Este masteratul studiu post universitar?

11 iulie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

- interviu cu Ioan Radu Petrariu -

La zece ani de la implementarea Sistemului Bologna, care credeţi că sînt avantajele, dar şi dezavantajele acestui sistem asupra învăţămîntului superior?

Procesul Bologna, numit după Declaraţia cu acelaşi nume, începe însă cu un an înainte de aceasta, prin semnarea Declaraţiei de la Sorbona de către miniştrii responsabili pentru învăţămîntul superior din Franţa, Italia, Marea Britanie şi Germania, care vizau armonizarea arhitecturii sistemului european al învăţămîntului superior. 

România, alături de alte 28 de ţări europene, a fost parte semnatară a Declaraţiei de la Bologna, redactată în 1999 cu prilejul Conferinţei Confederaţiei Rectorilor din Uniunea Europeană. Declaraţia prevedea ca finalitate crearea unui Spaţiu European pentru Învăţămîntul Superior, în spiritul creşterii mobilităţii şi a posibilităţii de angajare a cetăţenilor, prin asigurarea unei mai bune comparabilităţi şi compatibilităţi a sistemelor de învăţămînt naţionale, punînd accent totodată pe independenţa şi autonomia universităţilor capabile să adaptaze în permanenţă învăţămîntul şi cercetarea în funcţie de nevoile şi cerinţele societăţii, dar şi pe creşterea competitivităţii şi atractivităţii internaţionale a sistemului de învăţămînt european. Vehiculele prevăzute pentru atingerea scopului erau diplomele uşor recognoscibile şi comparabile, ciclurile de studii menite să asigure un anumit nivel de calificare, creditele transferabile şi cooperarea europeană pentru asigurarea calităţii. 

În sensul corelării învăţămîntului şi cercetării în Europa Cunoaşterii, în 2003, a fost introdus şi cel de-al treilea ciclu de studii, doctoratul. Personal, consider acest proces un avantaj în sine atît pentru studenţi cît şi pentru Europa. Sistemul permite valorificarea experienţelor naţionale pozitive şi fructificarea rezultatelor diverselor procese educaţionale. Creşterea mobilităţii studenţilor în cadrul programelor de studii universitare (prin intermediul programelor de mobilităţi, utilizînd sistemul creditelor transferabile) şi absolvenţilor (facilitată de existenţa unor diplome de studii completate în baza unor indicaţii-tip şi însoţite de un supliment redactat într-o limbă de circulaţie europeană) reprezintă exemplele ruperii unor bariere în sensul creării spaţiului comun european şi premisele atingerii unui alt obiectiv: transformarea economiei Europei în cea mai competitivă şi mai dinamică economie la nivel mondial. 

Cum s-a aplicat acest sistem în România? 

Întrucît anul 2005 a fost cel în care a debutat implementarea Procesului Bologna şi organizarea învăţămîntului superior pe cele trei cicluri şi, în acelaşi an, după absolvirea liceului, am fost admis în cadrul unui program de studii de licenţă, pot afirma că, alături de colegii mei de generaţie, sînt unul dintre primele „produse“ Bologna în România. În aceste condiţii, am trăit „pe viu“ transformările prin care au trecut comunităţile universitare. Procesul nu ar fi putut avea loc fără îmbunătăţirea, adaptarea sau modificarea cadrului legislativ din ţara noastră. Prin diverse acte normative au fost reglementate aspectele cele mai importante, dintre care îmi permit să amintesc: noua structură a celor trei cicluri (licenţă, masterat, doctorat), domeniile generale de studiu şi specializările corespunzătoare, modul de aplicare a Sistemului European de Credite Transferabile (ECTS), introducerea suplimentului la diplomă şi asigurarea calităţii. Momentan, se află la un stadiu avansat procesul de adoptare a cadrului naţional al calificărilor. Unul dintre momentele-cheie în implementare consider că a fost acela în care diversele facultăţi din cadrul universităţilor au creionat noile planuri de învăţămînt pentru primele două cicluri. Din păcate, două puncte/tendinţe negative au însoţit pe alocuri acest moment şi au dovedit în acele cazuri imobilitatea sistemului: planurile de învăţămînt pentru învăţămîntul de licenţă de trei ani devenind copii ale celor de patru ani (ante-Bologna) sau fiind finalizate înainte de a elabora setul de competenţe generale şi de specialitate, aptitudini, abilităţi şi cunoştinţe pe care un tînăr le dobîndeşte la absolvirea programului. Dacă începuturile sînt întotdeauna dificile şi, ca orice demers, sînt supuse erorii, odată cu adoptarea cadrului naţional al calificărilor va deveni cu certitudine o necesitate reevaluarea acestor documente.  

Care este statutul masteratelor la ora aceasta în ţara noastră? De ce încă există confuzia că masteratele sînt studii postuniversitare?

Ca urmare a implementării Procesului Bologna, începînd cu anul universitar 2008-2009, anul în care a absolvit studiile de licenţă prima generaţie Bologna, studiile de masterat devin studii universitare. Nu cred că putem vorbi de confuzie, ci mai degrabă de o necunoaştere a procesului şi a implicaţiilor acestuia, o nepăsare, acestea pe fondul mai general al lipsei de dezbateri consistente pe problemele cu adevărat importante şi cu „bătaie“ lungă, şi, da, consider educaţia, învăţămîntul – domenii de o importanţă fundamentală.  

Este masteratul o condiţie pentru o viitoare carieră? Doar cu licenţa, un student este îndeajuns de bine pregătit pentru piaţa muncii? 

Voi răspunde în primul rînd la cea de-a doua întrebare: tocmai filosofia Procesului Bologna este ca, odată cu absolvirea unui program de licenţă, tînărul să posede cunoştinţele generale şi de specialitate necesare pentru o mai bună inserţie pe piaţa muncii. Procesul vine să articuleze un învăţămînt de licenţă care să dezvolte aptitudini relevante pentru piaţa muncii, capacitatea de execuţie, urmat de învăţămîntul masteral care să ofere capacitatea de conducere. Din punctul meu de vedere, cu toate că sistemul românesc de învăţămînt superior s-a angajat pe calea reformei europene, se mai află încă la cumpăna alegerii dintre cunoaştere (perfecţionare, împlinire personală) şi pregătire (dobîndire de aptitudini). De aici apar şi actualele nemulţumiri ale studenţilor. Unii sînt nemulţumiţi de faptul că nu îşi pot forma, prin intermediul cursurilor oferite, o „cultură“ bogată în domeniul specific de pregătire, că nu primesc din partea profesorilor cunoştinţe suficiente, bogate, cuprinzătoare sau relevante, atît istoric cît mai ales actual. Alţii, care văd programul de pregătire prin prisma diplomei ce le facilitează obţinerea unui job, sînt nemulţumiţi de faptul că facultatea sau universitatea nu oferă destulă „practică“, adică nu pune accent pe pregătirea studentului de la licenţă pentru perspectiva confruntării acestuia cu situaţii reale de muncă, de execuţie. În ceea ce priveşte prima întrebare, nu cred în învăţămînt de dragul diplomei, ci de dragul dobîndirii anumitor cunoştinţe şi aptitudini. De aceea, dacă un tînăr consideră că în economia croirii unei anumite cariere intră neapărat cunoştinţe care se pot acumula doar în cadrul unui anumit program de masterat, absolvirea acestuia devine practic o condiţie autoimpusă şi, implicit, o necesitate. Trebuie să ne cunoaştem cît mai bine nevoile, pentru ca abia apoi să găsim cele mai bune modalităţi de a le satisface.

 Mai există o legendă care circulă: aceea că, spre deosebire de posesorii diplomelor de licenţă de patru ani (ante-Bologna), este necesar pentru absolvenţii ciclului de licenţă de trei ani (Bologna) să urmeze un program de masterat, licenţa Bologna fiind privită de angajatori ca „incompletă“. Vin să contrazic această teză şi să accentuez contrariul: de principiu, noile cicluri vin să satisfacă mai bine pregătirea viitorului angajat pentru diversele activităţi şi niveluri ierarhice (de implementare sau de decizie).  

Masteratul în România sau în străinătate? 

Acolo unde planul de învăţămînt şi programa analitică răspund cel mai bine nevoilor personale de cunoaştere şi de formare. Vorbesc foarte mult de planuri, atît de planuri de învăţămînt cît şi de planuri generale, pentru că utilitatea conturării, definirii, a setării scopurilor, a strategiilor şi planurilor (inclusiv cele de rezervă) trebuie să capete mai multă importanţă pentru candidaţii şi studenţii din cadrul unui program de studiu. Desigur, nu trebuie să uităm de profesori, de abilitatea acestora de predare, de transmitere a informaţiilor, de ascultare, de comunicare, însă de obicei acestea se descoperă după luarea unei decizii. Îi apreciez deopotrivă atît pe cei care, conştientizînd nevoia lor de pregătire, au decis să urmeze un program de studii în ţară, cît şi pe cei care fac acest lucru în străinătate.  

Ioan Radu Petrariu este preşedintele Senatului Studenţesc al ASE, Bucureşti. 

a consemnat Stela Giurgeanu 

Master franco român: Politica în Europa  jpeg
Master franco-român: Politica în Europa.
Facultatea de Ştiinţe Poiitice şi EHSS oferă anul acesta un program comun de master: Politica în Europa. State, frontiere şi societăţi.
Angajatorii despre studenţi jpeg
Angajatorii despre studenţi
Pe 23 mai, în clădirea Rectoratului din cadrul Universităţii Politehnice Bucureşti, am luat parte la conferinţa de lansare a proiectului susţinut de Ministerul Educaţiei – „De la teorie la practică prin Întreprinderea simulată“.
"Soluţii pentru îmbunătăţirea sistemului de învăţămînt românesc jpeg
"Soluţii pentru îmbunătăţirea sistemului de învăţămînt românesc
Cum? Cine? Cînd? – au fost doar cîteva dintre întrebările la care au încercat să răspundă invitaţii conferinţei „Soluţii pentru îmbunătăţirea sistemului de învăţămînt românesc“, susţinută de Fundaţia „Dinu Patriciu“ pe data de 15 iunie, la Universitatea Bucureşti.
Investitori nonguvernamentali în educaţia din România jpeg
Investitori nonguvernamentali în educaţia din România
Trebuie să menţionez, de la bun început, faptul că nu mai întrezăream, în prima jumătate a acestui an, o a doua ediţie a Forumului Educaţiei din România, fiecare dintre iniţiatorii Forumului fiind prins într-o agendă personală destul de stufoasă.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Societatea civilă şi educaţia
Gala Premiilor în Educaţie este actualizată de la un an la altul, conform schimbărilor prin care trece sistemul educaţional românesc, dar valorile acesteia (transparenţa, sustenabilitatea, voluntariatul) se păstrează.
Reţeta "Educativa" jpeg
Reţeta "Educativa"
Lipsa aplicabilităţii cunoştinţelor este o problemă pe care o resimt în mod deosebit angajatorii. De aceea, din ce în ce mai mulţi români aleg universităţile de ştiinţe aplicate din Danemarca sau Olanda, pentru a-şi lua o diplomă, sistemele educaţionale din aceste ţări oferind un echilibru între partea teoretică şi cea practică.
Orizonturi deschise jpeg
Orizonturi deschise
Nu-mi place să arunc cu pietre nici în sistemul de educaţie românesc, nici în industria de publicitate. Dar există totuşi diferenţe. Pe scurt, să spunem că în perioada facultăţii am învăţat despre publicitate din seminarii şi conferinţe, iar la master le-am pus cap la cap.
Cinci luni pe frînghia Cordiliera Pacific jpeg
Cinci luni pe frînghia Cordiliera-Pacific
O călătorie în Chile e cu atît mai plină de suspans şi savoare cu cît se aşază mai aproape de zilele importante din an, sărbătorile religioase sau Ziua Naţională, care are loc pe 18 septembrie şi la care am avut şansa să particip, alături de cîţiva prieteni chilieni şi familiile lor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Practica teoriei
Nu pot avea un punct de vedere referitor la ceea ce se întîmplă în general, dar cred că, în special în ceea ce priveşte studiile academice, unde teoria şi practica trebuie să meargă mînă în mînă, focus-ul cade, într-adevăr, mai mult pe partea teoretică, şi mai puţin pe deprinderi practice.
Un alt fel de forum jpeg
Un alt fel de forum
De obicei discuţiile despre educaţie se reaprind la început de an şcolar/universitar, în apropierea bac-ului, a admiterii şi, la răstimpuri, cînd au loc greve ale profesorilor sau schimbări legislative, după cum s-a întîmplat cu mult aşteptata Lege a Educaţiei.
Contestatari şi idealişti jpeg
Contestatari şi idealişti
Probabil cea mai mare dilemă a sistemului universitar european este şi rămîne, la ora actuală, sistemul Bologna. Contestat în alte ţări „bologneze“, cum este el perceput de către studenţii din România şi cum văd aceştia, în general, problemele sistemului de învăţămînt superior din ţara noastră, în raport cu aşteptările şi necesităţile lor?
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Acasă" e locul unde te poţi împlini
În ultimii ani tot mai mulţi elevi şi studenţi români aleg varianta studiului peste hotare. Mulţi pleacă imediat după terminarea liceului şi mulţi dintre cei care aleg o facultate din ţară decid mai apoi să urmeze cursurile de masterat şi doctorat în afara României.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Bologna şi formarea intelectualilor
A vorbi despre sistemul în care „m-am născut“ ca studentă şi a-l compara cu unul pe care nu l-am cunoscut prin experienţă directă nu este o sarcină uşoară. Nu este însă greu de presupus că o durată de studii redusă la trei ani nu poate însemna un progres pentru formarea intelectualilor.
Dreptul de a fi oneşti jpeg
Dreptul de a fi oneşti
Stau în faţa chioşcului de ziare din Copou şi rîd zgomotos de ultimul examen pe care l-au dat. Cei trei studenţi de pe bancă îşi laudă performanţele în ale copiatului şi-şi arată unul, altuia fiţuicile pe care le-au folosit, ridicîndu-le în aer, pe post de trofeu al sîrguinţei lor.
Şansa de a face lucrurile de la capăt jpeg
Şansa de a face lucrurile de la capăt
După părerea mea, este vorba despre un parcurs mai consistent decît cel pe care îl urmau absolvenţii pînă acum.
Un master, două mastere    şi mai multe întrebări jpeg
Un master, două mastere... şi mai multe întrebări
Cu mult înainte să bată prin universităţile româneşti tornadele reformei Bologna, acestea începuseră să îşi construiască programe de master; era prin 1994-1996, iar programele erau concepute într-o libertate care ne face, azi, nostalgici: elitiste, cu discipline de performanţă, durau cîte trei şi patru semestre, cu profesori străini prestigioşi pe care în sfîrşit îi vedeam predînd şi la noi, în carne şi oase, cu tăieturi interdisciplinare ameţitoare, astăzi, pentru oricine lucrează la pla
Educaţia noastră cea de toate reformele jpeg
Educaţia noastră cea de toate reformele
Sistemul educaţional din România este mereu prilej de discuţii pătimaşe. De la părinţii care-i blamează, în primul rînd, pe profesori pentru „educaţia slabă“ pe care o primesc copiii lor, la miniştrii (mulţi) care acuză mai tot timpul „moştenirile grele“ cu care au ei de-a face.
Matrioşka şi Bologna gif
Matrioşka şi Bologna
Implementarea sistemului Bologna în România îmi aminteşte, într-o anumită măsură, de jocul cu păpuşile Matrioşka, în care e imposibil să determini de la început intervalul real de timp de care ai nevoie pentru a ajunge la final. Bănuieşti că în interiorul primei piese mai există cîteva replici mai mult sau mai puţin similare, dar nu poţi niciodată ghici numărul exact de componente şi, implicit, nu poţi să ştii dacă piesa pe care o ai în mînă mai ascunde sau nu ceva.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
În România e promovată ignoranţa
Întrebarea trebuie privită din mai multe perspective. Din capul locului este necesar să detaşăm situaţia tînărului aflat la începutul carierei de profesor, pentru care nu există nici un fel de condiţii care să-l stimuleze spre un minim de emulaţie în desăvîrşirea acestei nobile misiuni. Chiar şi pentru cei înzestraţi de la natură cu harul indispensabil acestei profesii, cu acea capacitate rară de a dărui celor din jur, în defavoarea problemelor existenţei lor, situaţia actuală din România înăbuş
Studii autohtone după reţete bologneze jpeg
Studii autohtone după reţete bologneze
Student fiind, am făcut parte din generaţia care, la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, a inaugurat sistemul de studii universitare de 4 ani. Ne-am trezit, aşadar, două serii de absolvenţi, noi, cei cu 4 ani, şi colegii noştri mai mari, care finalizau un ciclu de studii de 5 ani. Era anul 1996.
Italia via România jpeg
Italia via România
Despre cum este să fii student român în străinătate pot spune, cel puţin din punctul meu de vedere, cît şi în funcţie de ţările în care am studiat, Italia şi Spania, că nu se pune accent pe naţionalitatea studentului, de unde provine el, ci pur şi simplu eşti tratat ca oricare alt student italian, sau spaniol. Este greu să fii student într-o ţară străină, cu o mentalitate şi o deschidere mult mai avansate. Primul impact cu originile locului, cu oamenii, concepţiile diferite faţă de ţara din care
Pregătiţi sau nu pentru sistemul Bologna png
Pregătiţi sau nu pentru sistemul Bologna
De cele mai multe ori, am impresia acută a unei sincronizări occidentale „derutante“ ce cunoaşte o aplicabilitate „întortocheată“. Între „avem şi noi legi şi sisteme europene“ şi „asta avem/sîntem, cu asta defilăm!“, distanţa e colosală sau, metaforic vorbind, e aşa de mare ca în basme, unde împărăţiile celor doi fraţi împăraţi se află fiecare la celălalt capăt de lume. E drept, avem un sistem de învăţămînt modern format din: studii superioare à la Bologna, burse Socrates, Erasmus... şi mai ce?!
Curajul de a vedea lucrurile pozitiv jpeg
Curajul de a vedea lucrurile pozitiv
Povestea studiilor mele în România a început de fapt în Republica Moldova, în anii de liceu (1999-2002). Despre calitatea studiilor din România ni se vorbea nu doar la şcoală, ci şi acasă, la biserică, la căminul cultural sau la şezătorile din sat: toate babele ziceau că „fiul/fiica lui cutare este foarte deştept/deşteaptă că învaţă în România“. De aici veneau nu doar mîndria celor care învăţau în România, ci şi creşterea statutului social şi importanţa părinţilor şi rudelor în sat…
Joaca de a cercul vicios jpeg
Joaca de-a cercul vicios
Învăţămîntul românesc. Nici nu ştiu de unde să încep. Mult-încercatul şi veşnic oropsitul învăţămînt, despre care se vorbeşte mult, dar se înfăptuieşte puţin.

Adevarul.ro

Piotr Tolstoi FOTO EPA EFE jpg
Înalt oficial rus, despre folosirea armelor nucleare: Nu va fi nevoie. Armata rusă va cuceri Kievul
Vicepreşedintele Dumei de Stat, Piotr Tolstoi, susține că Rusia nu va recurge la arme nucleare în Ucraina, întrucât poate cuceri Kievul cu ajutorul oamenilor mobilizați recent.
factura gaz jpg
Factură de 9.000 de lei după o „eroare de citire” a contorului. E.ON își cere scuze
O femeie din Reșița, Caraș-Severin, a primit o factură de gaz de 9.000 de lei pentru un consum nereal. E.ON a recunoscut greșeala, dând vina pe „o eroare de citire” a contorului.
vladimir putin shutterstock jpg
Șeful CIA: Vladimir Putin poate deveni „periculos şi nesăbuit” dacă se va simţi încolţit
Vladimir Putin poate deveni „destul periculos şi nesăbuit” dacă se va simţi încolţit în urma evoluţiei nefavorabile a războiului din Ucraina, a declarat directorul CIA, Bill Burns, într-un interviu acordat postului CBS.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.