Thanas Medi: „Vlahilor, ca o ultimă suflare!”

Publicat în Dilema Veche nr. 864 din 29 octombrie - 4 noiembrie 2020
Thanas Medi: „Vlahilor, ca o ultimă suflare!” jpeg

Chiar dacă acţiunea are loc în anii ’60 şi ’70 ai secolului XX, trama narativă a romanului lui Thanas Medi Ultimul cuvînt al lui Socrat Buba (tradus în românește de Oana Glasu, Eikon, 2020) se inspiră din acest fond balcanic comun de legende transmise oral, moştenit, după unii,  din antichitatea greacă despre care vorbeşte Kadare în Eschile sau Marele perdant şi din care s-a inspirat el însuşi în nuvela „Cine a adus-o pe Doruntina?“. De altfel, sugerează învăţătorul albanez pasionat de vlahi din cartea lui Thanas Medi, „căderea în transă cu morţii, obicei întîlnit foarte des la vlahi” trebuie să fi fost „baza reală a cunoscutei balade” a lui Constantin şi Doruntina. Nu mai puţin fascinantă decît această legendă, dar fără legătură directă cu ea, istoria celor două personaje al căror parcurs este scrutat pas cu pas în alternanţă cu o sumedenie de alte personaje are ca punct de plecare două vechi obiceiuri vlahe. „Pentru ca un copil cu zilele numărate să trăiască, este lăsat în mijlocul drumului, ca să fie găsit de primul trecător, iar acesta, cuprinzîndu-l în mîini şi, ridicîndu-l spre soare, trebuie să strige: «Al meu, al meu!», în acest mod prelungindu-i viaţa.” Aşa a fost descoperită în campamentul vlah de la Plaiul Bufniţei, în munţii din sudul Albaniei, Caterina; conform unui alt obicei răspîndit la vlahi, ea a fost logodită „din leagăn” cu Socrat Buba, căsătoria urmînd să aibă loc cînd fetiţa va împlini cincisprezece ani. O istorie de dragoste plină de peripeţii, care va lua o turnură neaşteptată datorită ezitărilor eroinei în confruntarea cu destinul care-i fusese sortit. „Fiind logodită, ea nu avea dreptul nici să aştepte, nici să viseze. Atîta timp cît exista deja bărbatul, pentru Caterina murise, într-o oarecare formă, visul viitorului soţ.” Frămîntările acesteia reţin în aceeaşi măsură atenţia autorului ca şi etapele ascensiunii tînărului tehnician zootehnist devenit „şeful vlahilor”. Pentru Caterina, el manifestă chiar mai multă compasiune decît pentru cel care va avea ultimul cuvînt: Socrat Buba.

Istoria lor este indisociabilă de aceea  a „vlahilor de la munte”, pe cale de a abandona un mod de viaţă marcat de tradiţii de o rară duritate care îi prezervase izolîndu-i şi îi singularizase astfel în patchwork-ul balcanic.  Ele au loc în paralel, se alimentează reciproc, fac una singură în cele din urmă. Sau, mai degrabă, primejdiile care planează asupra unei relaţii atît de problematice ca aceea dintre Socrat Buba şi logodnica lui desemnată din leagăn pot fi interpretate ca un ecou tragic al istoriei, nu mai puţin problematică, a unei societăţi tradiţionale somată să intre în modernitate în condiţii pe care nu le-a ales cîtuşi de puţin.

Thanas Medi povesteşte, gîndeşte, scrie dinăuntru şi din afară. El provine din universul colibelor de paie „precum ciupercile, umflate într-o parte şi cu moţ în vîrf, unde nu aveai cum să scapi de privirile celorlalţi” din Plaiul Bufniţei, abandonate ulterior pentru periferia unor sate de pe cîmpie, printre care Goriţa Mare. „Pămîntul brun”, muntele, este omniprezent în roman şi în felul în care personajele percep lumea înconjurătoare: „La cîmpie [Socrat] se simţea o fiinţă fără rădăcini şi slăbită, în schimb, cînd avea munte era ca şi cum cîştiga pe loc greutatea pierdută”.

864 15 coperta jpg jpeg

Limbajul folosit este direct, „di sarică”, neaoş, sarica fiind mantia de lînă tipic aromânească. Cuvintele sînt acelea ale personajelor. „Razele soarelui străpungeau paiele cu care era acoperită coliba, însă mama sa le crezu un foc şi de aceea a rămas cu gura căscată cînd mica Paraşchievia i-a spus: «Ce faci, măi mamă, cu apă vrei să stingi soarele?».“

Apropo de Caterina nou-născută, atunci cînd sfîrşitul ei părea ineluctabil: „Cum nu se mai întîmplase vreodată pînă atunci, micuţa n-ar fi plecat din lumea aceasta înfăşurată în velinţă, ci cu coşciug de lemn, comandat în oraş. De asemenea, se găsi şi un loc în cimitirul din Goriţa Mare, întrucît, pînă atunci, vlahii din Bufniţa nu aveau un cimitir al lor şi îşi îngropau morţii pe unde puteau”. În ochii celorlalţi, vlahii erau „cetăţeni de mîna doua”, iar, nu demult, la intrarea pe strada principală din Goriţa Mare scria pe o tabelă: „Este interzisă trecerea ursarilor şi a vlahilor!”. „Vlahii din Bufniţa (…) erau pentru sat un fel de carne străină.”

Tonul adoptat pentru descrierea noii situaţii este sobru: „Odată cu întreruperea vieţii migratoare şi părăsirea munţilor Vitcuci, la vlahii din Bufniţa intervenise schimbarea. Ca un drumeţ timid şi întîrziat, călcînd cu grijă pe căi neexplorate. Fiind învecinaţi cu Goriţa Mare şi integraţi în brigada agricolă la fel ca ei, intraseră pe nesimţite în logica unei discipline care se impunea ca singura rezolvare. Vlahii stăteau la o parte de goriţari, dar luau de la ei acele lucruri care le plăceau, întrucît raţiunea le spunea că nu trebuie să le nege”.

Autorul nu se pronunţă în absolut asupra noului mod de viaţă pe care aveau să-l observe de acum înainte semenii lui de la munte. Vlahii „vor case de piatră, deoarece le-a ieşit sufletul pe nas de la colibele de paie, vor un sat care să fie al lor totdeauna, cum este Goriţa Mare. Cu pereţi care nu cad vreodată şi cu acoperiş care nu arde niciodată”, explică Socrat primarului. Ceea ce îl revoltă este faptul că ei nu au avut dreptul la un loc al lor în lumea modernă, constrînşi fiind să se topească printre „autohtoni”, xeni (străini) pentru ei pînă atunci. Ultimul cuvînt al lui Socrat Buba apare poate ca o declaraţie de dragoste  adresată nu numai Caterinei, ci şi unei lumi condamnate la dispariţie fără drept de apel. Romanul lui Thanas Medi vrea să repare o nedreptate şi, nu întîmplător, motoul cărţii este: „Vlahilor, ca o ultimă suflare!”.

Post scriptum

Autorul cărţii, scrisă  în albaneză şi adresată iniţial publicului albanofon, foloseşte termenul vllehët, tradus prin „vlahi”, pentru a îşi desemna co-etnicii, atît pe cei de la munte, cît şi pe cei instalaţi de mai mult timp şi astfel asimilaţi sub o formă sau alta. Ca şi în greacă (vlahos) şi în macedoneană (vlassi), cuvîntul vllehët pare cel mai indicat dacă lăsăm la o parte acela popular de çobani, deseori depreciativ. Doar în română este reluat etnonimul aromânilor (armînj), într-o forma românizată, calchiată după „români”, ceea ce favorizează o anumită confuzie. Aromânii din Albania, numiţi în română „fîrşeroţi”, îşi zic rrîmîni, dar se recunosc în general sub denumirea de armînji. Forma arumunët circulă acum şi în Albania, unde aromânii au fost recunoscuţi ca minoritate rrãmãn/armãn/vllah.

Cît despre „vlahii muntelui” care practicau seminomadismul pastoral din regiunea descrisă de Thanas Medi, ei au constituit, pînă la o dată recentă, una dintre ultimele societăţi care au conservat forme de organizare de tip tribal în Europa.

Nicolas Trifon este istoric. Împreună cu Matei Cazacu, este autorul volumului Republica Moldova, un stat în căutarea naţiunii (Editura Cartier, 2017).

Foto: Thanas Medi

1038 15 cop2 jpg
Levitația electromagnetică în tesseract
Eul de scriitor ratat apreciază această fragmentare din care se alcătuiește întregul: „Nu cred în cărți, cred în pagini, în fraze, în rînduri“.
p 22 Katherine Pangonis jpg
Fenicienii, oamenii purpurii
În unele contexte, fenicianismul și renașterea interesului pentru trecutul fenician al Libanului nu reprezintă decît o reacție rasistă la panarabism.
1035 15 coperta jpg
Sculptînd în timp
Există însă şi o altă cale de unire a materialului cinematografic, în care esenţială este dezvăluirea logicii în ceea ce privește modul de a gîndi al oamenilor.
foto 1 back stages jpg
1033 15 Iulia Lumanare copy (5) jpg
„Ne vom opri mereu la ceea ce ne este familiar” – interviu cu actrița Iulia LUMÂNARE
„Timpul a fost comprimat, și asta este, poate, cel mai dificil aspect al scenariului, deci al poveștii.”
1033 23 Foto Iulian Popa jpg
„Scriu ce văd în jurul meu, ca și cum aș fi în mijlocul acțiunii, dar invizibil“ – interviu cu Iulian POPA
„Un chimist, un om cu educație științifică, dar care are o abordare total neștiințifică, bazată pe percepții senzoriale.”
p 23 Passivité courtoise, 1930 jpg
Victor Brauner – Sfîrșitul și începutul
Opera lui îl face să meargă înainte mai degrabă decît o face el.
1031 15 Strøksnes, Morten Photo Cathrine Strøm webp
image png
Hotarul nevăzut al pictorului – expoziție aniversară Mihail Gavril* –
Lucrările prezente în expoziția de la Palatul Parlamentului, Sala „Brâncuși”, au o tematică ce aparține zonei sacrului.
1028 15 charlotte higgins miturile grecesti jpg
Miturile grecești repovestire din perspectivă feminină
Acestea sînt cîteva dintre personajele care controlează multe dintre narațiunile incluse în această carte.
1027 15 ёGoodlife Photography jpeg
p 22   Expoziția Victor Brauner jpg
Culoarea Artei
„Important e ce se vede.” Da, toți știm asta. Dar dacă v-aș spune că la fel de important e ce nu se vede?
1026 15 Calin Pop cu Nicu Covaci2 jpg
Rock, opoziție și represiune – Phoenix & Celelalte Cuvinte –
Spre deosebire de Phoenix, Celelalte Cuvinte nu au luat vreodată în considerație fuga din România comunistă.
DoinaLemny jpg
1025 22 Mario Martone  jpg
„Și cinematograful e un joc cu reguli” – interviu cu regizorul Mario MARTONE
„Atunci cînd regizez un film după un roman, nu mă interesează să pun în scenă doar povestea personajelor, ci și vocea scriitorului.“
1024 15 ABRA, Costinesti, anii 80 jpg
Unde sînt rockerii de odinioară?
„Toți am simțit că nici un zid nu ne va mai ține despărțiți vreodată”, avea să-și amintească ani mai tîrziu unul dintre cei prezenți la eveniment.
1023 15 Abziehbild  Unapplied Arts, 2023, Arsmonitor jpg
Lumea artei – elitism non-profit sau marginal pentru profit –
Și se încearcă același lucru de către artist-run-space-urile din Casa Presei.
1022 15 Marian Crișan jpeg
„Cînd ai în film un texan călare, inevitabil te gîndești și la western” – interviu cu regizorul Marian CRIȘAN –
Ca surse de inspirație au fost compozițiile lui George Enescu și Eugen Doga, în special albumul lui Echoes of the East.
10 pentru Rushdie jpeg
Dacă pacea ar fi un premiu
Cu toate acestea, am să mă întorc acasă cu acest premiu pentru pace.
Taifas 3 png
Cineaști balcanici la Taifas – anchetă –
Pentru că sînteți o revistă românească, iar el este pentru mine cel mai interesant regizor român al momentului.
1020 15 Andrei Tanase jpg
1020 15 1 jpg
Un tip de încordare
Artistul propune un storyboard neconvențional prin plasarea privitorului într-un spațiu definit vizual prin contraste.
1019 15 Foto Cristian Sutu jpg
1018 16 foto Ariana Serban jpg
„Literatura. Arie protejată” – interviu cu Robert ȘERBAN
„Am căutat, an de an, să identificăm cîte o temă, care să nu eludeze actualitatea și realitatea.”

Parteneri

contract
Cât costă să înființezi o firmă în Bulgaria sau Dubai și de ce nu este o idee bună
Tot mai mulți antreprenori români își exprimă dorința de a părăsi sistemul fiscal autohton, pe fondul incertitudinilor economice, al discuțiilor despre impozitul progresiv și al majorării TVA la 24%. Experții consultați de „Adevărul” au explicat de ce nu este o idee bună și ce riscuri își asumă.
calcule calculator bani salariu pensie rate bancare datorie
Asistații sociali, vizați de popririle pe venituri care vor fi impuse Guvernul pentru cei care au restanțe la stat
Guvernul vrea să pună popriri pe veniturile românilor cu restanțe la stat, inclusiv pentru impozitele și taxele locale neplătite, chiar și în cazul în care restanțierii sunt asistați social.
pensionar jpg
Ce este pensia socială și cine o poate primi
Pensia socială sau indemnizația socială pentru pensionari este un beneficiu destinat să sprijine persoanele vârstnice care nu au o pensie suficientă sau care, din diverse motive, nu au contribuit suficient la sistemul de asigurări sociale pentru a beneficia de o pensie pentru limită de vârstă.
shawarma 4029889 1280 jpg
Cine a inventat, de fapt, shaorma? Povestea celui mai iubit preparat turcesc care a cucerit lumea
Puține preparate de tip fast-food reușesc să treacă testul timpului, granițelor și culturilor la fel de spectaculos cum a făcut-o shaorma. Astăzi, o găsim peste tot – de la străzile aglomerate din București și Berlin, până la restaurante elegante din Dubai sau New York.
petrila drona jpg
Cum se vor acorda autorizațiile de construcție propuse în noul pachet de austeritate. Ce rol vor avea dronele
Ultimele propuneri din măsurile de austeritate, cele care taie posturi și salarii în cadrul reformei administrative, vizează și acordarea autorizației de construcție și verificarea cu drona a măsurătorilor imobilelor ridicate cu sau fără autorizație.
Bani castig FOTO Shutterstock jpg
Joburile în care românii simpli câștigă cât un director la stat: „Cel mai bine plătit ia 11.000 de euro pe lună, iar cel mai prost 6.000”
Româniii sunt printre europenii cu cele mai mici salarii și cu un nivel de trai scăzut, dar asta nu înseamnă că nu există conaționali care sunt plătiți regește. Iar pentru asta nu trebuie să fie fotbaliști, politicieni sau staruri de cinema.
rapid fb jpg
santuri colmatate (4) jfif
Cum ajung românii să-și facă rău cu mâna lor. Nepăsarea costă scump când plouă: drumuri distruse, culturi stricate și gospodării inundate
În multe comune, șanțurile de scurgere a apelor sunt înfundate cu vegetație, nămol și gunoaie. Pâraiele, la rândul lor, sunt colmatate. Așa se ajunge la situații aberante în care cursuri de apă aproape secate ajung să inunde curți și să distrugă drumuri.
Calendar 21 iulie: 1969   Neil Armstrong și Edwin „Buzz” Aldrin au devenit primii oameni care au pășit pe Lună jpeg
21 iulie, ziua în care astronauții Neil Armstrong și Buzz Aldrin au devenit primii oameni care au pășit pe Lună
Pe 21 iulie 1969 astronauții americani Neil Armstrong și Buzz Aldrin au pășit pentru prima dată pe Lună în cadrul misiunii Apollo 11 marcând un moment istoric în explorarea spațiului și un pas major pentru știință.