Radu Penciulescu şi viaţa

Publicat în Dilema Veche nr. 788 din 28 martie - 3 aprilie 2019
Radu Penciulescu şi viaţa jpeg

Cu cîtă dezinvoltură asumăm dispariţia cuiva trecînd de la prezent la imperfect, de la este la era! Pentru Radu Penciulescu, azi, refuz această grabnică conversiune a timpurilor, şi de aceea continui să spun „el este“.

Tineri, foarte tineri fiind, la un restaurant de la 2 Mai, un profesor de gestică de la Cinecittà ne explica secretele personale pe care le pot revela o mişcare a mîinii, o poziţie a capului… Ca o provocare i l-am arătat, la altă masă, pe Radu Penciulescu, care dialoga cu fosta lui soţie şi i-am cerut să-l califice: „E un om drept, să ai încredere în el întotdeauna“. Diagnosticul italianului mi-a confirmat convingerile şi, o viaţă, i-am urmat sfatul. Nimic nu ne-a despărţit.

Radu rămîne un model de verticalitate, nu religioasă, ci pămînteană, concretă şi umană. Fără a se constitui în exemplu, el ne-a servit de model şi ne va servi. Şi poate nici o frază nu-l poate defini mai bine decît o constatare proprie: „Mi-am plătit tributul, dar nu am trădat“.

El mi-a evaluat inaptitudinea de actor şi l-a îndreptat pe Andrei Şerban spre regie, iar pe mine spre teatrologie. Şi azi mă întreb: cum a putut vedea el atît de just în noi? El însă vedea în oameni şi de aceea i-a reunit pe cei mai buni în jurul său: George Constantin, Victor Rebengiuc, Valeria Seciu, Ion Caramitru. Ei şi‑au fost aproape unii altora. Nu s-au îndoit unii de alţii. Nici pe scenă, nici în viaţă. El le-a fost drag fiindcă își respecta crezul: „Vreau să fac teatru la înalţimea omului“. Radu este un model de pedagog ce a ştiut şi a putut contribui la dezvoltarea unor vocaţii, dar totodată un artist ce se manifesta prin respectul față de prieteni şi de cuvinte, față de scenă şi de opere. Cum spunea Steinhardt, el ajunge la sine „prin ceilalţi“, dar, totodată, îl conduce şi pe fiecare dintre ei spre întîlnirea cu „el“ şi cu adevărul său. Asemeni lui Peter Brook, de care el rămîne cel mai profund apropiat.

Radu s-a recunoscut în vocaţia pedagogiei, mai ales aceea a elevilor-actori pe care îi iniţia şi le permitea să se descopere. Deviza era: „Nu mă întreba pe mine, regizor, «Cum vrei să fiu?», ci întreabă-te pe tine, actor, «Cum vrei să fii?» Teatrul l-a pasionat nu ca ficţiune, ci ca posibilă dezvăluire de sine. Radu este iubit de colegi şi de elevi căci înţelege teatrul ca pe o formare de sine şi o mărturie în contextul unei comunităţi. El îi dirijează pe cei din jur fără a-i domina, el le extinde resursele, îi însoţeşte pe drumul împlinirii proprii a fiecăruia căci ceea ce caută e „omul dilatat“.

Viaţa i-a fost demnă. Nu a avut nimic dintr-un călugăr, dar nici dintr-un monden fără busolă. De aceea s-a descoperit mai cu seamă după tragedia din ’68 şi după invadarea Cehoslovaciei, semnînd, „în spiritul timpului“, spectacolele sale poate cele mai reprezentative: Musgrave, Regele Lear, Woyzzeck. Dar, pentru mine, niciunde nu l-am recunoscut mai deplin decît în Vicarul, piesa lui Rolf Hochhuth unde etica şi politica se asociau. Acolo i-am intuit autoportretul. Fără a se constitui în model exemplar sau a adopta discursuri moralizatoare, el este personalitatea cea mai apropiată, de care niciodată nu m-am îndoit. Îl iubesc cum l-am iubit dintotdeauna pe Camus. La amîndoi, opera e importantă, dar numai asociată artistului şi condiţiei sale. Omul şi opera reunite, indisociabile. Radu respectă viaţa şi contrastele ei, fiind totodată ironic şi lucid, un om deplin dăruit existenţei şi în acelaşi timp un om de teatru ce se îndoieşte de teatru. Poate chiar că iubeşte viaţa mai mult decît scena, însă, fără îndoială, el o hrăneşte, de cînd îl ştiu, tocmai din această iubire. Din acest respect pentru amîndouă, reunite.

bita penciu jpg jpeg

Am plecat din ţară împreună şi într-o seară de început de an 1974 am coborît împreună Les Champs-Élysées şi am înţeles că ne angajaserăm, fiecare într-un alt loc, pe drumul exilului. Ne-am revăzut cîţiva ani mai tîrziu şi, stînd faţă în faţă, bucuroşi, într-o cafenea celebră, la Closerie des Lilas, frecventată de nume celebre înscrise pe mese, el îmi spune: „Cît sîntem de bine aici, cu o bere şi o salată, aşezaţi la masa…“, pentru a completa, în hohote de rîs, „…lui Lenin!“ Întîlnirile s-au succedat, la Paris, Nancy, Stockholm… Şi apoi, la începutul anilor ’90, am revenit la Bucureşti pentru a face împreună un spectacol, Celălalt Cioran: şi azi mi-l amintesc. Eram asociaţi şi, amîndoi, îl ajutam pe Ovidiu Iuliu Moldovan să se regăsească. N-am reuşit. Dar vorbele lui Cioran mi-au rămas înscrise în memorie, iar repetiţiile cu Radu Penciulescu, căreia i se asocia pe atunci tînăra Alexandra Badea, s-au constituit în adevărate evenimente autobiografice. Amprente ale teatrului din interior.

O viaţă a trecut de la seara aceea de la 2 Mai şi fiecare regăsire cu Radu a confirmat evaluarea profesorului italian. La Radu, nu doar interiorul era curat şi agitat, ci şi vocea, privirea, braţele. Un echilibru unic. Relaţia cu viaţa şi cu teatrul, cu oamenii şi cu piesele, căci el a privit faţă în faţă lumea. Şi de aceea, deseori, l-am asimilat cu modelul latin descris de Seneca, drept, dar neeroic, intransigent, dar nu inchizitorial, tandru, dar şi exigent. Mulţi îl iubesc încă.

Radu dispare azi, cînd nu mai are aer să respire.

Paris, 20 martie 2019

1038 15 cop2 jpg
Levitația electromagnetică în tesseract
Eul de scriitor ratat apreciază această fragmentare din care se alcătuiește întregul: „Nu cred în cărți, cred în pagini, în fraze, în rînduri“.
p 22 Katherine Pangonis jpg
Fenicienii, oamenii purpurii
În unele contexte, fenicianismul și renașterea interesului pentru trecutul fenician al Libanului nu reprezintă decît o reacție rasistă la panarabism.
1035 15 coperta jpg
Sculptînd în timp
Există însă şi o altă cale de unire a materialului cinematografic, în care esenţială este dezvăluirea logicii în ceea ce privește modul de a gîndi al oamenilor.
foto 1 back stages jpg
1033 15 Iulia Lumanare copy (5) jpg
„Ne vom opri mereu la ceea ce ne este familiar” – interviu cu actrița Iulia LUMÂNARE
„Timpul a fost comprimat, și asta este, poate, cel mai dificil aspect al scenariului, deci al poveștii.”
1033 23 Foto Iulian Popa jpg
„Scriu ce văd în jurul meu, ca și cum aș fi în mijlocul acțiunii, dar invizibil“ – interviu cu Iulian POPA
„Un chimist, un om cu educație științifică, dar care are o abordare total neștiințifică, bazată pe percepții senzoriale.”
p 23 Passivité courtoise, 1930 jpg
Victor Brauner – Sfîrșitul și începutul
Opera lui îl face să meargă înainte mai degrabă decît o face el.
1031 15 Strøksnes, Morten Photo Cathrine Strøm webp
image png
Hotarul nevăzut al pictorului – expoziție aniversară Mihail Gavril* –
Lucrările prezente în expoziția de la Palatul Parlamentului, Sala „Brâncuși”, au o tematică ce aparține zonei sacrului.
1028 15 charlotte higgins miturile grecesti jpg
Miturile grecești repovestire din perspectivă feminină
Acestea sînt cîteva dintre personajele care controlează multe dintre narațiunile incluse în această carte.
1027 15 ёGoodlife Photography jpeg
p 22   Expoziția Victor Brauner jpg
Culoarea Artei
„Important e ce se vede.” Da, toți știm asta. Dar dacă v-aș spune că la fel de important e ce nu se vede?
1026 15 Calin Pop cu Nicu Covaci2 jpg
Rock, opoziție și represiune – Phoenix & Celelalte Cuvinte –
Spre deosebire de Phoenix, Celelalte Cuvinte nu au luat vreodată în considerație fuga din România comunistă.
DoinaLemny jpg
1025 22 Mario Martone  jpg
„Și cinematograful e un joc cu reguli” – interviu cu regizorul Mario MARTONE
„Atunci cînd regizez un film după un roman, nu mă interesează să pun în scenă doar povestea personajelor, ci și vocea scriitorului.“
1024 15 ABRA, Costinesti, anii 80 jpg
Unde sînt rockerii de odinioară?
„Toți am simțit că nici un zid nu ne va mai ține despărțiți vreodată”, avea să-și amintească ani mai tîrziu unul dintre cei prezenți la eveniment.
1023 15 Abziehbild  Unapplied Arts, 2023, Arsmonitor jpg
Lumea artei – elitism non-profit sau marginal pentru profit –
Și se încearcă același lucru de către artist-run-space-urile din Casa Presei.
1022 15 Marian Crișan jpeg
„Cînd ai în film un texan călare, inevitabil te gîndești și la western” – interviu cu regizorul Marian CRIȘAN –
Ca surse de inspirație au fost compozițiile lui George Enescu și Eugen Doga, în special albumul lui Echoes of the East.
10 pentru Rushdie jpeg
Dacă pacea ar fi un premiu
Cu toate acestea, am să mă întorc acasă cu acest premiu pentru pace.
Taifas 3 png
Cineaști balcanici la Taifas – anchetă –
Pentru că sînteți o revistă românească, iar el este pentru mine cel mai interesant regizor român al momentului.
1020 15 Andrei Tanase jpg
1020 15 1 jpg
Un tip de încordare
Artistul propune un storyboard neconvențional prin plasarea privitorului într-un spațiu definit vizual prin contraste.
1019 15 Foto Cristian Sutu jpg
1018 16 foto Ariana Serban jpg
„Literatura. Arie protejată” – interviu cu Robert ȘERBAN
„Am căutat, an de an, să identificăm cîte o temă, care să nu eludeze actualitatea și realitatea.”

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.