Cinci luni pe frînghia Cordiliera-Pacific

Publicat în Dilema Veche nr. 386 din 7 - 13 iulie 2011
Cinci luni pe frînghia Cordiliera Pacific jpeg

O călătorie în Chile e cu atît mai plină de suspans şi savoare cu cît se aşază mai aproape de zilele importante din an, sărbătorile religioase sau Ziua Naţională, care are loc pe 18 septembrie şi la care am avut şansa să particip, alături de cîţiva prieteni chilieni şi familiile lor. El Bicentenario s-a sărbătorit în 2010 cu mare fast, dată fiind împlinirea a 200 de ani de la independenţa republicii Chile.

La sosirea în aeroport, tinerii“, îmbrăcaţi în costume tradiţionale, dansau „cueca“, lîngă roll-up-uri imense pe care scria „Bicentenario 2010. Vamos Chilenos!“. În oraş, peste tot, afişe gălăgioase anunţau petreceri şi evenimente culturale în serie. Ca să te convingi cît înseamnă Ziua Naţională pentru ei, n-aveai decît să tragi cu urechea, la fiecare colţ de stradă din Santiago: nu întîlneai decît discuţii şi planificări ale celor trei zile de concediu şi sărbătoare.

Vorbind de Santiago, orice locuitor al Bucureştiului haotic ar fi aici uimit, în primă fază, de cerul liber, eliberat de blocuri-turn, de gri şi de beton. Şoselele sînt de la largi la foarte largi (cu gropi moderate). Nu se poartă parcarea maşinilor pe trotuar sau înghesuiala lor pe marginea străzilor sub formă de parcări improvizate. Pentru maşinile parcate în grup există parcările subterane, iar fiecare bloc proaspăt construit are în dotare asemenea depozite de patrupede mecanice. Clădirile sînt, în general, mici; doar ici şi colo răsare cîte un bloc-turn rătăcit. Harta oraşului Santiago vorbeşte despre o claritate şi ordine aproape romană: străzi clare, unghiuri drepte, totul liniar. Cînd o stradă o apucă altfel decît restul, se cheamă „diagonală“ şi, după cum îmi spune una dintre gazde, numele străzii te previne: „Diagonala Paraguay“, de exemplu. Puţine clădiri – mostre ale arhitecturii hispanice – mai rămîn în picioare, şi ele se înghesuie adesea în cartiere puţin populare. Ar mai fi centrul – Plaza de Armas cu Catedrala şi piaţeta încercuită de palmieri. Totuşi – puţine amintiri din era oligarhică şi pre-oligarhică. Se văd însă Anzii, cel mai fidel reper de orientare pentru orice străin şi localnic. Una dintre gazdele mele, santiaghină, mărturiseşte că „m-am obişnuit cu ei şi adesea nu privesc în sus ca să îi revăd, uit de ei. Sînt însă zile atît de luminoase, încît mă bucur că îi văd întregi, frumoşi, fără pată de nori... Nu ştiu cum aş putea trăi într-un alt oraş fără reperul lor. Aici nu mă pot pierde niciodată. Îi caut cu privirea şi ştiu unde mă aflu.“

Centrul e într-o mişcare continuă şi neobosită. Pe străduţele care leagă Plaza de Armas, centrul cultural şi turistic al capitalei, de Alameda (un fel de Bulevardul Unirii al nostru, însă mult mai lung) e o forfotă ameţitoare, indiferent de ziua săptămînii sau de momentul zilei. E drept, la ora amiezii abia dacă te mai poţi strecura prin mulţimea transformată parcă într-o aglomerare de particule lovindu-se în mişcări browniene. Magazine de o parte şi de alta, turişti cu priviri pierdute, profeţi şi iluminaţi peste noapte îşi strigă poveştile cu pasiune şi convingere, comercianţi îţi cîntă ofertele pînă dincolo de urechea internă şi, pentru a produce un atac deplin al simţurilor, iacă, mai dai şi de un miros de alune şi migdale prăjite în caramel, care aproape că-ţi taie orice fir logic al gîndurilor, pînă nu-ţi astîmperi pofta. 

Cînd a fi alb se traduce prin a fi bogat şi liberal

Conform studiilor, Chile are o populaţie indigenă care se situează în medie între cea a ţărilor foarte europenizate (Argentina cu 80% din populaţie de origine europeană) şi slab europenizate (Bolivia, Peru). Asta face ca pe străzile capitalei (locul cel mai cosmopolit al ţării) să dai de morenitos bruneţi şi chilenas mici, şi ele cu pielea albă sau maronie. (Ca anecdotă, părul meu şaten trecea drept blond.) Aventura e tocmai imposibilitatea de a te „ascunde“, de a trece neobservat. Din momentul în care ai ieşit din casă, ţi se lipeşte pe frunte o etichetă pe care scrie cu litere de mînă, ortografic Gringa, sau Gringo, sau, după caz, el castellano.

Ciudată întîlnirea cu „occidentalii“ (a se traduce gringos). Te privesc adînc în ochi şi ştiu că eşti ca şi ei, străin de departe. Se disting din peisajul aglomerat al străzilor orice şuviţă mai blondă şi orice privire albastră care pot da de gol o provenienţă non sud-americană. Străinii te privesc cu familiaritate, iar chilienii – cu căldură şi familiaritate. Simpatia chilienilor pentru „străini“ poartă cu sine un mesaj trist şi călduros, în acelaşi timp, probabil reminiscenţă a colonialismului. Atenţia deosebită, dar exagerată pe care ţi-o acordă vînzătoarele abile din magazinele mari devine uşor obositoare. Pentru că în Chile, ca şi în alte ţări din America Latină, între clasele sociale există încă o prăpastie imensă. Şi pentru că în Chile numele vorbeşte înaintea ta despre profesia părinţilor, colegiul la care eşti înscris şi uniforma pe care o porţi. Dar înainte de asta, e culoarea pielii care te dă de gol. „Alb“ se traduce prin „bogat şi liberal“, „negru“ – prin „indigen şi stîngist“.

Delimitarea claselor

Nimeresc într-un mediu de oameni de clasă medie-înaltă (detaliu important într-o societate atît de fragmentată) şi remarc un aer nord-american, în modul lor de a trăi. Trăiesc în ceea ce englezii numesc gated communities – ansambluri rezidenţiale delimitate de porţi înalte şi bărbaţi la costum care păzesc parcări, o piscină, o sală de sport şi blîndeţea nopţii cîtorva zeci de familii. De Ziua Naţională alături de ei ajung şi la un „club social“ (un fel de pădure – spaţiu verde special amenajat pentru petrecerea timpului liber – cu căbănuţe, spaţii pentru sport, grătare; a se înţelege: cu acces strict monitorizat şi limitat) unde la masă familia veselă se amuză de dorinţa mea de a studia locul cel mai „popular“ al capitalei: La Vega (piaţa de fructe şi legume). Domnii, între butonat gadget-uri şi discuţii despre politică, mă instruiesc: „În centru nu se poate trăi, e plin de peruani şi columbieni, ai să vezi, stau toţi adunaţi acolo în Plaza de Armas.“ Iar femeile, plimbînd o sticlă de 3 l de Coca-Cola pe masă, se amuză: „În La Vega, ai spus? Păi, te pun în legătură cu soţul nanei mele (femeie în casă). Ea e ecuadoriană, iar el lucrează în La Vega, e cargador“ şi mă privesc mirate şi amuzate.

Fiesta

Revenind la Bicentenar, sărbătoarea nu are rost dacă nu se petrece în familie. Familii mari care umplu fiecare casă, şi fiecare cameră, şi fiecare ungher. Familii în care timp de cinci luni n-am reuşit să mă simt străină pentru că stereotipul „căldura latină“ este, în fapt, o realitate. Pe 18 septembrie, o zi de primăvară în care la fiecare fereastră atîrnă decoraţii cu steagul Chile, pe masa noastră trona meniul tipic: empanadas con queso şi empanadas con pino (un fel de plăcintă ticsită cu carne, stafide, ou şi măsline sau, pentru vegetarieni, doar cu brînză), vinul roşu şi sopaipillas (un fel de gogoşi cu dovleac în compoziţie) şi carne din plin. Iar la desert mote con huesillos (arpacaş fiert cu comport de piersici) şi fructe din plin.

De la masă se porneşte înspre Parcul Libertador Bernardo O’Higgins, unde are loc parada militară. Pentru că, indiferent cît de rău au dus-o sud-americanii după loviturile de stat din anii ’60-’70 şi regimurile militare ce le-au urmat, armata încă a rămas motiv de mîndrie naţională.

Luminiţa-Anda Mandache a urmat un masterat de antropologie la Universidad Alberto Hurtado, Santiago de Chile.

Master franco român: Politica în Europa  jpeg
Master franco-român: Politica în Europa.
Facultatea de Ştiinţe Poiitice şi EHSS oferă anul acesta un program comun de master: Politica în Europa. State, frontiere şi societăţi.
Angajatorii despre studenţi jpeg
Angajatorii despre studenţi
Pe 23 mai, în clădirea Rectoratului din cadrul Universităţii Politehnice Bucureşti, am luat parte la conferinţa de lansare a proiectului susţinut de Ministerul Educaţiei – „De la teorie la practică prin Întreprinderea simulată“.
"Soluţii pentru îmbunătăţirea sistemului de învăţămînt românesc jpeg
"Soluţii pentru îmbunătăţirea sistemului de învăţămînt românesc
Cum? Cine? Cînd? – au fost doar cîteva dintre întrebările la care au încercat să răspundă invitaţii conferinţei „Soluţii pentru îmbunătăţirea sistemului de învăţămînt românesc“, susţinută de Fundaţia „Dinu Patriciu“ pe data de 15 iunie, la Universitatea Bucureşti.
Investitori nonguvernamentali în educaţia din România jpeg
Investitori nonguvernamentali în educaţia din România
Trebuie să menţionez, de la bun început, faptul că nu mai întrezăream, în prima jumătate a acestui an, o a doua ediţie a Forumului Educaţiei din România, fiecare dintre iniţiatorii Forumului fiind prins într-o agendă personală destul de stufoasă.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Societatea civilă şi educaţia
Gala Premiilor în Educaţie este actualizată de la un an la altul, conform schimbărilor prin care trece sistemul educaţional românesc, dar valorile acesteia (transparenţa, sustenabilitatea, voluntariatul) se păstrează.
Reţeta "Educativa" jpeg
Reţeta "Educativa"
Lipsa aplicabilităţii cunoştinţelor este o problemă pe care o resimt în mod deosebit angajatorii. De aceea, din ce în ce mai mulţi români aleg universităţile de ştiinţe aplicate din Danemarca sau Olanda, pentru a-şi lua o diplomă, sistemele educaţionale din aceste ţări oferind un echilibru între partea teoretică şi cea practică.
Orizonturi deschise jpeg
Orizonturi deschise
Nu-mi place să arunc cu pietre nici în sistemul de educaţie românesc, nici în industria de publicitate. Dar există totuşi diferenţe. Pe scurt, să spunem că în perioada facultăţii am învăţat despre publicitate din seminarii şi conferinţe, iar la master le-am pus cap la cap.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Practica teoriei
Nu pot avea un punct de vedere referitor la ceea ce se întîmplă în general, dar cred că, în special în ceea ce priveşte studiile academice, unde teoria şi practica trebuie să meargă mînă în mînă, focus-ul cade, într-adevăr, mai mult pe partea teoretică, şi mai puţin pe deprinderi practice.
Un alt fel de forum jpeg
Un alt fel de forum
De obicei discuţiile despre educaţie se reaprind la început de an şcolar/universitar, în apropierea bac-ului, a admiterii şi, la răstimpuri, cînd au loc greve ale profesorilor sau schimbări legislative, după cum s-a întîmplat cu mult aşteptata Lege a Educaţiei.
Contestatari şi idealişti jpeg
Contestatari şi idealişti
Probabil cea mai mare dilemă a sistemului universitar european este şi rămîne, la ora actuală, sistemul Bologna. Contestat în alte ţări „bologneze“, cum este el perceput de către studenţii din România şi cum văd aceştia, în general, problemele sistemului de învăţămînt superior din ţara noastră, în raport cu aşteptările şi necesităţile lor?
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Acasă" e locul unde te poţi împlini
În ultimii ani tot mai mulţi elevi şi studenţi români aleg varianta studiului peste hotare. Mulţi pleacă imediat după terminarea liceului şi mulţi dintre cei care aleg o facultate din ţară decid mai apoi să urmeze cursurile de masterat şi doctorat în afara României.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Bologna şi formarea intelectualilor
A vorbi despre sistemul în care „m-am născut“ ca studentă şi a-l compara cu unul pe care nu l-am cunoscut prin experienţă directă nu este o sarcină uşoară. Nu este însă greu de presupus că o durată de studii redusă la trei ani nu poate însemna un progres pentru formarea intelectualilor.
Dreptul de a fi oneşti jpeg
Dreptul de a fi oneşti
Stau în faţa chioşcului de ziare din Copou şi rîd zgomotos de ultimul examen pe care l-au dat. Cei trei studenţi de pe bancă îşi laudă performanţele în ale copiatului şi-şi arată unul, altuia fiţuicile pe care le-au folosit, ridicîndu-le în aer, pe post de trofeu al sîrguinţei lor.
Şansa de a face lucrurile de la capăt jpeg
Şansa de a face lucrurile de la capăt
După părerea mea, este vorba despre un parcurs mai consistent decît cel pe care îl urmau absolvenţii pînă acum.
Un master, două mastere    şi mai multe întrebări jpeg
Un master, două mastere... şi mai multe întrebări
Cu mult înainte să bată prin universităţile româneşti tornadele reformei Bologna, acestea începuseră să îşi construiască programe de master; era prin 1994-1996, iar programele erau concepute într-o libertate care ne face, azi, nostalgici: elitiste, cu discipline de performanţă, durau cîte trei şi patru semestre, cu profesori străini prestigioşi pe care în sfîrşit îi vedeam predînd şi la noi, în carne şi oase, cu tăieturi interdisciplinare ameţitoare, astăzi, pentru oricine lucrează la pla
Educaţia noastră cea de toate reformele jpeg
Educaţia noastră cea de toate reformele
Sistemul educaţional din România este mereu prilej de discuţii pătimaşe. De la părinţii care-i blamează, în primul rînd, pe profesori pentru „educaţia slabă“ pe care o primesc copiii lor, la miniştrii (mulţi) care acuză mai tot timpul „moştenirile grele“ cu care au ei de-a face.
Matrioşka şi Bologna gif
Matrioşka şi Bologna
Implementarea sistemului Bologna în România îmi aminteşte, într-o anumită măsură, de jocul cu păpuşile Matrioşka, în care e imposibil să determini de la început intervalul real de timp de care ai nevoie pentru a ajunge la final. Bănuieşti că în interiorul primei piese mai există cîteva replici mai mult sau mai puţin similare, dar nu poţi niciodată ghici numărul exact de componente şi, implicit, nu poţi să ştii dacă piesa pe care o ai în mînă mai ascunde sau nu ceva.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
În România e promovată ignoranţa
Întrebarea trebuie privită din mai multe perspective. Din capul locului este necesar să detaşăm situaţia tînărului aflat la începutul carierei de profesor, pentru care nu există nici un fel de condiţii care să-l stimuleze spre un minim de emulaţie în desăvîrşirea acestei nobile misiuni. Chiar şi pentru cei înzestraţi de la natură cu harul indispensabil acestei profesii, cu acea capacitate rară de a dărui celor din jur, în defavoarea problemelor existenţei lor, situaţia actuală din România înăbuş
Studii autohtone după reţete bologneze jpeg
Studii autohtone după reţete bologneze
Student fiind, am făcut parte din generaţia care, la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, a inaugurat sistemul de studii universitare de 4 ani. Ne-am trezit, aşadar, două serii de absolvenţi, noi, cei cu 4 ani, şi colegii noştri mai mari, care finalizau un ciclu de studii de 5 ani. Era anul 1996.
Italia via România jpeg
Italia via România
Despre cum este să fii student român în străinătate pot spune, cel puţin din punctul meu de vedere, cît şi în funcţie de ţările în care am studiat, Italia şi Spania, că nu se pune accent pe naţionalitatea studentului, de unde provine el, ci pur şi simplu eşti tratat ca oricare alt student italian, sau spaniol. Este greu să fii student într-o ţară străină, cu o mentalitate şi o deschidere mult mai avansate. Primul impact cu originile locului, cu oamenii, concepţiile diferite faţă de ţara din care
Pregătiţi sau nu pentru sistemul Bologna png
Pregătiţi sau nu pentru sistemul Bologna
De cele mai multe ori, am impresia acută a unei sincronizări occidentale „derutante“ ce cunoaşte o aplicabilitate „întortocheată“. Între „avem şi noi legi şi sisteme europene“ şi „asta avem/sîntem, cu asta defilăm!“, distanţa e colosală sau, metaforic vorbind, e aşa de mare ca în basme, unde împărăţiile celor doi fraţi împăraţi se află fiecare la celălalt capăt de lume. E drept, avem un sistem de învăţămînt modern format din: studii superioare à la Bologna, burse Socrates, Erasmus... şi mai ce?!
Curajul de a vedea lucrurile pozitiv jpeg
Curajul de a vedea lucrurile pozitiv
Povestea studiilor mele în România a început de fapt în Republica Moldova, în anii de liceu (1999-2002). Despre calitatea studiilor din România ni se vorbea nu doar la şcoală, ci şi acasă, la biserică, la căminul cultural sau la şezătorile din sat: toate babele ziceau că „fiul/fiica lui cutare este foarte deştept/deşteaptă că învaţă în România“. De aici veneau nu doar mîndria celor care învăţau în România, ci şi creşterea statutului social şi importanţa părinţilor şi rudelor în sat…
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Este masteratul studiu post universitar?
Procesul Bologna, numit după Declaraţia cu acelaşi nume, începe însă cu un an înainte de aceasta, prin semnarea Declaraţiei de la Sorbona de către miniştrii responsabili pentru învăţămîntul superior din Franţa, Italia, Marea Britanie şi Germania, care vizau armonizarea arhitecturii sistemului european al învăţămîntului superior.
Joaca de a cercul vicios jpeg
Joaca de-a cercul vicios
Învăţămîntul românesc. Nici nu ştiu de unde să încep. Mult-încercatul şi veşnic oropsitul învăţămînt, despre care se vorbeşte mult, dar se înfăptuieşte puţin.

Adevarul.ro

Razvan Oana dulciuri vegane (4) jpg
Delicii raw vegane făcute de un concurent MasterChef la Galați. Răzvan este inginer hidrotehnist și pasionat de bucătărie
Răzvan Oană, un tânăr din Sulina stabilit la Galați, s-a impus pe piață cu un nou concept de prăjituri. Produsele lui au arome inedite, pornind de la mango cu ghimbir și până la caramel cu brânză și nucă.
umbrelă ploie foto Pixabay
Prognoza meteo pentru următoarele două săptămâni. Va fi cald, dar se anunță ploi
Administraţia Naţională de Meteorologie (ANM) a publicat prognoza meteo pentru două săptămâni (26 septembrie - 9 octombrie). Potrivit acesteia, prima parte a intervalului va fi caracterizat de o vreme caldă, perioadă în care și probabilitatea de apariţie a ploilor va fi mai ridicată.
Anamaria Prodan la IML jpg
Anamaria Prodan, la INML după conflictul cu Reghecampf: avea brațul imobilizat și șchiopăta VIDEO
Anamaria Prodan a mers la Institutul Național de Medicină Legală pentru a obține un certificat medico-legal, după ce în urmă cu trei zile impresara și antrenorul s-au bătut în fața vilei de la Snagov.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.