Dreptul de a fi oneşti

George GURESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 386 din 7 - 13 iulie 2011
Dreptul de a fi oneşti jpeg

Stau în faţa chioşcului de ziare din Copou şi rîd zgomotos de ultimul examen pe care l-au dat. Cei trei studenţi de pe bancă îşi laudă performanţele în ale copiatului şi-şi arată unul, altuia fiţuicile pe care le-au folosit, ridicîndu-le în aer, pe post de trofeu al sîrguinţei lor. Brunetul are un teanc de hîrtiuţe albe de zici că le-a rupt dintr-o carte de rugăciuni (una de buzunar, cumpărată din tren), iar ceilalţi îşi arată foile pe care le-au rupt din culegere. Ba mai mult, unul dintre ei şi-a pus „informaţiile“ necesare şi pe telefonul mobil, să fie sigur că nu va fi prins. „Dacă rămîn cu cel mult două restanţe, poate or să-mi dea ai mei bani să merg şi la mare anul acesta“ îşi spune cu mîndrie unul dintre studenţi. După nonşalanţa discursului lor, îţi dai seama că sînt experimentaţi şi au trecut prin nenumărate „furci caudine“ ale învăţămîntului nostru superior, reuşind să păcălească sistemul, de fiecare dată. Pentru ei, orice materie este prea grea, toţi profesorii le cer mult peste putinţa lor, iar cursurile sînt întotdeauna la o oră mult prea devreme.

La o sută de metri de ei, la Facultatea de Informatică, mai exact, alţi studenţi, de aceeaşi vîrstă cu primii, îşi pun, lîngă cărţile îmbîcsite de formule sau scheme, medaliile şi diplomele decernate la competiţiile internaţionale. Şi-s multe la număr, primite de peste tot din ţară sau din străinătate, cîştigate pe drept, cu mult devotament, fără nici o foaie ruptă din culegeri. La fel ca ei, mai sînt alţii de la Politehnică sau Medicină, pentru care sesiunea înseamnă mai mult decît cursuri scanate pe telefonul mobil, facultatea nu e un stagiu pregătitor, doar pentru că „aşa trebuie“, iar ei nu se regăsesc printre titlurile ziarelor care ne spun că „un student e în comă după ce a consumat etnobotanice“.

Învăţămîntul superior de la noi e la fel de bun ca cel din urmă cu 20 de ani sau, dacă vreţi, este la fel de prost ca atunci. Bineînţeles, să nu cădem în patima nihilismului, însă de fiecare dată, discuţiile pe seama calităţii şcolilor noastre se învîrt în jurul aceloraşi idei, iar vinovaţii sînt strigaţi la catalog, ca într-o secvenţă din filmul Liceenii, cu profesoara Isoscel pe post de lup moralist. Cu un ton mai mult decît dramatic, ne sînt oferite diagnosticuri din partea tuturor, dar chiar şi cu toate aceste vocalize făcute în piaţa publică, elitele din rîndul mediului academic nu încetează să apară. Orice formă ar avea Legea Educaţiei, vom avea în continuare acei tineri şi profesori care vor excela, indiferent de climatul social. Poţi să reuşeşti avînd o facultate făcută în România, la fel de bine cum poţi ajunge şomer (şi cu un împrumut imens) cu studiile de licenţă făcute la o universitate din Franţa; o diplomă poate că îţi deschide o uşă înspre un loc de muncă, însă nu o să îţi dea şi cunoştinţele necesare pentru a o şi păstra.

O dovadă în acest caz îl oferă şi prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae. De mai bine de trei ani, el este rectorul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa“ din Iaşi, iar despre acest mare „colaps“ al învăţămîntului, el spune că „dacă e să luăm numeric, privind pe cei care pot să acceadă către elita autentică, raportul nu s-a schimbat, dimpotrivă, pot să spun că de la o generaţie, la alta, o să crească numărul celor c-are au această capacitate“. Bineînţeles, acest lucru – a adăugat el – este altfel privit, dacă analizăm din punct de vedere procentual. Vîrfurile există şi acum, numai că sînt diluate într-o masă de studenţi mult mai mare. Mărturie stă numărul locurilor libere la fiecare admitere, iar în acest an, numai la Facultatea de Economie de la Universitatea „Al.I. Cuza“ sînt aproape 1400. În plus, avem 42 de universităţi de stat, a căror înmulţire, în ultimii 20 de ani, nu a adus nici un cîştigător de Premiu Nobel. Cred că e necesar să avem decenţa şi modestia să recunoaştem că studiile superioare nu sînt obligatorii pentru toţi absolvenţii de liceu. Nu ne putem aştepta la 600 de contabili sau, mai nou, „junior sales manager“ care să acapareze toată piaţa muncii şi nu avem nici destule barouri pentru cei 500 de tineri care vor să devină avocaţi. Iar dacă o bună parte dintre aceştia vor lucra într-un domeniu cu totul diferit, poate că de vină sînt şi ei.  

Elite sînt şi acum, însă ele nu stau niciodată la uşa unei publicaţii sau a unei televiziuni, aşteptînd să li se ofere un calup publicitar. Această atitudine rece vizavi de mediul academic o are şi rectorul Vasile Astărăstoae, iar pentru el „elita îşi ştie valoarea, dar aşteaptă să îi şi fie recunoscută. Nu are această doză de agresivitate cu care să-şi impună punctul de vedere. Ea vine cu forţa argumentului, şi nu cu argumentul forţei“. Nu spun că trebuie să avem emisiuni de trei ore despre aceşti oameni, dar nici nu trebuie să credem că orice îndrugă cineva ca Monica Tatoiu, pe micul ecran, e literă de lege. Poate că aceste elite nici n-ar fi atît de atractive pentru telespectatori, ele nu aruncă pahare de apă în platou, nu-l invocă pe Dumnezeu la fiecare frază şi nici nu au acelaşi patos cînd vorbesc.

Avem profesori foarte buni care umplu amfiteatrele bătrîne pînă la ultimul scaun şi ale căror discursuri sînt bijuterii ale oratoriei. Ba mai mult, avem studenţi care văd în ei modele de urmat şi aleg să intre în învăţămînt, indiferent de cît de puţini bani primesc. Cu toate dotările vechi şi a încropelilor din laborator, pe care le au la dispoziţie, sînt destui tineri care aduc un prestigiu mai mare decît orice Lege a Educaţiei. Măcar aşa ar fi bine ca întreaga societate să nu mai privească universităţile ca pe un grup de asistaţi social, vrînd în acelaşi timp ca ele să intre în topul Shanghai sau cel făcut de Fundaţia Thomson Reuters. Asta în condiţiile în care „universităţile din SUA, care ocupă primele 17 poziţii în top Shanghai, investeau în jur de 35 de miliarde de dolari în domeniul cercetării, iar, în 2008, în acelaşi an cele româneşti aveau alocate pentru cercetare 228 de milioane de euro“, după cum spunea prorectorul pe cercetare al Universităţii Tehnice din Iaşi într-un articol din Opinia veche.

Merită să-ţi faci studiile în ţară, atîta timp cît nu transformi facultatea într-o alternativă la un loc de muncă sau într-o ambiţie a părinţilor tăi. Ar fi cea mai proastă investiţie pe care cineva ar putea-o face.

George Gurescu este redactor-şef al revistei Opinia veche, Iaşi.

Master franco român: Politica în Europa  jpeg
Master franco-român: Politica în Europa.
Facultatea de Ştiinţe Poiitice şi EHSS oferă anul acesta un program comun de master: Politica în Europa. State, frontiere şi societăţi.
Angajatorii despre studenţi jpeg
Angajatorii despre studenţi
Pe 23 mai, în clădirea Rectoratului din cadrul Universităţii Politehnice Bucureşti, am luat parte la conferinţa de lansare a proiectului susţinut de Ministerul Educaţiei – „De la teorie la practică prin Întreprinderea simulată“.
"Soluţii pentru îmbunătăţirea sistemului de învăţămînt românesc jpeg
"Soluţii pentru îmbunătăţirea sistemului de învăţămînt românesc
Cum? Cine? Cînd? – au fost doar cîteva dintre întrebările la care au încercat să răspundă invitaţii conferinţei „Soluţii pentru îmbunătăţirea sistemului de învăţămînt românesc“, susţinută de Fundaţia „Dinu Patriciu“ pe data de 15 iunie, la Universitatea Bucureşti.
Investitori nonguvernamentali în educaţia din România jpeg
Investitori nonguvernamentali în educaţia din România
Trebuie să menţionez, de la bun început, faptul că nu mai întrezăream, în prima jumătate a acestui an, o a doua ediţie a Forumului Educaţiei din România, fiecare dintre iniţiatorii Forumului fiind prins într-o agendă personală destul de stufoasă.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Societatea civilă şi educaţia
Gala Premiilor în Educaţie este actualizată de la un an la altul, conform schimbărilor prin care trece sistemul educaţional românesc, dar valorile acesteia (transparenţa, sustenabilitatea, voluntariatul) se păstrează.
Reţeta "Educativa" jpeg
Reţeta "Educativa"
Lipsa aplicabilităţii cunoştinţelor este o problemă pe care o resimt în mod deosebit angajatorii. De aceea, din ce în ce mai mulţi români aleg universităţile de ştiinţe aplicate din Danemarca sau Olanda, pentru a-şi lua o diplomă, sistemele educaţionale din aceste ţări oferind un echilibru între partea teoretică şi cea practică.
Orizonturi deschise jpeg
Orizonturi deschise
Nu-mi place să arunc cu pietre nici în sistemul de educaţie românesc, nici în industria de publicitate. Dar există totuşi diferenţe. Pe scurt, să spunem că în perioada facultăţii am învăţat despre publicitate din seminarii şi conferinţe, iar la master le-am pus cap la cap.
Cinci luni pe frînghia Cordiliera Pacific jpeg
Cinci luni pe frînghia Cordiliera-Pacific
O călătorie în Chile e cu atît mai plină de suspans şi savoare cu cît se aşază mai aproape de zilele importante din an, sărbătorile religioase sau Ziua Naţională, care are loc pe 18 septembrie şi la care am avut şansa să particip, alături de cîţiva prieteni chilieni şi familiile lor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Practica teoriei
Nu pot avea un punct de vedere referitor la ceea ce se întîmplă în general, dar cred că, în special în ceea ce priveşte studiile academice, unde teoria şi practica trebuie să meargă mînă în mînă, focus-ul cade, într-adevăr, mai mult pe partea teoretică, şi mai puţin pe deprinderi practice.
Un alt fel de forum jpeg
Un alt fel de forum
De obicei discuţiile despre educaţie se reaprind la început de an şcolar/universitar, în apropierea bac-ului, a admiterii şi, la răstimpuri, cînd au loc greve ale profesorilor sau schimbări legislative, după cum s-a întîmplat cu mult aşteptata Lege a Educaţiei.
Contestatari şi idealişti jpeg
Contestatari şi idealişti
Probabil cea mai mare dilemă a sistemului universitar european este şi rămîne, la ora actuală, sistemul Bologna. Contestat în alte ţări „bologneze“, cum este el perceput de către studenţii din România şi cum văd aceştia, în general, problemele sistemului de învăţămînt superior din ţara noastră, în raport cu aşteptările şi necesităţile lor?
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Acasă" e locul unde te poţi împlini
În ultimii ani tot mai mulţi elevi şi studenţi români aleg varianta studiului peste hotare. Mulţi pleacă imediat după terminarea liceului şi mulţi dintre cei care aleg o facultate din ţară decid mai apoi să urmeze cursurile de masterat şi doctorat în afara României.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Bologna şi formarea intelectualilor
A vorbi despre sistemul în care „m-am născut“ ca studentă şi a-l compara cu unul pe care nu l-am cunoscut prin experienţă directă nu este o sarcină uşoară. Nu este însă greu de presupus că o durată de studii redusă la trei ani nu poate însemna un progres pentru formarea intelectualilor.
Şansa de a face lucrurile de la capăt jpeg
Şansa de a face lucrurile de la capăt
După părerea mea, este vorba despre un parcurs mai consistent decît cel pe care îl urmau absolvenţii pînă acum.
Un master, două mastere    şi mai multe întrebări jpeg
Un master, două mastere... şi mai multe întrebări
Cu mult înainte să bată prin universităţile româneşti tornadele reformei Bologna, acestea începuseră să îşi construiască programe de master; era prin 1994-1996, iar programele erau concepute într-o libertate care ne face, azi, nostalgici: elitiste, cu discipline de performanţă, durau cîte trei şi patru semestre, cu profesori străini prestigioşi pe care în sfîrşit îi vedeam predînd şi la noi, în carne şi oase, cu tăieturi interdisciplinare ameţitoare, astăzi, pentru oricine lucrează la pla
Educaţia noastră cea de toate reformele jpeg
Educaţia noastră cea de toate reformele
Sistemul educaţional din România este mereu prilej de discuţii pătimaşe. De la părinţii care-i blamează, în primul rînd, pe profesori pentru „educaţia slabă“ pe care o primesc copiii lor, la miniştrii (mulţi) care acuză mai tot timpul „moştenirile grele“ cu care au ei de-a face.
Matrioşka şi Bologna gif
Matrioşka şi Bologna
Implementarea sistemului Bologna în România îmi aminteşte, într-o anumită măsură, de jocul cu păpuşile Matrioşka, în care e imposibil să determini de la început intervalul real de timp de care ai nevoie pentru a ajunge la final. Bănuieşti că în interiorul primei piese mai există cîteva replici mai mult sau mai puţin similare, dar nu poţi niciodată ghici numărul exact de componente şi, implicit, nu poţi să ştii dacă piesa pe care o ai în mînă mai ascunde sau nu ceva.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
În România e promovată ignoranţa
Întrebarea trebuie privită din mai multe perspective. Din capul locului este necesar să detaşăm situaţia tînărului aflat la începutul carierei de profesor, pentru care nu există nici un fel de condiţii care să-l stimuleze spre un minim de emulaţie în desăvîrşirea acestei nobile misiuni. Chiar şi pentru cei înzestraţi de la natură cu harul indispensabil acestei profesii, cu acea capacitate rară de a dărui celor din jur, în defavoarea problemelor existenţei lor, situaţia actuală din România înăbuş
Studii autohtone după reţete bologneze jpeg
Studii autohtone după reţete bologneze
Student fiind, am făcut parte din generaţia care, la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, a inaugurat sistemul de studii universitare de 4 ani. Ne-am trezit, aşadar, două serii de absolvenţi, noi, cei cu 4 ani, şi colegii noştri mai mari, care finalizau un ciclu de studii de 5 ani. Era anul 1996.
Italia via România jpeg
Italia via România
Despre cum este să fii student român în străinătate pot spune, cel puţin din punctul meu de vedere, cît şi în funcţie de ţările în care am studiat, Italia şi Spania, că nu se pune accent pe naţionalitatea studentului, de unde provine el, ci pur şi simplu eşti tratat ca oricare alt student italian, sau spaniol. Este greu să fii student într-o ţară străină, cu o mentalitate şi o deschidere mult mai avansate. Primul impact cu originile locului, cu oamenii, concepţiile diferite faţă de ţara din care
Pregătiţi sau nu pentru sistemul Bologna png
Pregătiţi sau nu pentru sistemul Bologna
De cele mai multe ori, am impresia acută a unei sincronizări occidentale „derutante“ ce cunoaşte o aplicabilitate „întortocheată“. Între „avem şi noi legi şi sisteme europene“ şi „asta avem/sîntem, cu asta defilăm!“, distanţa e colosală sau, metaforic vorbind, e aşa de mare ca în basme, unde împărăţiile celor doi fraţi împăraţi se află fiecare la celălalt capăt de lume. E drept, avem un sistem de învăţămînt modern format din: studii superioare à la Bologna, burse Socrates, Erasmus... şi mai ce?!
Curajul de a vedea lucrurile pozitiv jpeg
Curajul de a vedea lucrurile pozitiv
Povestea studiilor mele în România a început de fapt în Republica Moldova, în anii de liceu (1999-2002). Despre calitatea studiilor din România ni se vorbea nu doar la şcoală, ci şi acasă, la biserică, la căminul cultural sau la şezătorile din sat: toate babele ziceau că „fiul/fiica lui cutare este foarte deştept/deşteaptă că învaţă în România“. De aici veneau nu doar mîndria celor care învăţau în România, ci şi creşterea statutului social şi importanţa părinţilor şi rudelor în sat…
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Este masteratul studiu post universitar?
Procesul Bologna, numit după Declaraţia cu acelaşi nume, începe însă cu un an înainte de aceasta, prin semnarea Declaraţiei de la Sorbona de către miniştrii responsabili pentru învăţămîntul superior din Franţa, Italia, Marea Britanie şi Germania, care vizau armonizarea arhitecturii sistemului european al învăţămîntului superior.
Joaca de a cercul vicios jpeg
Joaca de-a cercul vicios
Învăţămîntul românesc. Nici nu ştiu de unde să încep. Mult-încercatul şi veşnic oropsitul învăţămînt, despre care se vorbeşte mult, dar se înfăptuieşte puţin.

Adevarul.ro

depasire inconstienta FOTO captura video jpg
Șofer de autocar, depășire kamikaze pe linie continuă. Alți doi șoferi au evitat un carnagiu rutier VIDEO
Un conducător auto a forțat o depășire pe linie continuă, obligând alți doi șoferi să iasă practic de pe șosea ca să evite producerea unui grav accident rutier.
Profesoara tipa la elev FOTO Shutterstock
Învățătoare din București, înregistrată țipând la elevi: „Analfabetă! Ești varză! Școală îți trebuie, nu înot!”
Mama unui copil de la Școala nr. 79 din București o acuză pe învățătoare că își umilește și jignește constant elevii. Aceasta a adunat și înregistrări audio în care dascălul ridică tonul la copii și îi face „analfabeți” sau „mincinoși”.
pensionar violator jpg
Un bătrân de 72 de ani a violat două fetițe de 5 ani. Le-a ademenit cu must, iar în casă a început să le lovească
Bătrânul le-a agresat sexual pe cele două fetițe care sunt verișoare, iar apoi le-a amenințat că le va ucide dacă vor spune ce s-a întâmplat. Oroarea s-a petrecut în localitatea doljeană Bârca.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.