Investitori nonguvernamentali în educaţia din România

Publicat în Dilema Veche nr. 386 din 7 - 13 iulie 2011
Investitori nonguvernamentali în educaţia din România jpeg

- interviu cu Dragoş PREDA, vicepreşedinte LSRS -

Forumul Educaţiei de anul acesta a adus ceva nou?

Trebuie să menţionez, de la bun început, faptul că nu mai întrezăream, în prima jumătate a acestui an, o a doua ediţie a Forumului Educaţiei din România, fiecare dintre iniţiatorii Forumului fiind prins într-o agendă personală destul de stufoasă. Aşadar, Forumul Educaţiei ediţia a II-a a stat sub semnul providenţei. Totuşi, acest neaşteptat a prezentat şi avantaje: în primul rînd, ne-a permis să nu lăsăm un proiect „să moară“, iar în al doilea rînd, nouă, organizatorilor, ne-a evidenţiat unele aspecte legate atît de organizare, cît şi de piaţa educaţiei din România. Şi iată că, dat fiind o „oportunitate“ de ordin logistic, Forumul Educaţiei ediţia a II-a a fost organizat în mai puţin de o lună şi cu resurse (atît financiare, cît şi umane) aproape de zero. Ne-am dorit încă de la prima ediţie să lansăm acest proiect către toţi partenerii din cadrul sistemului de educaţie din România. Timpul redus ne-a „determinat“, anul acesta, să ne bazăm unii pe alţii – ceea ce a constituit un plus, din punctul de vedere al viziunii organizării evenimentului. Anul acesta, răspunsul extrem de pozitiv şi prompt venit din partea statului – şi mă refer aici chiar la acele organisme, structuri, agenţii ale Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (ANCS, UEFISCSU/UEFISDI, CNRED, ANST, ANPCDEFP etc.) –, cît şi cel din partea ONG-urilor de profil, cu un impact real asupra educaţiei din România ne-a bucurat prin solidaritatea conturată în jurul demersului conjunctural. Însă, din punctul de vedere al promovării evenimentului, timpul şi-a spun cuvîntul, determinînd un anume eşec al acestei ediţii.

Care a fost feedback-ul primei ediţii? A avut un ecou puternic?

Nu aş putea afirma că am avut parte realmente de un feedback puternic – dacă ne referim în termeni cantitativi, categoric nu (deşi ne dorim astfel de rezultate, şi anume să trasăm o „hartă“ a actorilor şi proiectelor din sistemul de educaţie din România); în schimb, dacă atacăm problematica din punct de vedere calitativ – însăşi conştientizarea palpabilă, reală, de către părţile constitutive ale sistemului de educaţie, a necesităţii unor dezvoltări integrate, unitare, armonioase, în sensul dezvoltării durabile, a punerii în comun a resurselor, şi aşa drastic diminuate, înspre conturarea unor proiecte cu un impact major – aceasta reprezintă realmente un plus al fiecărei ediţii. Anul acesta participanţii au reiterat apartenenţa Forumului la întreaga comunitate a celor care acţionează în sistemul de educaţie, şi necesitatea ca acest demers să devină unul al tuturor. Iată, aşadar, crezul şi speranţa iniţiatorilor.

Ce urmăriţi prin acest Forum?

Aşa cum am mai susţinut, dorim ca acest demers să devină o reţea, o platformă, o comunitate a stakeholder-ilor, a actorilor interesaţi de soarta educaţiei din ţara noastră, tocmai pentru a genera o abordare unitară, eficientă şi sustenabilă a parcursului evolutiv al sistemului de educaţie din România. Nu ne-am propus să reinventăm, să schimbăm, să înlocuim, să revoluţionăm nimic; toate acestea există deja, fiind reprezentate atît de către stat (şi nu fac referire doar la MECTS, ci la întregul aparat de stat), cît şi de către societatea civilă (ONG-uri de tineret, alte organizaţii care dezvoltă programe în domeniul educaţiei sau care sprijină astfel de demersuri etc.), precum şi de mediul privat (beneficiar principal, alături de stat, al rezultatelor parcursului oferit de sistemul de educaţie). Tot ceea ce ne dorim este să devenim cu toţii din ce în ce mai conştienţi unii de ceilalţi, de necesitatea de a lucra întrunit, de a găsi soluţii de pe urma cărora un număr cît mai mare de oameni să beneficieze, de a gestiona împreună, eficient, chiar şi cîteodată printr-o abordare concurenţială (deseori benefică), într-un mod pozitiv, resursele reale ale pieţei educaţiei din România.

Aşadar, anul acesta am abordat teme deschise către publicul larg, precum: studiile în străinătate şi internaţionalizarea studiilor din România, dezvoltarea personală, implicarea responsabilă în viaţa comunităţii şi anteprenoriatul social, cultura organizaţională, exemple de bune practici şi metode alternative/non-formale de predare, rolul reţelelor sociale în educaţie etc.

Credeţi că la ora actuală, în contextul în care se deplînge starea învăţămîntului din România, mai putem vorbi de elite în educaţie?

Termenul de „elită“ şi-a pierdut „patina“ necesară pentru a valorifica rolul acestor indivizi în cadrul societăţii. Nu trasarea unui profil va defini o astfel de persoană (aş putea afirma chiar de personalitate), ci trăirea, pasiunea acestuia înspre a dărui, a se dărui – acestea îl (o) vor defini drept elită. Numărul celor care obţin cunoaşterea este din ce în ce mai mare, îndeosebi odată cu liberalizarea tranzitului peste hotare a intelectului românesc. Totuşi, puţini rămîn să trăiască profund acest demers – şi aş enumera oameni precum: Alexandru Ghiţă, Bogdan Kochesch, Daria Dragomir şi întreaga echipă a grupului EDUCATIVA, Tincuţa Baltag şi ceilalţi reprezentanţi ai FDP, Ştefan Pălărie şi echipa Şcolii de valori, Andrei Tarnea, Ciprian Stănescu şi reprezentanţii institutului ASPEN România, ante-mergătorul Marian Stas (LMT) şi cei pe care i-a format, Traian Brumă şi Vlad Atanasiu (CROS), Andrei Popescu şi Vlad Dumitrescu (ANPCDEFP), Monica Gheorghiu, Mirela Horumba, Ramona Păduraru, Alexandra Ştefan, Alexandra Sîrbu, membrii AEGEE România, Dana Alexe, Cezar Haj, Cristina Fit, Andrei Crăciun etc. (ANOSR), Andrei Botez, Loredana Urzica etc. (USR), Adelina Badea, Teodora Zorica etc. (EXCELEZ), Mihail Muşat, Alexandra Dabu (FORCE), şi lista ar putea continua...

Elitele studenţeşti se pot forma şi în mediul academic din România, sau educaţia trebuie desăvîrşită totuşi în străinătate?

„Omul sfinţeşte locul.“ Răspunsul ar fi unul relativ, depinzînd de numeroase constante şi variabile. Aşa cum am afirmat cu prilejul unui atelier susţinut anul trecut în cadrul HED (Higher Education Days), organizat de către AEGEE, aş putea afirma, într-un sens kantian, că universitatea şi sistemul de învăţămînt în ansamblul său reprezintă doar instrumente, mijloace înspre formarea plenară a fiecăruia dintre noi; aşadar, depinde de fiecare dintre noi să devenim cît mai conştienţi de aceste aspecte şi să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a valorifica la maximum fiecare experienţă. Totodată, cu prilejul unui alt atelier – în cadrul tîrgului motivaţional EXCELEZ –, am afirmat faptul că, prin schimbarea mediului, printr-un contact transdisciplinar, transcultural, printr-o pleiadă de experienţe variate, omul se rafinează, sculptînd parcă în sinele său, spre desăvîrşirea unei capodopere. Am întîlnit elite studenţeşti atît în ţară, cît şi alţii care au ajuns să se împlinească peste hotare – totuşi, abordînd chestiunea de faţă printr-o viziune macro – un element tinde să rămînă constant: cu toţii am plecat de aici – acest fapt ne defineşte drept comunitate.

Vorbind de sistemul Bologna, avem studenţi străini dornici să înveţe în facultăţile din România?

Zîmbesc, deoarece îmi aduc aminte cu plăcere de discuţiile avute cu Alex Ghiţă – un om pentru care am tot respectul, pentru valoarea şi rolul său în dezvoltarea pe forţe proprii a modului de abordare a educaţiei din România. Ideile revoluţionare pe care le lansa nu reprezentau doar soluţii pentru perioada dificilă pe care o traversăm, ci şi pentru o dezvoltare continuă şi naturală a învăţămîntului românesc. În perioada ante-decembristă, oficiile diplomatice promovau, printre altele, sistemul de învăţămînt din România. Este adevărat, nu concurăm realmente cu sistemul ţărilor din vest, dar de ce să nu îndrăznim, dacă tot exportăm atîta substanţă cenuşie? Lumea întreagă trece prin prefaceri profunde, la fel şi abordarea educaţiei – acum ni se mai dă o şansă pentru a recupera anii pierduţi. Şi avem cu ce!

Interacţiunea sistemului de învăţămînt din România cu tineri capabili, veniţi din creuzetul altor culturi ar duce, de asemenea, la o dezvoltare reală, naturală şi sustenabilă a sistemului de educaţie românesc.

Totodată, vorbim de criză, de resurse drastic diminuate etc. – deschiderea pieţei educaţionale din România, pentru a reaminti în mod profan de soluţiile propuse de Alexandru Ghiţă, ar aduce sume substanţiale la bugetul de stat, sume pe baza cărora s-ar putea oferi salarii mai bune şi am putea trasa o arhitectură a infrastructurii sistemului de învăţămînt din România, adecvată timpurilor prezente.

Care sînt programele LSRS şi cum investeşte această organizaţie în educaţia din România?

LSRS investeşte atît ca organizaţie, cît şi prin activitatea individuală a fiecăruia dintre membrii ei – investim prin noi înşine. LSRS a revelat şi s-a revelat sieşi; într-o lume a formelor, a regulilor redundante, Liga s-a definit de la început pe o structură bine trasată, pe baza unei observaţii fine, deşi juvenile, nu doar a unei nişe, dar a unei nevoi de ansamblu a societăţii româneşti; totuşi, organizaţia s-a modelat treptat de personalităţile care au fost atrase de ecoul său; iar în demersul de autodefinire, se întrepătrund atît forma cît, îndeosebi, fondul, modelînd reciproc organizaţia şi membrii. Programele dezvoltate sînt cel mai bun exemplu, atît în ceea ce priveşte investiţia făcută pe piaţa educaţiei din România, cît şi înspre consolidarea noastră, ca o comunitate. În acest sens aş enumera proiectul de Mentorat, Experience Sharing, Caravana Gala LSRS 2011, Conferinţa „Dezvoltare Durabilă la Marea Neagră“, Business Consulting Case Competition Event (BCCSE). Avem şi cîteva proiecte de viitor: Recunoaştere şi Recompensare, Schimbări Legislative, Academic, Dezvoltarea României.

Pe scurt, motto-ul LSRS: schimbarea nu vine din afară, schimbarea înmugureşte în sinele nostru şi se propagă la nivelul întregii comunităţi, prin noi înşine! Educaţia înseamnă cultivare şi, numai cultivînd un astfel de spirit, putem să însămînţăm roadele generaţiilor următoare!


a consemnat Stela GIURGEANU

Master franco român: Politica în Europa  jpeg
Master franco-român: Politica în Europa.
Facultatea de Ştiinţe Poiitice şi EHSS oferă anul acesta un program comun de master: Politica în Europa. State, frontiere şi societăţi.
Angajatorii despre studenţi jpeg
Angajatorii despre studenţi
Pe 23 mai, în clădirea Rectoratului din cadrul Universităţii Politehnice Bucureşti, am luat parte la conferinţa de lansare a proiectului susţinut de Ministerul Educaţiei – „De la teorie la practică prin Întreprinderea simulată“.
"Soluţii pentru îmbunătăţirea sistemului de învăţămînt românesc jpeg
"Soluţii pentru îmbunătăţirea sistemului de învăţămînt românesc
Cum? Cine? Cînd? – au fost doar cîteva dintre întrebările la care au încercat să răspundă invitaţii conferinţei „Soluţii pentru îmbunătăţirea sistemului de învăţămînt românesc“, susţinută de Fundaţia „Dinu Patriciu“ pe data de 15 iunie, la Universitatea Bucureşti.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Societatea civilă şi educaţia
Gala Premiilor în Educaţie este actualizată de la un an la altul, conform schimbărilor prin care trece sistemul educaţional românesc, dar valorile acesteia (transparenţa, sustenabilitatea, voluntariatul) se păstrează.
Reţeta "Educativa" jpeg
Reţeta "Educativa"
Lipsa aplicabilităţii cunoştinţelor este o problemă pe care o resimt în mod deosebit angajatorii. De aceea, din ce în ce mai mulţi români aleg universităţile de ştiinţe aplicate din Danemarca sau Olanda, pentru a-şi lua o diplomă, sistemele educaţionale din aceste ţări oferind un echilibru între partea teoretică şi cea practică.
Orizonturi deschise jpeg
Orizonturi deschise
Nu-mi place să arunc cu pietre nici în sistemul de educaţie românesc, nici în industria de publicitate. Dar există totuşi diferenţe. Pe scurt, să spunem că în perioada facultăţii am învăţat despre publicitate din seminarii şi conferinţe, iar la master le-am pus cap la cap.
Cinci luni pe frînghia Cordiliera Pacific jpeg
Cinci luni pe frînghia Cordiliera-Pacific
O călătorie în Chile e cu atît mai plină de suspans şi savoare cu cît se aşază mai aproape de zilele importante din an, sărbătorile religioase sau Ziua Naţională, care are loc pe 18 septembrie şi la care am avut şansa să particip, alături de cîţiva prieteni chilieni şi familiile lor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Practica teoriei
Nu pot avea un punct de vedere referitor la ceea ce se întîmplă în general, dar cred că, în special în ceea ce priveşte studiile academice, unde teoria şi practica trebuie să meargă mînă în mînă, focus-ul cade, într-adevăr, mai mult pe partea teoretică, şi mai puţin pe deprinderi practice.
Un alt fel de forum jpeg
Un alt fel de forum
De obicei discuţiile despre educaţie se reaprind la început de an şcolar/universitar, în apropierea bac-ului, a admiterii şi, la răstimpuri, cînd au loc greve ale profesorilor sau schimbări legislative, după cum s-a întîmplat cu mult aşteptata Lege a Educaţiei.
Contestatari şi idealişti jpeg
Contestatari şi idealişti
Probabil cea mai mare dilemă a sistemului universitar european este şi rămîne, la ora actuală, sistemul Bologna. Contestat în alte ţări „bologneze“, cum este el perceput de către studenţii din România şi cum văd aceştia, în general, problemele sistemului de învăţămînt superior din ţara noastră, în raport cu aşteptările şi necesităţile lor?
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Acasă" e locul unde te poţi împlini
În ultimii ani tot mai mulţi elevi şi studenţi români aleg varianta studiului peste hotare. Mulţi pleacă imediat după terminarea liceului şi mulţi dintre cei care aleg o facultate din ţară decid mai apoi să urmeze cursurile de masterat şi doctorat în afara României.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Bologna şi formarea intelectualilor
A vorbi despre sistemul în care „m-am născut“ ca studentă şi a-l compara cu unul pe care nu l-am cunoscut prin experienţă directă nu este o sarcină uşoară. Nu este însă greu de presupus că o durată de studii redusă la trei ani nu poate însemna un progres pentru formarea intelectualilor.
Dreptul de a fi oneşti jpeg
Dreptul de a fi oneşti
Stau în faţa chioşcului de ziare din Copou şi rîd zgomotos de ultimul examen pe care l-au dat. Cei trei studenţi de pe bancă îşi laudă performanţele în ale copiatului şi-şi arată unul, altuia fiţuicile pe care le-au folosit, ridicîndu-le în aer, pe post de trofeu al sîrguinţei lor.
Şansa de a face lucrurile de la capăt jpeg
Şansa de a face lucrurile de la capăt
După părerea mea, este vorba despre un parcurs mai consistent decît cel pe care îl urmau absolvenţii pînă acum.
Un master, două mastere    şi mai multe întrebări jpeg
Un master, două mastere... şi mai multe întrebări
Cu mult înainte să bată prin universităţile româneşti tornadele reformei Bologna, acestea începuseră să îşi construiască programe de master; era prin 1994-1996, iar programele erau concepute într-o libertate care ne face, azi, nostalgici: elitiste, cu discipline de performanţă, durau cîte trei şi patru semestre, cu profesori străini prestigioşi pe care în sfîrşit îi vedeam predînd şi la noi, în carne şi oase, cu tăieturi interdisciplinare ameţitoare, astăzi, pentru oricine lucrează la pla
Educaţia noastră cea de toate reformele jpeg
Educaţia noastră cea de toate reformele
Sistemul educaţional din România este mereu prilej de discuţii pătimaşe. De la părinţii care-i blamează, în primul rînd, pe profesori pentru „educaţia slabă“ pe care o primesc copiii lor, la miniştrii (mulţi) care acuză mai tot timpul „moştenirile grele“ cu care au ei de-a face.
Matrioşka şi Bologna gif
Matrioşka şi Bologna
Implementarea sistemului Bologna în România îmi aminteşte, într-o anumită măsură, de jocul cu păpuşile Matrioşka, în care e imposibil să determini de la început intervalul real de timp de care ai nevoie pentru a ajunge la final. Bănuieşti că în interiorul primei piese mai există cîteva replici mai mult sau mai puţin similare, dar nu poţi niciodată ghici numărul exact de componente şi, implicit, nu poţi să ştii dacă piesa pe care o ai în mînă mai ascunde sau nu ceva.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
În România e promovată ignoranţa
Întrebarea trebuie privită din mai multe perspective. Din capul locului este necesar să detaşăm situaţia tînărului aflat la începutul carierei de profesor, pentru care nu există nici un fel de condiţii care să-l stimuleze spre un minim de emulaţie în desăvîrşirea acestei nobile misiuni. Chiar şi pentru cei înzestraţi de la natură cu harul indispensabil acestei profesii, cu acea capacitate rară de a dărui celor din jur, în defavoarea problemelor existenţei lor, situaţia actuală din România înăbuş
Studii autohtone după reţete bologneze jpeg
Studii autohtone după reţete bologneze
Student fiind, am făcut parte din generaţia care, la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, a inaugurat sistemul de studii universitare de 4 ani. Ne-am trezit, aşadar, două serii de absolvenţi, noi, cei cu 4 ani, şi colegii noştri mai mari, care finalizau un ciclu de studii de 5 ani. Era anul 1996.
Italia via România jpeg
Italia via România
Despre cum este să fii student român în străinătate pot spune, cel puţin din punctul meu de vedere, cît şi în funcţie de ţările în care am studiat, Italia şi Spania, că nu se pune accent pe naţionalitatea studentului, de unde provine el, ci pur şi simplu eşti tratat ca oricare alt student italian, sau spaniol. Este greu să fii student într-o ţară străină, cu o mentalitate şi o deschidere mult mai avansate. Primul impact cu originile locului, cu oamenii, concepţiile diferite faţă de ţara din care
Pregătiţi sau nu pentru sistemul Bologna png
Pregătiţi sau nu pentru sistemul Bologna
De cele mai multe ori, am impresia acută a unei sincronizări occidentale „derutante“ ce cunoaşte o aplicabilitate „întortocheată“. Între „avem şi noi legi şi sisteme europene“ şi „asta avem/sîntem, cu asta defilăm!“, distanţa e colosală sau, metaforic vorbind, e aşa de mare ca în basme, unde împărăţiile celor doi fraţi împăraţi se află fiecare la celălalt capăt de lume. E drept, avem un sistem de învăţămînt modern format din: studii superioare à la Bologna, burse Socrates, Erasmus... şi mai ce?!
Curajul de a vedea lucrurile pozitiv jpeg
Curajul de a vedea lucrurile pozitiv
Povestea studiilor mele în România a început de fapt în Republica Moldova, în anii de liceu (1999-2002). Despre calitatea studiilor din România ni se vorbea nu doar la şcoală, ci şi acasă, la biserică, la căminul cultural sau la şezătorile din sat: toate babele ziceau că „fiul/fiica lui cutare este foarte deştept/deşteaptă că învaţă în România“. De aici veneau nu doar mîndria celor care învăţau în România, ci şi creşterea statutului social şi importanţa părinţilor şi rudelor în sat…
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Este masteratul studiu post universitar?
Procesul Bologna, numit după Declaraţia cu acelaşi nume, începe însă cu un an înainte de aceasta, prin semnarea Declaraţiei de la Sorbona de către miniştrii responsabili pentru învăţămîntul superior din Franţa, Italia, Marea Britanie şi Germania, care vizau armonizarea arhitecturii sistemului european al învăţămîntului superior.
Joaca de a cercul vicios jpeg
Joaca de-a cercul vicios
Învăţămîntul românesc. Nici nu ştiu de unde să încep. Mult-încercatul şi veşnic oropsitul învăţămînt, despre care se vorbeşte mult, dar se înfăptuieşte puţin.

Adevarul.ro

George Simion protest AUR Piața Victoriei FOTO Inquam Photos Octav Ganea (2) jpg
Protestul AUR a blocat circulația în centrul Bucureștiului
Circulaţia rutieră este blocată duminică, în centrul Capitalei, acolo unde s-au strâns aproximativ 4.000 de protestatari. Potrivit informațiilor Adevărul numărul manifestanților este în scădere.
edi iordanescu selectioner jpg
Edward Iordănescu, făcut praf: Gică Popescu a dat un verdict devastator după campania din Liga Națiunilor
În ianuarie, selecționerul vorbea despre promovarea în Liga A. În septembrie, a dus România în Liga C. De pe ultimul loc în grupă!
umit yildirim m9FBEtUTRXY unsplash jpg
Schimbări mari prin lucruri simple. Soluția clară pentru traficul din București
România ocupă locul al doilea în Uniunea Europeană la producția de biciclete, cu peste 2.5 milioane de unități, dar suntem la coada clasamentului când vine vorba de pistele pentru utilizarea lor.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.