„Visam la o libertate normală, pe care am obținut-o plecînd din ţară” – interviu cu scenograful Radu BORUZESCU (II)

19 mai 2020
„Un proces unde ultimii martori sînt chemați la bară” – interviu cu scenograful Radu BORUZESCU jpeg

Întîlnirea cu regizorul Iulian Mihu a marcat pentru scenograful și actorul Radu Boruzescu începutul carierei în cinematografie. Însă filmul la care au lucrat împreună a fost cel mai grăitor exemplu de falsificare a istoriei României. Plin de umor și mai ales îngăduitor cu trecutul, Radu Boruzescu a acceptat să ne povestească despre aventura serialului Neînfricații.

Ce a marcat tranziția de la teatru la film? Rolul lui Felix Sima din Enigma Otiliei sau munca de decorator, cînd ați lucrat prima dată la un film istoric cu regizorul Iulian Mihu? Cum v-a „cooptat” el?

Mihu a văzut spectacolul cu Uriaşii Munților de Pirandello, apoi m-a chemat la probe pentru rolul lui Felix, din Felix și Otilia, în prima variantă muzicală din 1968, cea cu Otilia în interpretarea Anei Szeles și cu Emil Botta în rolul lui Pascalopol. Am luat rolul, dar între timp G. Călinescu a întrerupt filmul, iar eu și Miruna Boruzescu am continuat să lucrăm cu Gina Ionescu la piesa Cameristele de Genet, jucată și la Teatrul de Comedie. Cu ocazia asta, l-am reîntîlnit pe Mihu, care mi-a propus să lucrez la serialul Neînfricații, de data aceasta pentru scenografie, costume și actorie.

2 jpg jpeg

A fost miniseria Neînfricații prima dumneavoastră colaborare ca scenograf de film?

Iulian Mihu este prima persoană care ne-a dat posibilitatea să lucrăm pentru film în pofida legii bizare care exista atunci: ca să faci film trebuia să fii membru ACIN, iar ca membru ACIN trebuia să fi făcut măcar un film. Filmul debutului nostru (al meu și al Mirunei Boruzescu) ca actori, decoratori, costumieri, recuziteri, garderobieri, machiori etc. s-a întîmplat în 1969, an de diplomă pentru Miruna, după ce eu terminasem facultatea de un an şi primisem repartiția la „Ansamblul de Cîntece şi Dansuri” din Baia Mare. Am fost așadar cooptați să lucrăm la Neînfricații, un film de aventuri cu cai, arnăuți și panduri. Nu trebuie prea multă imaginație ca să ne închipuim epoca și gustul acru al sîngelui, strigătele disperate otomane și „figura luminoasă a revoltei” lui Tudor Vladimirescu. „Eroul principal” nu apare niciodată, dă ordine din umbră și e reprezentat mereu de un tip numit căpitanul Oprea. Panduri, turci, o comoară, doi cămătari venali, un călugăr răspopit, un haiduc celebru care ezită mereu de partea cui să intervină, amanta haiducului, prinţese fanariote răsfățate, beizadele și, în sfîrșit, personajul principal, Mărgelatu, mereu pe drumuri, călare, în căutarea comorii pe care trebuia s-o doneze revoluționarilor lui Vladimirescu. Scenaristul Eugen Barbu a avut un rol decisiv în alegerea unui regizor cu experiență… Era un proiect ambiţios, un fel de cadou colorat, cu ocazia trecerii la culoare a televiziunii naţionale. S-a comandat, așadar, un serial de cinci episoade, turnat pe film Kodak color, în coproducţie cu un laborator francez care procura pelicula, developajul, etalonajul, copiile alb-negru şi deţinea negativele. În penuria de atunci, francezii trebuiau să livreze tot felul de materiale pentru machiaj și în special hemoglobina cu gust de zmeură.

2prim jpg jpeg

Unde s-a filmat Neînfricaţii?

Am filmat în zona Hurezului pelicula care urma să plece la Paris. Premontajul se făcea prin camerele de hotel şi nimeni dintre cenzori nu a putut vedea nimic pînă în ziua fatidică a vizionării în fața lui Dumitru Popescu-Dumnezeu. Comisia, la care participa şi Eugen Barbu, a asistat perplexă la un spectacol de neconceput. Închipuiți-vă un film în care armata oficială se deplasa în patru labe în căutarea comorii. Cei doi onorabili cămătari, amatori de comori, au devenit doi clovni albi, mînjiți cu var – o veche obsesie regizorală – și se fugăreau printre găini și pînze de păianjen într-o grotă cu asemănări flagrante cu aceea din povestea lui Ali Baba. Mai interveneau gușații în căutarea disperată a unui bărbat „normal”, un etalon care să împrospăteze progeniturile viitoare. Celebra bătălie de la Podul Rotund (un cerc roșu pictat pe zăpadă) s-a transformat într-un epilog dezolant cu niște gherete pe roți care semănau cu closetele de țară. Drajeuri multicolore și săgeţi din grisine marcau hărțile cîmpului de bătaie. Cascadorii neîndemînateci, aleși dintre cei refuzați de la marile producții istorice naționale, se transformau din ieniceri în panduri în același cadru. Efectele pirotehnice interveneau cu întîrziere, creînd încurcături psihologice de o rară intensitate. Pirotehnicianul, căruia îi lipseau cîteva degete, a ascuns faptul că înainte de filmări tocmai terminase un „stagiu” la spitalul psihiatric militar. Lucrul cel mai șocant era prezența unor actori cunoscuți ca Toma Caragiu, Eliza Petrăchescu, Gina Patrichi, Mircea Albulescu, Ovidiu Schumacher, Miki Dobrin, Violeta Andrei, toți obligați să dea replica unor anonimi debutanți. Nu a lipsit Mărgelatu, interpretat de George Coulin, un fel de Clint Eastwood în variantă naţională.

3 jpg jpeg

Personajul principal, Mărgelatu, ales parcă special pentru stîngăcia şi neîndemînarea sa legendară, era foarte înalt şi dezarticulat și nu prea ştia să călărească. Lui Mărgelatu i s-a făcut o dantură specială pentru replicile din gros-plan-uri, dantură pe care o pierdea cu regularitate cînd calul său galopa. Calul se prelingea uneori pe platou, culcîndu-se cuprins de o oboseală molipsitoare. Nimeni n-a știut că toți caii erau închiriați de la un institut veterinar de cercetări, din raţiuni economice, iar lipsa lor de energie se datora faptului că li se lua cu regularitate sînge pentru progresul științei. Estetica filmului era dominată de obsesia decoratorului de a vopsi pădurile în albastru, de a turna ceară topită pe ziduri și de a agăța ciulini și perdele rupte peste tot unde se putea. Și lumînări aprinse în plină zi. Costumele turcilor erau realizate la o fabrică de plăpumi din Horezu, iar turbanele erau improvizate din pernele luate cu împrumut de la casa de odihnă balneară din Govora. Din cauza penuriei de bijuterii otomane, costumiera a fost nevoită să lipească direct pe gîtul actrițelor cioburi colorate de sticlă și perle false. Penele extrase din pernele de la Govora, vopsite în culori stridente, au fost folosite ca leitmotiv al decrepitudinii generale.

4 jpg jpeg

Cum a decurs vizionarea oficială a filmului în faţa comisiei?

În timpul vizionării nu s-a auzit nici o reacţie, la un moment dat o siluetă neagră s-a suprapus peste imaginile de pe ecran. Ridicarea bruscă a lui Popescu-Dumnezeu a surprins pe toată lumea. Proiecţionistul a întrerupt filmul tocmai cînd şeful pandurilor se tîra prin zăpadă lăsînd dîre roșii de sînge. Bandajele de pe cap îi lăsau descoperită gura prin care se pronunțau celebre frînturi luate din discursul lui Tudor Vladimirescu: „Patria se cheamă poporul, nu tagma jefuitorilor”. Lumina bruscă i-a surprins pe cîțiva din comisie, cu lacrimi în ochi de la rîsul ascuns șters în grabă. Eugen Barbu și Popescu-Dumnezeu au ieşit din sală. Noi, cei culpabili, am rămas. Adevăratul măcel a urmat după aceea: preşedintele Televiziunii şi-a trăit ultimele clipe în funcţie, filmul a fost apoi interzis. Motivul era denaturarea mesajelor istorice, luarea în derîdere conștientă a calităţilor literare ale scenariului. Francezii co-producători au măcelărit şi ei filmul, păstrînd negativele și anumite drepturi. Au făcut o compilație cu bucăţi din filmele serioase cu haiduci ale lui Dinu Cocea, cu Florin Piersic şi Marga Barbu, iar de la noi au reţinut momentele cele mai exotice. Cînd am ajuns în Franța, prin ’75, cei din teatrul unde lucram se uitau la mine și-mi spuneau: „Parcă te-am văzut într-un film, erai îmbrăcat în preot și umblai în patru labe”. Săptămîni întregi s-a dat pe canalul France 3 acest „feuilleton télévisé” care se numea La Révolte des Haïdouks, lamentabil exemplu de cum se pot recupera cu orice preț banii pierduți. După Revoluția din ’89 am încercat să regăsim episoadele terminate, prezentate la celebra vizionare. Nimeni nu-și mai amintește nimic și ni s-a sugerat ideea că filmele refuzate se transformau în ojă de unghii. Fotogramele căzute de la montaj și recuperate de noi sînt singurele urme care ne-au servit la lucrarea de diplomă a Mirunei.

1 1 jpg jpeg

Ca şi Lucian Pintilie, Iulian Mihu avea o mulțime de proiecte refuzate despre care ne vorbea. Nu am mai văzut nici un film făcut de el după plecarea noastră în Franţa. Eram foarte tineri, fără prea multă experiență, nu cunoșteam sentimentul general de frică, de autocenzură. Visam la o libertate normală pe care am obținut-o plecînd din ţară.

interviu realizat de Roxana CĂLINESCU

Citiți aici prima parte a interviului cu scenograful Radu Boruzescu, despre colaborarea cu regizorul Lucian Pintilie.

956 16 Cazacu1 jpg
Un maestru al jazz-ului spiritual
La cei 84 ani ai săi, Charles Lloyd a fost decanul de vîrstă al invitaților ediției de anul acesta a Festivalului de Jazz de la Gărîna.
c sebastian marcovici 1 jpg
O pădure, trei călăreți, o fată frumoasă. Și „Persona” lui Andryi Zholdak la FITS
Cîteva note fugare pe marginea spectacolului „Femeia mării”, prezentat pe scena Festivalului de Teatru de la Sibiu de trupa Teatrului Național Marin Sorescu.
955 15 Razvan Scurtu jpg
954 15 Jinte Deprez & Maarten Devoldere jpg
„Cîntecele de dragoste n-o să fie niciodată depășite” – interviu cu muzicianul Maarten DEVOLDERE
„Pentru mine, albumele cu cea mai mare însemnătate sînt despre dragoste și despărțiri.”
953 15 Gabriel Achim jpg
953 21 Banu2 jpg
Peter Brook, dispariția
El a ştiut întotdeauna cum să injecteze energie şi să însufleţească un public care a resimțit dorinţa regizorului de a-l erija în partener.
p 22 Monica Stan credit Lorand Vakarcs jpg jpg
„Cînd nu mai ai droguri, te hrănești cu afecțiunea celorlalți” – interviu cu Monica STAN
„Și relațiile de familie pot fi foarte toxice. Se creează relații codependente, toată lumea încearcă să extragă ceva de la celălalt, doar că aici nu sînt bani.”
p 23 credit P  Dalea jpg
Mai rău ca moartea
Datorită acțiunii de la Reșița, am observat cum opinia publică poate fi stîrnită printr-un demers artistic, asumîndu-și o postură interogativă sau reflexivă în raport cu lumea socială și dramele ei.
951 15 Marius Giura foto Andrei Becheru jpg
„Generațiile de muzicieni se schimbă“ – interviu cu Marius GIURA
„Sîntem mîndri de artiștii pe care am reușit să îi invităm. Ei au adus faimă acestui festival.”
951 16 Credit foto Adi Molnar 1 jpeg
„Trec printr-o perioadă crem cu abțibilduri” – interviu cu OIGĂN
Am umblat pe străzi cu sens unic, m-am uitat în casa liftului cînd el era plecat la supermarket și mi-am găsit un fel de voce doar a mea.
p 15 Delta Bucurestiului 0778 jpg
„Încerc să încetinesc dispariția amintirilor din acest loc” – interviu cu regizoarea Eva PERVOLOVICI
„Pentru mine era important să arăt în film acest trecut simbolic, în același timp artistic și spiritual, al închisorii Văcărești.”
947 15 Alexandru Belc jpeg
„Mă interesează legătura dintre trecut și prezent” – interviu cu regizorul Alexandru BELC
„Cît de mult putem să ne luptăm pentru a nu lăsa compromisul să se instaleze în noi?”
p 15 coperta2 jpg
Nota traducătorului
Seria romanelor „În căutarea timpului pierdut” de Marcel Proust va apărea, începînd din acest an, la Editura Cartier în noua traducere a lui Cristian Fulaș.
p 21 jpg
David Lynch: fuga psihogenică
La David Lynch există o doză bine echilibrată de mister și de inexplicabil, de gangsteri și femei în pericol, de dedublare și subconștient.
945 15 Sebastian Strasser png
„Mi s-ar părea fabulos să fac un film SF în România” – interviu cu regizorul Sebastian STRASSER
Tehnica învățată în ultimii zeci de ani aș vrea să o aplic la poveștile autentice care sînt parte din sufletul țării în care m-am născut.
945 22 Christian Badea jpeg
„Voiam să aud ceva care să-mi dea încredere că există potențial” – interviu cu dirijorul Christian BADEA
„Tehnic, muzicienii tineri sînt buni, atitudinea lor e bună. Trebuie timp.”
„Altfelul este de multe ori mai ademenitor și, uneori, mai trainic” – interviu cu Horațiu MĂLĂELE jpeg
„Altfelul este de multe ori mai ademenitor și, uneori, mai trainic” – interviu cu Horațiu MĂLĂELE
„Cînd viața începe să te cutremure și ești în pericol să te prăbușești e bine să te agăți de ce-ai făcut pînă atunci.”
„Cred că adevăratul personaj a fost textul” – interviu cu actrița Marina PALII jpeg
„Cred că adevăratul personaj a fost textul” – interviu cu actrița Marina PALII
„Aș investi în educație și apoi aș trăi o sută de ani să văd roadele ei într-o societate sănătoasă.“
Bienala, un loc al fugii continue – interviu cu Cosmin COSTINAȘ jpeg
Bienala, un loc al fugii continue – interviu cu Cosmin COSTINAȘ
„Sperăm ca un anumit tip de relație să se stabilească între obiectul artistic, între personajele de pe ecran și conversațiile interioare pe care fiecare dintre noi le avem.”
Istoria culturală a lumii povestită de culori jpeg
Istoria culturală a lumii povestită de culori
Albastrul prosperă doar pe tărîmurile nepămîntești ale cerului, ale mării și ale orizontului.
Jafar Panahi – film și cenzură, de aproape și de departe jpeg
Jafar Panahi – film și cenzură, de aproape și de departe
Debutul cinematografic și scenariile metaforice care vorbeau despre sistemul totalitar apar și în urma propriilor experiențe politice.
În preajma și totodată în inima Ansamblului brâncușian de la Tîrgu Jiu jpeg
În preajma și totodată în inima Ansamblului brâncușian de la Tîrgu Jiu
Noua carte trebuie percepută ca o sinteză esențială, consacrată devenirii singurei opere monumentale transmise nouă de Constantin Brâncuși, dar și semnificației acesteia.
Poetul într un oraș de graniță jpeg
Poetul într-un oraș de graniță
Despre Petre Stoica cineva mai prețios ar putea spune că a îngenuncheat în fața poeziei și a plecat din cele lumești exact de ziua ei.
„Original înseamnă să găsești personaje verosimile și să le pui în situații adevărate” – interviu cu regizorul Bogdan George APETRI jpeg
„Original înseamnă să găsești personaje verosimile și să le pui în situații adevărate” – interviu cu regizorul Bogdan George APETRI
„Plec la drum cu o idee, cu o poveste, gîndindu-mă strict doar la personaje, la situațiile în care se află ele, la problemele cu care se confruntă, la deciziile pe care trebuie să le ia.”

Adevarul.ro

image
Accesul turiştilor, interzis în Thassos. Pe ce plaje nu se mai poate ajunge
Mai multe restricţii sunt în vigoare pentru turiştii care ajung în Grecia, începând cu data de luni, 8 august. Autorităţile au interzis accesul din cauza riscului de incendiu.
image
Bătaie în tren între un controlor şi un călător fără bilet. Agresorul este căutat de oamenii legii VIDEO
Un controlor de bilete a fost lovit de un pasager fără bilet care a devenit nervos în momentul în care a fost depistat. Totul s-a petrecut într-un tren care circula pe ruta Mangalia - Sibiu.
image
Primele imagini cu muniţia românească  primită de soldaţii ucraineni VIDEO
Site-ul specializat Ukraine Weapons Tracker au prezentat imagini cu ceea ce par a fi obuze de calibrul 122 milimetri fabricate în România de Romarm în 2022.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.