Bologna şi formarea intelectualilor

Alexandra COLUMBAN
Publicat în Dilema Veche nr. 386 din 7 - 13 iulie 2011
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

A vorbi despre sistemul în care „m-am născut“ ca studentă şi a-l compara cu unul pe care nu l-am cunoscut prin experienţă directă nu este o sarcină uşoară. Nu este însă greu de presupus că o durată de studii redusă la trei ani nu poate însemna un progres pentru formarea intelectualilor.

Cu cîteva decenii în urmă, trei ani dura o şcoală de meserii. Astăzi, în trei ani, un student poate urma cursurile a două facultăţi şi, eventual, poate fi angajat full-time la o firmă. Nu vreau să generalizez acest caz, dar cunosc numeroase exemple care îl pot susţine. Atitudinea aceasta extrem de permisivă face ca multe facultăţi să devină simple manufacturi de diplome pentru o serie de studenţi care văd în cei trei ani de studiu o modalitate uşoară de a deveni licenţiaţi în „ceva“. Nu cred că aceasta este exclusiv vina sistemului Bologna, ci are cauze într-o boală gravă a sistemului de învăţămînt românesc. Permisivitatea aceasta exagerată ar putea fi diminuată de răspunderea individuală, dar colegii mei de generaţie nu par grăbiţi să se responsabilizeze din proprie iniţiativă. După cum ştiţi, anul trecut, în Germania au avut loc manifestaţii ale studenţilor, care s-au ridicat împotriva sistemului Bologna şi, în special, împotriva subfinanţării învăţămîntului european. Studenţilor li s-au aliat liceenii germani, care au intrat în „carantină“, pentru a atrage atenţia asupra maladiilor din sistemul de educaţie. Din păcate, nu văd posibilă curînd o astfel de luare de poziţie în România, pe de o parte din cauza imaturităţii populaţiei studenţeşti din ţara noastră, iar pe de alta, din cauza sistemului opac, care a ignorat (şi, probabil, va continua să o facă în viitorul apropiat) cererile studenţilor.

Revenind la sistemul Bologna, trebuie amintit faptul că el a fost conceput pentru „a ţine piept“ puternicului sistem american. Nu cred că a reuşit în totalitate, avînd în vedere că topurile mondiale rămîn dominate de universităţile de peste Ocean. De pe Vechiul Continent, doar Marea Britanie pare să fi descoperit cheia creării unui sistem de învăţămînt competitiv. Din punctul meu de vedere, sistemul Bologna prezintă un singur avantaj: mobilitatea studenţilor. Posibilitatea de a studia în străinătate, de a beneficia de un învăţămînt performant şi de a cunoaşte alte sisteme de educaţie reprezintă un bun punct de plecare pentru orice intelectual în formare.

Chiar în prezent beneficiez de o bursă Erasmus în Norvegia, la Universitatea din Bergen. Sigur că asta nu rezolvă toate problemele: rămîn cursuri de echivalat la întoarcerea în ţară, examene de diferenţă etc., dar, pe de altă parte, trebuie apreciată iniţiativa programului de a obţine o relativă coerenţă şi uniformizare a materiilor studiate, indiferent de locaţia acestora. Dacă percepţia mea este pozitivă în ceea ce priveşte mobilitatea studenţilor, ea se schimbă cînd vine vorba despre posibilităţile de perfecţionare oferite cadrelor didactice. Nu consider că fondurile alocate pentru mobilităţile studenţeşti sînt suficiente pentru formarea unei noi generaţii de intelectuali şi specialişti în România; acestea trebuie suplinite de burse pentru profesori – atît din învăţămîntul universitar, cît şi din cel preuniversitar – în vederea pregătirii profesionale a cadrelor didactice (transfer de cunoştinţe, cursuri de aducere la nivel, schimburi de experienţă etc.).

În concluzie, sistemul Bologna reprezintă cu siguranţă un pas înainte spre sincronizarea învăţămîntului românesc cu cel european, poate chiar internaţional, însă mai are de ameliorat o mulţime de aspecte, pentru a-şi putea atinge scopurile iniţiale. Probabil că pentru studenţii de la Politehnică sau de la Medicină, alegerea masteratului este o problemă mai uşoară decît pentru cei care urmează studii în domeniul artelor liberale. Orientarea lor în carieră este, dintr-un punct de vedere, mai clar determinată de opţiunea iniţială, exprimată în momentul înscrierii la facultate. În ceea ce mă priveşte, încerc să împac în mine două tendinţe contrarii. Pe de o parte, sînt tentată să lărgesc orizontul studiilor spre domenii conexe (mediere culturală, studii de film şi teatru, antropologie culturală etc.), pe de altă parte, tind să mă specializez în limbă şi literatură norvegiană, deci într-un domeniu de „nişă“. Va trebui să iau în calcul şi factorul economic, să calculez costul studiilor masterale şi să fac cea mai bună dintre alegerile posibile. Consider că a urma cursuri masterale este, la ora actuală, o necesitate pentru orice student ambiţios, poate în România mai mult decît în multe state vest-europene, tocmai datorită lipsei de consistenţă a studiilor de licenţă. Avînd în vedere reforma în învăţămîntul universitar prin introducerea sistemului Bologna în România, frecventarea unui masterat reprezintă, în opinia mea, continuarea naturală a unui proces de învăţămînt care ar fi trebuit, oricum, să se întindă pe o perioadă mai lungă decît este posibil în prezent. Din nefericire, de prea multe ori, nici cei cinci sau şase ani cumulaţi din studiile de licenţă şi cele masterale nu le asigură un nivel destul de ridicat studenţilor, astfel încît aceştia acced la doctorat fără a dispune deseori de cunoştinţe indispensabile domeniului ales. În ceea ce priveşte criteriul care primează în alegerea masteratului: pasiunea sau necesitatea – cu riscul de a folosi clişee, consider că varianta optimă trebuie să le îmbine pe cele două. Cu toate acestea, raţionamentul practic nu poate depăşi vocaţia (cel puţin în ceea ce mă priveşte), deoarece – aşa cum multe studii recente atestă – eficienţa profesională este influenţată în mai mare măsură de motivaţii intrinseci şi de dorinţa de perfecţionare, decît de motivaţii financiare.

Sistemul, la ora actuală, se află într-o criză atît de gravă, încît nu poate produce aproape nimic, cu atît mai puţin elite. Se cunoaşte cazul bursierilor guvernamentali, obligaţi prin contract să revină în ţară după ce s-au specializat, dar care nu sînt încadraţi nicăieri de forurile care şi-au asumat răspunderea. Atmosfera generală din ţară este de aşa natură încît descurajează însăşi învăţătura, aşa că formarea elitelor a devenit o preocupare izolată, insulară, care depinde în cea mai mare măsură de forţa intelectuală şi de misiunea asumată individual de o personalitate dintr-un anumit domeniu. Elitele se nasc greu şi se formează încet, pe parcursul multor ani. Învăţămîntul universitar ar putea reprezenta corolarul unui proces început cu ani în urmă. Atîta timp cît profesorilor din învăţămîntul preuniversitar li se sugerează, de la cel mai înalt nivel, să-şi mai ia o slujbă, pentru că muncesc prea puţine ore pe zi, cauza învăţămîntului e pierdută. În ceea ce mă priveşte, am avut norocul de a mă forma în acele „oaze“ care s-au ambiţionat să încurajeze formarea elitelor (oarecum împotriva sistemului), de la şcoala generală, la liceu şi acum la facultate. Dar trăiesc cu impresia că în multe instituţii de învăţămînt nici nu se aproximează corect sensul cuvîntului „elită“: deşi acesta are un înţeles colectiv, valoarea învăţămîntului din România se reduce la cazuri izolate de indivizi excepţionali.

Alexandra Columban are dublă specializare în Ştiinţe sociale şi psihologie, obţinută în cadrul International University Bremen; a urmat cursurile Facultăţii de Studii Europene, UBB, absolvind şi Facultatea de Litere UBB, specializarea norvegiană-engleză.

Master franco român: Politica în Europa  jpeg
Master franco-român: Politica în Europa.
Facultatea de Ştiinţe Poiitice şi EHSS oferă anul acesta un program comun de master: Politica în Europa. State, frontiere şi societăţi.
Angajatorii despre studenţi jpeg
Angajatorii despre studenţi
Pe 23 mai, în clădirea Rectoratului din cadrul Universităţii Politehnice Bucureşti, am luat parte la conferinţa de lansare a proiectului susţinut de Ministerul Educaţiei – „De la teorie la practică prin Întreprinderea simulată“.
"Soluţii pentru îmbunătăţirea sistemului de învăţămînt românesc jpeg
"Soluţii pentru îmbunătăţirea sistemului de învăţămînt românesc
Cum? Cine? Cînd? – au fost doar cîteva dintre întrebările la care au încercat să răspundă invitaţii conferinţei „Soluţii pentru îmbunătăţirea sistemului de învăţămînt românesc“, susţinută de Fundaţia „Dinu Patriciu“ pe data de 15 iunie, la Universitatea Bucureşti.
Investitori nonguvernamentali în educaţia din România jpeg
Investitori nonguvernamentali în educaţia din România
Trebuie să menţionez, de la bun început, faptul că nu mai întrezăream, în prima jumătate a acestui an, o a doua ediţie a Forumului Educaţiei din România, fiecare dintre iniţiatorii Forumului fiind prins într-o agendă personală destul de stufoasă.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Societatea civilă şi educaţia
Gala Premiilor în Educaţie este actualizată de la un an la altul, conform schimbărilor prin care trece sistemul educaţional românesc, dar valorile acesteia (transparenţa, sustenabilitatea, voluntariatul) se păstrează.
Reţeta "Educativa" jpeg
Reţeta "Educativa"
Lipsa aplicabilităţii cunoştinţelor este o problemă pe care o resimt în mod deosebit angajatorii. De aceea, din ce în ce mai mulţi români aleg universităţile de ştiinţe aplicate din Danemarca sau Olanda, pentru a-şi lua o diplomă, sistemele educaţionale din aceste ţări oferind un echilibru între partea teoretică şi cea practică.
Orizonturi deschise jpeg
Orizonturi deschise
Nu-mi place să arunc cu pietre nici în sistemul de educaţie românesc, nici în industria de publicitate. Dar există totuşi diferenţe. Pe scurt, să spunem că în perioada facultăţii am învăţat despre publicitate din seminarii şi conferinţe, iar la master le-am pus cap la cap.
Cinci luni pe frînghia Cordiliera Pacific jpeg
Cinci luni pe frînghia Cordiliera-Pacific
O călătorie în Chile e cu atît mai plină de suspans şi savoare cu cît se aşază mai aproape de zilele importante din an, sărbătorile religioase sau Ziua Naţională, care are loc pe 18 septembrie şi la care am avut şansa să particip, alături de cîţiva prieteni chilieni şi familiile lor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Practica teoriei
Nu pot avea un punct de vedere referitor la ceea ce se întîmplă în general, dar cred că, în special în ceea ce priveşte studiile academice, unde teoria şi practica trebuie să meargă mînă în mînă, focus-ul cade, într-adevăr, mai mult pe partea teoretică, şi mai puţin pe deprinderi practice.
Un alt fel de forum jpeg
Un alt fel de forum
De obicei discuţiile despre educaţie se reaprind la început de an şcolar/universitar, în apropierea bac-ului, a admiterii şi, la răstimpuri, cînd au loc greve ale profesorilor sau schimbări legislative, după cum s-a întîmplat cu mult aşteptata Lege a Educaţiei.
Contestatari şi idealişti jpeg
Contestatari şi idealişti
Probabil cea mai mare dilemă a sistemului universitar european este şi rămîne, la ora actuală, sistemul Bologna. Contestat în alte ţări „bologneze“, cum este el perceput de către studenţii din România şi cum văd aceştia, în general, problemele sistemului de învăţămînt superior din ţara noastră, în raport cu aşteptările şi necesităţile lor?
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Acasă" e locul unde te poţi împlini
În ultimii ani tot mai mulţi elevi şi studenţi români aleg varianta studiului peste hotare. Mulţi pleacă imediat după terminarea liceului şi mulţi dintre cei care aleg o facultate din ţară decid mai apoi să urmeze cursurile de masterat şi doctorat în afara României.
Dreptul de a fi oneşti jpeg
Dreptul de a fi oneşti
Stau în faţa chioşcului de ziare din Copou şi rîd zgomotos de ultimul examen pe care l-au dat. Cei trei studenţi de pe bancă îşi laudă performanţele în ale copiatului şi-şi arată unul, altuia fiţuicile pe care le-au folosit, ridicîndu-le în aer, pe post de trofeu al sîrguinţei lor.
Şansa de a face lucrurile de la capăt jpeg
Şansa de a face lucrurile de la capăt
După părerea mea, este vorba despre un parcurs mai consistent decît cel pe care îl urmau absolvenţii pînă acum.
Un master, două mastere    şi mai multe întrebări jpeg
Un master, două mastere... şi mai multe întrebări
Cu mult înainte să bată prin universităţile româneşti tornadele reformei Bologna, acestea începuseră să îşi construiască programe de master; era prin 1994-1996, iar programele erau concepute într-o libertate care ne face, azi, nostalgici: elitiste, cu discipline de performanţă, durau cîte trei şi patru semestre, cu profesori străini prestigioşi pe care în sfîrşit îi vedeam predînd şi la noi, în carne şi oase, cu tăieturi interdisciplinare ameţitoare, astăzi, pentru oricine lucrează la pla
Educaţia noastră cea de toate reformele jpeg
Educaţia noastră cea de toate reformele
Sistemul educaţional din România este mereu prilej de discuţii pătimaşe. De la părinţii care-i blamează, în primul rînd, pe profesori pentru „educaţia slabă“ pe care o primesc copiii lor, la miniştrii (mulţi) care acuză mai tot timpul „moştenirile grele“ cu care au ei de-a face.
Matrioşka şi Bologna gif
Matrioşka şi Bologna
Implementarea sistemului Bologna în România îmi aminteşte, într-o anumită măsură, de jocul cu păpuşile Matrioşka, în care e imposibil să determini de la început intervalul real de timp de care ai nevoie pentru a ajunge la final. Bănuieşti că în interiorul primei piese mai există cîteva replici mai mult sau mai puţin similare, dar nu poţi niciodată ghici numărul exact de componente şi, implicit, nu poţi să ştii dacă piesa pe care o ai în mînă mai ascunde sau nu ceva.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
În România e promovată ignoranţa
Întrebarea trebuie privită din mai multe perspective. Din capul locului este necesar să detaşăm situaţia tînărului aflat la începutul carierei de profesor, pentru care nu există nici un fel de condiţii care să-l stimuleze spre un minim de emulaţie în desăvîrşirea acestei nobile misiuni. Chiar şi pentru cei înzestraţi de la natură cu harul indispensabil acestei profesii, cu acea capacitate rară de a dărui celor din jur, în defavoarea problemelor existenţei lor, situaţia actuală din România înăbuş
Studii autohtone după reţete bologneze jpeg
Studii autohtone după reţete bologneze
Student fiind, am făcut parte din generaţia care, la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, a inaugurat sistemul de studii universitare de 4 ani. Ne-am trezit, aşadar, două serii de absolvenţi, noi, cei cu 4 ani, şi colegii noştri mai mari, care finalizau un ciclu de studii de 5 ani. Era anul 1996.
Italia via România jpeg
Italia via România
Despre cum este să fii student român în străinătate pot spune, cel puţin din punctul meu de vedere, cît şi în funcţie de ţările în care am studiat, Italia şi Spania, că nu se pune accent pe naţionalitatea studentului, de unde provine el, ci pur şi simplu eşti tratat ca oricare alt student italian, sau spaniol. Este greu să fii student într-o ţară străină, cu o mentalitate şi o deschidere mult mai avansate. Primul impact cu originile locului, cu oamenii, concepţiile diferite faţă de ţara din care
Pregătiţi sau nu pentru sistemul Bologna png
Pregătiţi sau nu pentru sistemul Bologna
De cele mai multe ori, am impresia acută a unei sincronizări occidentale „derutante“ ce cunoaşte o aplicabilitate „întortocheată“. Între „avem şi noi legi şi sisteme europene“ şi „asta avem/sîntem, cu asta defilăm!“, distanţa e colosală sau, metaforic vorbind, e aşa de mare ca în basme, unde împărăţiile celor doi fraţi împăraţi se află fiecare la celălalt capăt de lume. E drept, avem un sistem de învăţămînt modern format din: studii superioare à la Bologna, burse Socrates, Erasmus... şi mai ce?!
Curajul de a vedea lucrurile pozitiv jpeg
Curajul de a vedea lucrurile pozitiv
Povestea studiilor mele în România a început de fapt în Republica Moldova, în anii de liceu (1999-2002). Despre calitatea studiilor din România ni se vorbea nu doar la şcoală, ci şi acasă, la biserică, la căminul cultural sau la şezătorile din sat: toate babele ziceau că „fiul/fiica lui cutare este foarte deştept/deşteaptă că învaţă în România“. De aici veneau nu doar mîndria celor care învăţau în România, ci şi creşterea statutului social şi importanţa părinţilor şi rudelor în sat…
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Este masteratul studiu post universitar?
Procesul Bologna, numit după Declaraţia cu acelaşi nume, începe însă cu un an înainte de aceasta, prin semnarea Declaraţiei de la Sorbona de către miniştrii responsabili pentru învăţămîntul superior din Franţa, Italia, Marea Britanie şi Germania, care vizau armonizarea arhitecturii sistemului european al învăţămîntului superior.
Joaca de a cercul vicios jpeg
Joaca de-a cercul vicios
Învăţămîntul românesc. Nici nu ştiu de unde să încep. Mult-încercatul şi veşnic oropsitul învăţămînt, despre care se vorbeşte mult, dar se înfăptuieşte puţin.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.