţă, că n-o să mă mărit. Şi m-am ţinut de cuvînt. Hîrtiile alea semnate şi parafate – mi-am dat seama că nu sînt pentru mine. Nu am simţit niciodată nevoia acelui spectacol. Nu mi-a luat minţile. Şi nici rochii de mireasă, împopoţonate, n-am visat vreodată în copilărie. Dacă lucrurile se strică într-o relaţie, pot să plec, pur şi simplu, fără să fie nevoie ca alţii să mă elibereze legal. Ştiu că e o iluzie, dar încă mă face să mă simt bine.

De-a lungul timpului, oamenii s-au tot căsătorit în jurul meu. Au chefuit bine şi, după doi-trei ani – sau nici atît –, aflam că au divorţat. Alte desfăşurări de forţe, alte suferinţe făcute publice, împărţite frăţeşte şi cu familia lui, şi cu a ei. Tot ca la nuntă, cu tot neamul, pentru fiecare cîte o ciosvîrtă.

Nu există reţete pentru relaţii. E ca la loterie. Unii reuşesc, cu acte sau fără, să meargă o bucată de drum împreună, alţii se împotmolesc.

Verighetele late, de pe degete, nu ţin de cald. Mă uit în continuare la ele ca la nişte amulete triste. Par că urlă din toţi rărunchii: „Uite, sînt al cuiva, sînt luat.“ Şi, orice aş face, nu reuşesc să-mi scot din cap că nu e la mijloc decît o bucată strălucitoare de ipocrizie.

Dar poate că mi se pare mie. V-am zis, nu vin chiar dintr-o familie exemplară. Iar una dintre primele mele amintiri e cu tata, care a anunţat că şi-a pierdut verigheta. Cică o lăsase undeva, pe o chiuvetă, cînd s-a spălat pe mîini, şi apoi n-a mai găsit-o, dispăruse. Nu l-a crezut nimeni, dar nici nu a mai înlocuit-o.

Foto: Silviu Gheţie

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Electrocanice, foto Shutterstock jpg
Aparatul din casă care îți poate dubla factura la curent. Mulți români nu știu cât consumă
Unele electrocasnice consumă mult mai mult curent decât ai crede, iar unul dintre ele îți poate dubla factura.
Kourtney Kardashian însărcinată  Instagram jpg
Kourtney Kardashian își leagănă bebelușul câte cinci ore! Așa se formează atașamentul?
Vedeta de reality show are un băiețel de 18 luni cu soțul ei, Travis Barker, pe care îl crește în mod... inedit – îl leagănă, când doarme, și câte cinci ore odată!
BCR Sport Arena Streetball Iulius Mall Iasi 003 jpg
Baschetul 3x3 cucerește Iașiul în acest weekend
Începând de astăzi, 23 mai, și până duminică, 25 mai, parcarea Iulius Mall Iași se transformă într-un adevărat pol al sportului urban și al bunei dispoziții în aer liber, odată cu revenirea celui mai îndrăgit eveniment de baschet 3x3 din țară – BCR Sport Arena Streetball.
Georgetown, Guyana shutterstock 585669575 jpg
O singură țară din lume produce toate alimentele de care are nevoie
Conform unei noi cercetări, din 186 de țări, doar una produce suficiente alimente pentru a-și hrăni în mod autosuficient toți cetățenii fără importuri străine.
camile jpg
Testează-ți atenția! Descoperă în 5 secunde, ce este în neregulă la această imagine!
Imaginează-ți că te afli în mijlocul unui deșert fierbinte, cu soarele arzător deasupra și două cămile care înaintează prin nisip. La prima vedere, imaginea redă totul ca și când nimic nu ar fi neobișnuit, totul pare normal. Dar... există o greșeală subtilă în această imagine și tu ai putea să o ide
scaune picioare avion
Viitorul low-cost: companiile aeriene ar putea lansa locuri în picioare de anul viitor. Biletele sunt aproape gratis
Mai multe companii aeriene low-cost sunt pregătite să introducă opțiunea de a sta doar în picioare.
colesterol jpg
Remediul simplu din fiecare casă care ajută la detoxifierea rinichilor și scăderea colesterolului. Și tu ar trebui să ai această pastilă neagră la îndemână
Cărbunele activ, supranumit „pastila neagră”, este cunoscut pentru capacitatea sa de a absorbi toxinele și substanțele nocive din organism.
shutterstock 1928663621 jpg
Folosește uleiul de măsline cu beneficii maxime pentru piele!
Uleiul de măsline este mai mult decât un ingredient versatil în bucătărie, poate fi și un aliat pentru pielea ta!
birou execrcitii jpg
Ce indică furnicăturile la nivelul mâinilor?
Amorțeala sau furnicăturile la nivelul mâinilor pot fi deranjante, mai ales dacă apar frecvent. Poate simți o senzație de „ace” sau o pierdere completă a sensibilității. Nu te îngrijora, în multe cazuri, aceste simptome au cauze inofensive și ușor de gestionat.