Gazda și parazitul – sau „Marea Schemă Generală a Tuturor Lucrurilor” –

Publicat în Dilema Veche nr. 999 din 1 iunie – 7 iunie 2023
SECTOR 1 ©YAP Studio
SECTOR 1 ©YAP Studio

Într-un dialog pe care l-am realizat în 2017 cu directorul Van Abbemuseum, Charles Esche, acesta mi-a vorbit extrem de critic despre ambițiile colonialiste de cucerire a teritoriului celuilalt venite atît din partea bienalelor de artă, cît și a tîrgurilor de artă. „Eu nu vorbesc niciodată la tîrguri de artă. Cred că e esenţial să existe respect de ambele părţi şi o înţelegere a faptului că puterea nu e a unuia ori a celuilalt. Altfel, e mereu o încercare de eliminare a celuilalt. Şi cred că tîrgurile încearcă să elimine muzeele şi funcţia acestora, la fel încearcă să elimine bienalele, precum şi pe artişti... Şi încearcă să ocupe întreg universul”, îmi declara el tranșant, punînd punctul pe i: tîrgurile de artă, aparent în slujba artiștilor, fac jocuri dincolo de aceștia, într-o amețitoare piață a artei în care rolurile se amestecă, iar tot ceea ce contează sînt sumele uriașe tranzacționate. 

Nu aș fi deloc atît de dură, dar mărturisesc că în orice tîrg de artă vizitat m-am pierdut efectiv între lucrări de artă excepționale și o artă de-a dreptul ridicolă, țipătoare cu toată fibra ei. Las deoparte această a doua dimensiune și mă gîndesc acum la expozițiile atent curatoriate în standurile multor galerii, totul cu un concept în spate și o așezare deseori clasică. Tîrgurile devin astfel platforme pentru dezbatere și pentru micro-muzee, care, în spatele lor, sînt toate mînate de aceeași dorință de a vinde (către colecționari privați sau pentru colecții publice). 

La RAD Art Fair, prima ediție care a avut loc între 4-7 mai la București, am avut în mod repetat sentimentul anumitor valori reconfirmate, iar pe lîngă toate acestea, un gest artistic devenit gradual performativ mi-a atras atenția: simbolic, ocupa un teritoriu care nu îi aparținea; concret, o făcea cu o anumită grație și multă atenție la context. Un gest care a reușit să aducă în discuție și să descîlcească parcă, într-un mod deloc agresiv, ci mai degrabă generos și ludic, un mănunchi de fire invizibile aflate în spatele fiecărui tîrg de artă. 

Care este rolul galeristului, ce și cum expune el, pe cine reprezintă și pe cine alege să expună dintre cei reprezentați, cum își manifestă propria putere pe teritoriul său fragil și temporar la tîrg, acolo unde vecinătățile sînt de neocolit, iar sentimentul de comunitate e, voit sau nu, prezent? Ești binevenit în galerie, iată artiștii pe care ți-i prezint. Dar, stai, cineva s-a strecurat aici: în spatele unei pînze cu gaură ca de steag postcomunist se zărește, fragmentat, un tablou, în locul ferestrei, așa cum era conceptul inițial; pe o coloană parte dintr-un alt stand e strecurat un desen de mici dimensiuni; la fel, într-un alt colț, e un desen mare! Între etichetă și expoziția propriu-zisă e din nou un desen. Misterios, fără etichetă, și totuși foarte bine integrat. 

SUPRAINFINIT ©YAP Studio
SUPRAINFINIT ©YAP Studio

The Artist is a Present

Nicolae Comănescu a expus în cadrul RAD Art Fair la invitația lui Alex Radu, la Galeria /SAC. Dar pînă la finalul tîrgului, artistul a avut lucrări în standurile altor nouă spații de artă. „Artistul e un dar” și-a numit Comănescu retroactiv întreaga acțiune, o acțiune nepremeditată, care a evoluat imprevizibil în urma unor dialoguri între galeriști și artiști, care fie au acceptat propunerea artistului de a se insera politicos în standul lor, fie l-au invitat chiar ei și l-au căutat prin tîrg cu dorința de a-l expune. 

The Artist is a Present – parafrază la The Artist is Present, celebra lucrare a Marinei Abramović (MOMA, 2010) care vorbea despre limite mentale și fizice depășite și de o schemă pînă la urmă simplă: prezența artistului e totul. Nicolae Comănescu reconstruiește un discurs al darului ca schimb și vorbește tot despre limite încălcate: își oferă lucrările, își negociază prezența, primește la schimb un perimetru în care se poate desfășura, galeristul acceptă să îl primească în spațiu, să îl curatorieze și să vorbească vizitatorilor și de opera lui. Artistul e un mic parazit binevoitor, e ubicuu, iar lucrările sale trasează o rețea invizibilă între galeriile care intră în joc. Iar darul îi revine pînă la urmă cui? Nimănui. E găzduit temporar, se întoarce la artist la final sau poate că este vîndut. Ceea ce s-a și întîmplat cu una dintre lucrări, cea de la Sabot! E, de fapt, un dar simbolic.

/SAC în mod oficial, apoi a urmat, pe cale neoficială, Galeria Sabot, la invitația artistului Radu Comșa și a galeristei Daria Dumitrescu: aceasta din urmă declară că artistul „s-a folosit de instrumentarul de tîrg (tîrguiala) în folosul artei sale. Isprava – pe care, cu voia artistului, am putea-o numi de-a dreptul lucrătură – ne arată cum tîrgul RAD poate deveni, cu puțin exercițiu și ceva autoironie, o colaborare mult mai cuprinzătoare”. Apoi Lina Țărmure (Diptych Art Space) acceptă să îl expună, iar Comănescu vine cu o mapă de desene din care aleg împreună trei. Parazitarea, declară ea, „poate fi văzută în mai multe feluri, însă Comănescu a reușit s-o impună în așa manieră încît să nu fie intruzivă sau vătămătoare, ci, din contra, a creat o atmosferă ceva mai cuprinzătoare și colaborativă”.

„Eu încă nu știam ce mă așteaptă, voiam doar o a treia galeriei”, spune Comănescu, despre cum dorința de a pătrunde în tot mai multe spații din tîrg se transformă aproape într-o adicție. Ajunge apoi la Galeria Mobius, vede stîlpul alb și îi propune Roxanei Gamarț să își instaleze acolo un mic desen, iar toți artiștii din spațiu acceptă. Urmează Viewing Room 17 (unde negocierea e provocată de galeristul artistului, Dan Popescu), apoi Matca, unde instalarea în spațiu are un aer total asumat, pare clar unul dintre artiștii locului. 

De la acest punct, lumea începe să vorbească, iar întregul discurs de convingere se transformă într-o dorință a galeriștilor de a-l vedea pe Comănescu în spațiul lor: Suprainfinit, Sector 1, Cazul 101. Și, la final, Galeria Plan B, acceptă și ea. „Arta creează comunități, este exercițiu de identitate. Pentru mine, gestul aparent cotropitor al lui Nicolae Comănescu se încadrează într-un context declarat contributiv-participativ-colaborativ precum cel al RAD Art Fair. Eu m-am bucurat să-l integrez”, declară Andreea Stănculeanu (Sector 1). Reprezentare și incluziune în contextul industriei, spune Suzana Vasilescu (Suprainfinit), „avea aerul acela pe care îl au uneori copiii cînd sînt puși pe șotii”, scrie Roxana Gamarț.          

Desene în cărbune din seria „Marea Schemă Generală a Tuturor Lucrurilor” (2020): desene care nu au participat, pînă la RAD, în economia finală a unei expoziții. Desene semi-abstracte, cum le numește artistul, care pornesc de la imagini de pe stradă, demonstrații și bătăi de stradă, dar totul sublimat. În standul Galeriei Plan B, Mihai Pop declară că „formal, desenul ales împreună cu Nicolae s-a integrat bine; un desen energic, mic, dar puternic”, plasat de galerist în zona de informație, aproape de eticheta standului. „Lîngă text arăta (vorba lui Nicolae Romanițan) ca un QR code deformat, în fapt precum ceva încriptat, ca un desen-cod care trebuie descifrat.”

În trecut, Nicolae Comănescu a mai experimentat asemenea gesturi de parazitare. Crease împreună cu Mihnea Mircan și Ștefan Tiron o revistă parazit, Tura-Bar, pe care o propuneau ca insert în alte reviste oficiale. Gazda și parazitul. Ruptura în cadrul previzibil. Asta s-a întîmplat și la RAD, dar totul expandat, punînd discret în discuție o întreagă istorie de teritorii ocupate abuziv. Artistul a decupat atent o breșă, un spațiu în care să respiri liber, dincolo de constrîngeri și apăsări, departe de negocieri la nivel înalt, dar cu instrumentele tîrgului: negocierea a avut loc, instalarea coerentă cu întregul context a avut loc, discuția despre artă la fel, vînzarea – și ea! Dar totul orchestrat deloc ostil, cu voia celorlalți, uneori la dorința lor. 

Nicolae Comănescu a creat o rețea invizibilă, a înțeles în profunzime exact acea Mare Schemă Generală a Tuturor Lucrurilor și a oferit scenei de artă, într-un moment de celebrare a ei, dar și de puternică marcare a teritoriului, un gest care practic a forțat ca prietenia și generozitatea să se poată desfășura într-un spațiu eminamente concurențial, într-o simbioză perfectă. Ideea de comunitate să își facă loc cu adevărat, arta ca factor coagulant. „Dacă tîrgul dura mai multe zile, cine știe”, vorba artistului, lucrările lui pătrundeau poate în și mai multe spații. 

Daria Ghiu este critic de artă.

1038 15 cop2 jpg
Levitația electromagnetică în tesseract
Eul de scriitor ratat apreciază această fragmentare din care se alcătuiește întregul: „Nu cred în cărți, cred în pagini, în fraze, în rînduri“.
p 22 Katherine Pangonis jpg
Fenicienii, oamenii purpurii
În unele contexte, fenicianismul și renașterea interesului pentru trecutul fenician al Libanului nu reprezintă decît o reacție rasistă la panarabism.
1035 15 coperta jpg
Sculptînd în timp
Există însă şi o altă cale de unire a materialului cinematografic, în care esenţială este dezvăluirea logicii în ceea ce privește modul de a gîndi al oamenilor.
foto 1 back stages jpg
1033 15 Iulia Lumanare copy (5) jpg
„Ne vom opri mereu la ceea ce ne este familiar” – interviu cu actrița Iulia LUMÂNARE
„Timpul a fost comprimat, și asta este, poate, cel mai dificil aspect al scenariului, deci al poveștii.”
1033 23 Foto Iulian Popa jpg
„Scriu ce văd în jurul meu, ca și cum aș fi în mijlocul acțiunii, dar invizibil“ – interviu cu Iulian POPA
„Un chimist, un om cu educație științifică, dar care are o abordare total neștiințifică, bazată pe percepții senzoriale.”
p 23 Passivité courtoise, 1930 jpg
Victor Brauner – Sfîrșitul și începutul
Opera lui îl face să meargă înainte mai degrabă decît o face el.
1031 15 Strøksnes, Morten Photo Cathrine Strøm webp
image png
Hotarul nevăzut al pictorului – expoziție aniversară Mihail Gavril* –
Lucrările prezente în expoziția de la Palatul Parlamentului, Sala „Brâncuși”, au o tematică ce aparține zonei sacrului.
1028 15 charlotte higgins miturile grecesti jpg
Miturile grecești repovestire din perspectivă feminină
Acestea sînt cîteva dintre personajele care controlează multe dintre narațiunile incluse în această carte.
1027 15 ёGoodlife Photography jpeg
p 22   Expoziția Victor Brauner jpg
Culoarea Artei
„Important e ce se vede.” Da, toți știm asta. Dar dacă v-aș spune că la fel de important e ce nu se vede?
1026 15 Calin Pop cu Nicu Covaci2 jpg
Rock, opoziție și represiune – Phoenix & Celelalte Cuvinte –
Spre deosebire de Phoenix, Celelalte Cuvinte nu au luat vreodată în considerație fuga din România comunistă.
DoinaLemny jpg
1025 22 Mario Martone  jpg
„Și cinematograful e un joc cu reguli” – interviu cu regizorul Mario MARTONE
„Atunci cînd regizez un film după un roman, nu mă interesează să pun în scenă doar povestea personajelor, ci și vocea scriitorului.“
1024 15 ABRA, Costinesti, anii 80 jpg
Unde sînt rockerii de odinioară?
„Toți am simțit că nici un zid nu ne va mai ține despărțiți vreodată”, avea să-și amintească ani mai tîrziu unul dintre cei prezenți la eveniment.
1023 15 Abziehbild  Unapplied Arts, 2023, Arsmonitor jpg
Lumea artei – elitism non-profit sau marginal pentru profit –
Și se încearcă același lucru de către artist-run-space-urile din Casa Presei.
1022 15 Marian Crișan jpeg
„Cînd ai în film un texan călare, inevitabil te gîndești și la western” – interviu cu regizorul Marian CRIȘAN –
Ca surse de inspirație au fost compozițiile lui George Enescu și Eugen Doga, în special albumul lui Echoes of the East.
10 pentru Rushdie jpeg
Dacă pacea ar fi un premiu
Cu toate acestea, am să mă întorc acasă cu acest premiu pentru pace.
Taifas 3 png
Cineaști balcanici la Taifas – anchetă –
Pentru că sînteți o revistă românească, iar el este pentru mine cel mai interesant regizor român al momentului.
1020 15 Andrei Tanase jpg
1020 15 1 jpg
Un tip de încordare
Artistul propune un storyboard neconvențional prin plasarea privitorului într-un spațiu definit vizual prin contraste.
1019 15 Foto Cristian Sutu jpg
1018 16 foto Ariana Serban jpg
„Literatura. Arie protejată” – interviu cu Robert ȘERBAN
„Am căutat, an de an, să identificăm cîte o temă, care să nu eludeze actualitatea și realitatea.”

Adevarul.ro

image
Rezultatul protestelor împotriva turiștilor: stațiunile spaniole se golesc
Spaniolii furioși din cauza turismului în masă au primit exact ceea ce au cerut, deoarece Magaluf , unul dintre cele mai importante locuri de vacanță din Mallorca, este pe jumătate gol. De fapt, arată ca un oraş fantomă.
image
Alimentele pe care experții în siguranță alimentară nu le-ar mânca niciodată de la bufetul de mic dejun al unui hotel
Cu toţii suntem de acord că, în vacanţă, unul dintre avantajele de a sta la un hotel este bufetul de mic dejun inclus în pachetul achiziţionat. În acelaşi timp, ultimul lucru pe care ni-l dorim este să rămânem în cameră din cauza vreunei boli digestive.
image
Caravană electorală, atacată cu bâtele într-o comună din județul Buzău VIDEO
Lupta politică se duce și cu ciomagul, pe alocuri. O demonstrează filmarea realizată de membrii unei caravane electorale din comuna buzoiană Calvini, în care se vede cum sunt alergați și amenințați cu bâtele de un grup de săteni.

HIstoria.ro

image
Efectele surprinzătoare ale prezenței ofițerilor ruși în Bucureștiul anului 1877
În cadrul Războiului ruso-turc din 1877, după declararea de Război Imperiului Otoman, trupele ruse intră în România, în drum spre Turcia. Ca urmarea a acestui fapt, Bucureștii lui 1877 sînt luați cu asalt de ofiţerii ruși, gata să-și cheltuiască banii nebunește.
image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.