"Acasă" e locul unde te poţi împlini

S. Andrei ANGHEL
Publicat în Dilema Veche nr. 386 din 7 - 13 iulie 2011
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În ultimii ani tot mai mulţi elevi şi studenţi români aleg varianta studiului peste hotare. Mulţi pleacă imediat după terminarea liceului şi mulţi dintre cei care aleg o facultate din ţară decid mai apoi să urmeze cursurile de masterat şi doctorat în afara României. Tinerii români sînt constant dezamăgiţi de universităţile noastre, de multe ori (dar nu întotdeauna) cu motiv. Percepţia generală este că universităţile din afara României sînt superioare celor din ţară şi, astfel, studiile „în afară“ sînt o şansă de care este bine să profiţi. Mult mai controversat este subiectul viitorului acestor tineri, şi anume întoarcerea lor în ţară. Mulţi dintre cei care pleacă la studii vor „să scape“ şi declară că vor face tot posibilul să rămînă în ţara în care studiază. O parte din publicul român îi încurajează, o altă parte crede că ei ar trebui să se întoarcă să ajute la „reconstrucţia“ ţării. Se invocă în general un fel de datorie morală faţă de ţara care „i-a crescut“, sau se face apel la un sentiment de patriotism.

Să le luăm pe rînd. Au aceşti tineri, în rîndul cărora mă înscriu şi eu, o datorie morală să se întoarcă? Argumentul este în general formulat în felul următor: „Fără educaţia din România, ei nu ar fi putut ajunge unde sînt acum, deci sînt datori şi României“. Prima obiecţie la aceasta ar fi că, foarte posibil, aceşti tineri să nu fi ajuns să studieze în străinătate datorită educaţiei primite în România, ci, din contră, din cauza ei. Adevărul este că mulţi dintre cei care pleacă la studii în altă ţară sînt tineri pasionaţi, de multe ori foşti olimpici, care au avut unele performanţe şcolare sau extraşcolare. Sînt mult-mediatizatele „vîrfuri“. Aceşti copii au întotdeauna o pasiune strict personală, şi ar fi greu de susţinut faptul că sistemul nostru educaţional face măcar efortul să inspire astfel de pasiuni. Din acest punct de vedere, ei au datoria să îşi ajute familia şi prietenii, cei care le-au inspirat şi întreţinut pasiunea. E drept că ei se bucură de unele privilegii şi din partea sistemului educaţional, cum ar fi zile libere de la şcoală şi o mai mare înţelegere din partea profesorilor. Dar, în condiţiile în care întoarcerea lor în România ar implica un sacrificiu semnificativ pe plan profesional – şi cel puţin asta este percepţia, de multe ori – atunci există o disproporţie între dimensiunea acestei datorii şi privilegiile invocate pentru a o justifica.

Mai există însă şi o a doua obiecţie, una mult mai mare. Naţionalitatea unei persoane este numai un accident al geografiei şi istoriei. Eu puteam să mă nasc sau să fiu educat în Franţa sau în Libia – nu am ales nici maternitatea şi nici şcoala din România. Pare foarte nedrept ca mie să mi se decidă viitorul în funcţie de unele întîmplări în care eu nu am avut nici un aport şi care nu se ştie cît de mult mi-au afectat pregătirea.

Cît despre patriotism, el este un sentiment pe care, ori îl ai, ori nu. Să încerci să converteşti pe cineva la sentimentul de patriotism nu este legitim. Asta nu înseamnă că cei care se întorc în România din patriotism greşesc, ci doar că nu poţi pretinde cuiva să fie patriot. Este ca şi cum cineva mi-ar pretinde mie ca de mîine să îmi placă pictura modernă (care îmi displace enorm) şi să nu mai îmi placă muzica clasică. Nu e rezonabil. Fiecare are dreptul la propriile sentimente.

Atunci care este metoda potrivită de a atrage înapoi în ţară aceste „vîrfuri“? După părerea mea, există o singură metodă care este şi morală şi care are şi şanse de reuşită: promovarea oportunităţilor existente la noi în ţară şi crearea de noi oportunităţi. Mai ales în domeniul privat, există şi în România numeroase şanse de afirmare profesională care ar putea fi mediatizate. Desigur, pentru aceleaşi persoane vor exista deseori oferte mai atrăgătoare în afară, dar posturile din ţară vin cu avantajul de a fi aproape de familie şi prieteni. De fapt, fiecare face un sacrificiu personal atunci cînd decide să plece de lîngă toţi oamenii pe care i-a cunoscut vreodată.

Totodată trebuie să ne împăcăm cu ideea că nu putem obliga pe nimeni să se întoarcă. Dacă îi dorim în ţară, putem şi trebuie să îi convingem. Şi nu vom reuşi niciodată cu „mici şpăgi“ de genul acelei burse guvernamentale „Meritul Olimpic“ – la care am avut şi eu dreptul, deşi nu am primit-o niciodată. Acea bursă de aproximativ 1000 de euro pe an a fost o iniţiativă gîndită pentru a-i determina pe foştii olimpici internaţionali să urmeze cursurile unei universităţi din România. Dar acest gen de măsuri nu poate forţa pe nimeni să rămînă în ţară, decît temporar. Dacă vrem să-i determinăm pe oameni să rămînă permanent şi să ajute ţara să progreseze, atunci trebuie să le arătăm că ei se pot realiza aici. Cu astfel de burse, tot ce facem este să oferim unor tineri cu potenţial o mită pentru a rămîne. Dar dacă ei nu au şi şansa să îşi valorifice potenţialul, atunci ei se vor rata profesional, şi România tot nu va progresa. Şi în acest scenariu, toată lumea pierde.

Trebuie apoi să recunoaştem că oportunităţi de realizare profesională nu există în toate domeniile. În propriul meu domeniu, acela al cercetării ştiinţifice, încă nu există un sistem meritocratic bine pus la punct prin care un tînăr cercetător să se poată afirma exclusiv prin muncă şi rezultate profesionale. Crearea unui sistem competitiv la nivel mondial ar necesita şi unele reforme (care în cercetare dau semne că vin), şi creşterea finanţării. Putem foarte bine să decidem că cercetarea ştiinţifică nu este o prioritate naţională acum, şi că acei bani ar fi mai bine investiţi altfel.

Dar dacă e să luăm această decizie, este greşit să le cerem cercetătorilor să se întoarcă. Nu avem nevoie de martiri.

S. Andrei Anghel şi-a descoperit interesul în ştiinţă încă din liceu, cînd a fost dublu medaliat cu argint la Olimpiada internaţională de Biologie. A fost timp de un an student la Universitatea Bucureşti, Facultatea de Biologie, la care ulterior a renunţat. În prezent este student în ultimul an la Universitatea Harvard, unde se specializează în biologie moleculară. Este interesat în special de ştiinţă şi educaţie, dar şi de istorie şi filozofie.

Master franco român: Politica în Europa  jpeg
Master franco-român: Politica în Europa.
Facultatea de Ştiinţe Poiitice şi EHSS oferă anul acesta un program comun de master: Politica în Europa. State, frontiere şi societăţi.
Angajatorii despre studenţi jpeg
Angajatorii despre studenţi
Pe 23 mai, în clădirea Rectoratului din cadrul Universităţii Politehnice Bucureşti, am luat parte la conferinţa de lansare a proiectului susţinut de Ministerul Educaţiei – „De la teorie la practică prin Întreprinderea simulată“.
"Soluţii pentru îmbunătăţirea sistemului de învăţămînt românesc jpeg
"Soluţii pentru îmbunătăţirea sistemului de învăţămînt românesc
Cum? Cine? Cînd? – au fost doar cîteva dintre întrebările la care au încercat să răspundă invitaţii conferinţei „Soluţii pentru îmbunătăţirea sistemului de învăţămînt românesc“, susţinută de Fundaţia „Dinu Patriciu“ pe data de 15 iunie, la Universitatea Bucureşti.
Investitori nonguvernamentali în educaţia din România jpeg
Investitori nonguvernamentali în educaţia din România
Trebuie să menţionez, de la bun început, faptul că nu mai întrezăream, în prima jumătate a acestui an, o a doua ediţie a Forumului Educaţiei din România, fiecare dintre iniţiatorii Forumului fiind prins într-o agendă personală destul de stufoasă.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Societatea civilă şi educaţia
Gala Premiilor în Educaţie este actualizată de la un an la altul, conform schimbărilor prin care trece sistemul educaţional românesc, dar valorile acesteia (transparenţa, sustenabilitatea, voluntariatul) se păstrează.
Reţeta "Educativa" jpeg
Reţeta "Educativa"
Lipsa aplicabilităţii cunoştinţelor este o problemă pe care o resimt în mod deosebit angajatorii. De aceea, din ce în ce mai mulţi români aleg universităţile de ştiinţe aplicate din Danemarca sau Olanda, pentru a-şi lua o diplomă, sistemele educaţionale din aceste ţări oferind un echilibru între partea teoretică şi cea practică.
Orizonturi deschise jpeg
Orizonturi deschise
Nu-mi place să arunc cu pietre nici în sistemul de educaţie românesc, nici în industria de publicitate. Dar există totuşi diferenţe. Pe scurt, să spunem că în perioada facultăţii am învăţat despre publicitate din seminarii şi conferinţe, iar la master le-am pus cap la cap.
Cinci luni pe frînghia Cordiliera Pacific jpeg
Cinci luni pe frînghia Cordiliera-Pacific
O călătorie în Chile e cu atît mai plină de suspans şi savoare cu cît se aşază mai aproape de zilele importante din an, sărbătorile religioase sau Ziua Naţională, care are loc pe 18 septembrie şi la care am avut şansa să particip, alături de cîţiva prieteni chilieni şi familiile lor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Practica teoriei
Nu pot avea un punct de vedere referitor la ceea ce se întîmplă în general, dar cred că, în special în ceea ce priveşte studiile academice, unde teoria şi practica trebuie să meargă mînă în mînă, focus-ul cade, într-adevăr, mai mult pe partea teoretică, şi mai puţin pe deprinderi practice.
Un alt fel de forum jpeg
Un alt fel de forum
De obicei discuţiile despre educaţie se reaprind la început de an şcolar/universitar, în apropierea bac-ului, a admiterii şi, la răstimpuri, cînd au loc greve ale profesorilor sau schimbări legislative, după cum s-a întîmplat cu mult aşteptata Lege a Educaţiei.
Contestatari şi idealişti jpeg
Contestatari şi idealişti
Probabil cea mai mare dilemă a sistemului universitar european este şi rămîne, la ora actuală, sistemul Bologna. Contestat în alte ţări „bologneze“, cum este el perceput de către studenţii din România şi cum văd aceştia, în general, problemele sistemului de învăţămînt superior din ţara noastră, în raport cu aşteptările şi necesităţile lor?
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Bologna şi formarea intelectualilor
A vorbi despre sistemul în care „m-am născut“ ca studentă şi a-l compara cu unul pe care nu l-am cunoscut prin experienţă directă nu este o sarcină uşoară. Nu este însă greu de presupus că o durată de studii redusă la trei ani nu poate însemna un progres pentru formarea intelectualilor.
Dreptul de a fi oneşti jpeg
Dreptul de a fi oneşti
Stau în faţa chioşcului de ziare din Copou şi rîd zgomotos de ultimul examen pe care l-au dat. Cei trei studenţi de pe bancă îşi laudă performanţele în ale copiatului şi-şi arată unul, altuia fiţuicile pe care le-au folosit, ridicîndu-le în aer, pe post de trofeu al sîrguinţei lor.
Şansa de a face lucrurile de la capăt jpeg
Şansa de a face lucrurile de la capăt
După părerea mea, este vorba despre un parcurs mai consistent decît cel pe care îl urmau absolvenţii pînă acum.
Un master, două mastere    şi mai multe întrebări jpeg
Un master, două mastere... şi mai multe întrebări
Cu mult înainte să bată prin universităţile româneşti tornadele reformei Bologna, acestea începuseră să îşi construiască programe de master; era prin 1994-1996, iar programele erau concepute într-o libertate care ne face, azi, nostalgici: elitiste, cu discipline de performanţă, durau cîte trei şi patru semestre, cu profesori străini prestigioşi pe care în sfîrşit îi vedeam predînd şi la noi, în carne şi oase, cu tăieturi interdisciplinare ameţitoare, astăzi, pentru oricine lucrează la pla
Educaţia noastră cea de toate reformele jpeg
Educaţia noastră cea de toate reformele
Sistemul educaţional din România este mereu prilej de discuţii pătimaşe. De la părinţii care-i blamează, în primul rînd, pe profesori pentru „educaţia slabă“ pe care o primesc copiii lor, la miniştrii (mulţi) care acuză mai tot timpul „moştenirile grele“ cu care au ei de-a face.
Matrioşka şi Bologna gif
Matrioşka şi Bologna
Implementarea sistemului Bologna în România îmi aminteşte, într-o anumită măsură, de jocul cu păpuşile Matrioşka, în care e imposibil să determini de la început intervalul real de timp de care ai nevoie pentru a ajunge la final. Bănuieşti că în interiorul primei piese mai există cîteva replici mai mult sau mai puţin similare, dar nu poţi niciodată ghici numărul exact de componente şi, implicit, nu poţi să ştii dacă piesa pe care o ai în mînă mai ascunde sau nu ceva.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
În România e promovată ignoranţa
Întrebarea trebuie privită din mai multe perspective. Din capul locului este necesar să detaşăm situaţia tînărului aflat la începutul carierei de profesor, pentru care nu există nici un fel de condiţii care să-l stimuleze spre un minim de emulaţie în desăvîrşirea acestei nobile misiuni. Chiar şi pentru cei înzestraţi de la natură cu harul indispensabil acestei profesii, cu acea capacitate rară de a dărui celor din jur, în defavoarea problemelor existenţei lor, situaţia actuală din România înăbuş
Studii autohtone după reţete bologneze jpeg
Studii autohtone după reţete bologneze
Student fiind, am făcut parte din generaţia care, la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, a inaugurat sistemul de studii universitare de 4 ani. Ne-am trezit, aşadar, două serii de absolvenţi, noi, cei cu 4 ani, şi colegii noştri mai mari, care finalizau un ciclu de studii de 5 ani. Era anul 1996.
Italia via România jpeg
Italia via România
Despre cum este să fii student român în străinătate pot spune, cel puţin din punctul meu de vedere, cît şi în funcţie de ţările în care am studiat, Italia şi Spania, că nu se pune accent pe naţionalitatea studentului, de unde provine el, ci pur şi simplu eşti tratat ca oricare alt student italian, sau spaniol. Este greu să fii student într-o ţară străină, cu o mentalitate şi o deschidere mult mai avansate. Primul impact cu originile locului, cu oamenii, concepţiile diferite faţă de ţara din care
Pregătiţi sau nu pentru sistemul Bologna png
Pregătiţi sau nu pentru sistemul Bologna
De cele mai multe ori, am impresia acută a unei sincronizări occidentale „derutante“ ce cunoaşte o aplicabilitate „întortocheată“. Între „avem şi noi legi şi sisteme europene“ şi „asta avem/sîntem, cu asta defilăm!“, distanţa e colosală sau, metaforic vorbind, e aşa de mare ca în basme, unde împărăţiile celor doi fraţi împăraţi se află fiecare la celălalt capăt de lume. E drept, avem un sistem de învăţămînt modern format din: studii superioare à la Bologna, burse Socrates, Erasmus... şi mai ce?!
Curajul de a vedea lucrurile pozitiv jpeg
Curajul de a vedea lucrurile pozitiv
Povestea studiilor mele în România a început de fapt în Republica Moldova, în anii de liceu (1999-2002). Despre calitatea studiilor din România ni se vorbea nu doar la şcoală, ci şi acasă, la biserică, la căminul cultural sau la şezătorile din sat: toate babele ziceau că „fiul/fiica lui cutare este foarte deştept/deşteaptă că învaţă în România“. De aici veneau nu doar mîndria celor care învăţau în România, ci şi creşterea statutului social şi importanţa părinţilor şi rudelor în sat…
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Este masteratul studiu post universitar?
Procesul Bologna, numit după Declaraţia cu acelaşi nume, începe însă cu un an înainte de aceasta, prin semnarea Declaraţiei de la Sorbona de către miniştrii responsabili pentru învăţămîntul superior din Franţa, Italia, Marea Britanie şi Germania, care vizau armonizarea arhitecturii sistemului european al învăţămîntului superior.
Joaca de a cercul vicios jpeg
Joaca de-a cercul vicios
Învăţămîntul românesc. Nici nu ştiu de unde să încep. Mult-încercatul şi veşnic oropsitul învăţămînt, despre care se vorbeşte mult, dar se înfăptuieşte puţin.

Adevarul.ro

Soldati ucraineni se adapostesc in timpul unui bombardament in Lyman- razboi Ucraina FOTO Profimedia
Aliații lui Putin au criticat retragerea rușilor din Lîman: Sunt niște gunoaie
Susținători ai lui Vladimir Putin au criticat sâmbătă retragerea armatei dintr-un oraș din Ucraina, la o zi după ce președintele a afirmat că a anexat regiunea.
seim letonia shutterstock 2046797567 jpg
Comisia Electorală Centrală din Letonia a finalizat numărătoarea buletinelor de vot pentru alegerile pentru Seim
Victoria a fost câștigată de partidul „Noua Unitate” al Primului Ministru al Republicii, Krisjanis Karins.
Sumudica2 jpg
Șumudică, dans oriental pe pista stadionului: Imagini prezentate de televiziunea saudită VIDEO
Marius Șumudică (51 de ani) are un stil inconfundabil, aproape la toate echipele sale.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.