Leitmotivele distrugerii lui Enescu - Primele leitmotive (1-6): culpa istorică

16 septembrie 2021
De ce este Enescu cel mai împlinit dintre noi jpeg

1. Leitmotivul lui Oedip | Enescu „predestinatul“.

1 jpg jpeg

Au tras de cadavrul lui. Au tras de cadavrul lui Enescu toți. Din acea noapte au tras de cadavrul lui trimișii Securității R.P.R. (acei doi inși plantați imediat în hotel de ambasada românească) și au contra-tras reprezentanții diasporei românești din Paris (cu ale ei cel puțin două facțiuni), poliția arondismentului 8 (cea de lîngă Champs-Élysées) și serviciile secrete franceze. Au început în noaptea de 4 spre 5 mai 1955, la Hotelul Atala, la numărul 10 de pe optima stradă Chateaubriand. Toți voiau să-l posede, posedînd în prealabil pămîntul în care ar fi putut fi îngropat, și să dispună așa de tot ce însemna el, în culmea mccarthystă a Războiului Rece și cînd tocmai se semna Pactul de la Varșovia. Securiștii R.P.R. au stat patru zile în hotel. S-au plantat pur și simplu stricînd aerul de hotel parizian, obligîndu-l pe patronul Florescu să cheme poliția franceză și tot nu au plecat. Așa că a rămas în hotel și poliția timp de patru zile. Patru, pentru că nu-l puteau depune pe Enescu în biserică, se temeau să nu-i fure coșciugul pe drum. Sau să nu îl fure pe el însuși chiar din biserică. Iar hotelul avea oricum unele probleme: nu cu mult timp înainte, un sinucigaș, și apoi un al doilea sinucigaș își luaseră camere acolo tocmai ca să se sinucidă. Și o făcuseră. Nici în acele zile de mai 1955 oaspeții numeroși ai hotelului cu opt etaje nu se simțeau confortabil știind – cum a descris atmosfera cineva – că „între ziduri e un mort“. Era el. Iar cei care îl vînau s-au spionat între ei și s-au alergat unii pe alții zeci de ore la etajul 4, pe culoare și apoi chiar în apartamentul 40 (două mici încăperi reunite, de fapt), acolo unde murise. Probabil înainte de miezul nopții.

Predestinarea unei forme insuportabile de distrugere a început așa. Și a început atunci.

Iar în 2021 a luat forme imperios imediate și totodată masiv retrospective dintre cele mai sinistre. Dacă le descriu aici – cu cîteva mari noutăți, unele și mai sinistre – în cele 24 de vignete corespondente leitmotivelor sonorei lui împliniri, e pentru că nu mai sînt foarte sigur că România ar fi un organism statal contemporan, unul care ne-ar include și servi minim, cum și noi îl servim plătindu-ne mari și multe dări metafizice. Ci poate e o amplă, poate e o impenetrabilă și inecarisabilă ficțiune, un păienjeniș misterios de transă onirică paușală, plină ochi de picaje și alienări.

Și atunci de ce nu am lua ca ghid ardent tocmai documentul Enescu principal al unei licitații muzicale în curs de desfășurare, document scontat a „face“ 300.000 de euro, document aproape necunoscut și sigur neatribuit, nelocalizat încă precis în totalitatea operei lui, document al unui vînzător dovedit acum de Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor a avea expertiză (și deci act de proveniență, proprietate și evaluare) „neconcludentă și nelegală“, căci „nu conține date verificabile“. Promit, cît se poate promite, să nu plictisesc.

2. Leitmotivul lui Oedip | Enescu „care geme sub greutatea Răului și a destinului său“. 

2 jpg jpeg

Și nu e numai faptul că Enescu a murit singur. E chiar faptul că nu s-a rămas îndeajuns lîngă el nici după moarte, la camera de gardă a moștenirii lui. Nu numai că abia Laura Manolache, în 2006-2011, a început inventarierea patrimoniului Muzeului Enescu (inventarierea, operație de dinainte de a da nume de instituții și a atribui clădiri și a face expoziții în acele clădiri cu acel nume). Dar inventarierea nu s-a încheiat nici astăzi. O afirmă fără să vrea inclusiv Muzeul, în ultimul raport de activitate publicat, cel din 2020, care include de fapt planul managerial pînă în 2022. Exact ca în 1958, deziderat al improbabilului viitor a rămas tot „identificarea, cercetarea (pe baza documentelor de proveniență), înregistrarea în Registrul pentru evidența analitică a bunurilor culturale, clasarea, conservarea, întreținerea, restaurarea, evaluarea [...] tuturor bunilor mobile culturale care au fost donate, cedate, transmise muzeului, prin actele de donație ale familiei Enescu-Cantacuzino“. E așa de promițător încît ai spune că Muzeul nu e încă fondat, dar ai spune și că fondarea e iminentă. Așadar raportul pomenește nu bunuri mobile mai recente, nu achiziții ulterioare marilor donații Enescu, nu elemente suplimentare apărute prin lume în licitații corecte. Ci afirmă că nu s-a făcut inventarul și clasarea pentru ce a lăsat direct Enescu însuși. Nu s-a făcut asta timp de 63 de ani în instituția care cu asta se ocupă de 63 de ani încoace. În alambicurile cu zemuri cvasi-penale ale unei putrede ursite.

3. Leitmotivul „fatalității care împinge la crimă“.

3 jpg jpeg

În catalogul accesibil online al patrimoniului „Bunurilor culturale mobile clasate“ există 22 de bunuri de acest tip care proveneau de la Romeo Drăghici. Cum am mai scris-o, Drăghici și-a donat propriile lui documente Muzeului care-i devenise casă. Trebuie să repet și că și-a donat inclusiv propriile sale scrisori primite de la Enescu, așa că este cu atît mai stupefiant că, în 1974, ar fi sustras | înstrăinat | vîndut din alte loturi, ale lui Enescu însuși, ba chiar ale acelui Enescu pe care nu avea cum să-l cunoască, și chiar ale acelui Enescu din copilărie și prima tinerețe, și chiar acele documente primite de Drăghici ca legatar, ca Muzeu Enescu practic, pe care el însuși le și publicase cu un an înainte! Iată că unele dintre acestea, dintre cele neînstrăinate, au și fost clasate. Sînt 19 la Fond și 3 la Tezaur. Dar dacă le inspectezi – și dacă îți aduci aminte unde le-ai văzut publicate, așa cum îți aduci aminte unde ai citit demult scrisorile către Enescu scoase acum la vînzare – constați imediat că bunurile Enescu deja incluse la Tezaur și Fond din întregul Muzeu (deloc numai cele 22 dinspre Drăghici, ci 397 de entități) sînt în cel mai bun caz de valoare culturală estimabil egală, dacă nu cîteodată inferioare, iar unele categoric inferioare loturilor scoase acum la licitație. Licitația scoate dintr-o bolgie a surselor particulare (și îndoielnice) piese de patrimoniu netrimise la clasat (de către ce experți? pentru Eliade făcea asta un anumit Alin Ciupală, expert și Artmark, expert și Historic, doar că nu avea habar de Eliade), bunuri care bat colecțiile de bunuri clasate ale Muzeului și care pot proveni din Muzeu și pentru care Muzeul nu a ridicat – deocamdată – un deget.

4. Leitmotivul paricidului.

4 jpg jpeg

Drăghici însuși, în 1971, s-a descris pe el însuși: „Încă din tinerețe, înțelegînd că tot ce se referea la marele Enescu (programe, fotografii, scrisori, articole) va avea cu timpul – cînd geniul enescian va rămîne un exemplu, o tradiție, un mit – o valoare spirituală de primă importanță pentru viața spirituală a poporului nostru, am strîns cu pioșenie un material prețios. Nu îmi închipuiam însă că acesta va servi la alcătuirea unui muzeu“. Dar a unei, dacă nu a mai multor licitații?

Drăghici la 80 de ani continua, atunci în 1971: „Acum 15 ani, cînd, un an după moartea maestrului, s-a deschis la București expoziția «George Enescu» în casa de pe Calea Victoriei nr. 141 în care a locuit cîndva Enescu, am avut fericirea să pot oferi documente muzeistice de mare valoare. | După deschiderea Muzeului permanent (în septembrie 1958), am continuat, cu aceeași rîvnă, să strîng, fie din donații, fie prin achiziții, materialul care a îmbogățit colecțiile muzeului“ („«Mi-am servit țara cu armele mele: pana, vioara și bagheta», Revista muzeelor nr. 6 | 1971, pp. 491-497). Dar în 1982 mărturisese reportofonului lui Iosif Sava că fondul colecționat de el pînă în 1944 – fond terțiar, fond subaltern, nu asemenea bunuri Enescu unice – a fost în întregime distrus prin bombardarea Iașiului în iunie 1944. 

Ce raportase public Muzeul Enescu pentru chiar anul trecut? Părea pregătit deja să întîmpine orice licitație de acest fel, orice fel de hemoragie de documente Enescu necunoscute, gata să ofere primul ajutor, în hîrtii funcționa vașnic, numai că la fața locului – atunci cînd arde – i s-a aplicat o lovitura grației: „obiective generale: I. Realizarea unei protecții efective și eficiente a patrimoniului cultural și introducerea sa în circuitul național și internațional. Obiective specifice: 1. Evidența, înregistrarea, inventarierea, clasarea și asigurarea bazei de date a bunurilor de patrimoniu; 2. Conservarea patrimoniului muzeal administrat și restaurarea bunurilor culturale; 3. Dezvoltarea colecțiilor și extinderea patrimoniului“. Bate Hexi Pharma verbiajul ăsta, se poate crăpa liniștit sub numărul corect de înregistrare. Muzeul a contribuit pînă acum cu o luare de poziție promptă și clară care s-a dovedit complet falsă: că și-ar fi exercitat deja dreptul de preemțiune (declarație pentru Antena1, 22.08.21), asta fără ca măcar să asimileze ce se publicase deja pe Facebook (unde a livrat două scurte comentarii care nici nu erau în chestie) și mai ales s-a publicat, ulterior, în presă, ca să constate că ar fi fost oricum imposibil, acea vioară Wolff 1885 încărcată cu legende nu avea cum figura la Muzeu.

5. Leitmotivul Iocastei | incestului.

5 jpg jpeg

Într-un anumit sens – și numai dacă este autentic, însă subzistă cîteva suspiciuni – certificatul atribuit lui Drăghici devoalează, exprimă exact asta: un incest. Îl exprimă mai ales în semnătură: legatarul testamentar deleagă pe altcineva să preia (indiferent de formă) ceva din patrimoniul Enescu care ar fi fost al lui Drăghici, care Drăghici spune el însuși limpede și repetat că donează și el tot Muzeului Enescu. Nu e descoperit deocamdată nimic în ce a scris Drăghici care să trimită la sau să semene cu acest certificat, deocamdată nepublicat, fără a ști măcar dacă e olograf sau dactilografiat sau redactat de o altă mînă.

6. Leitmotivul Antigonei, fiică a Iocastei și a lui Oedip

6 jpg jpeg

Patrimoniul Cultural Național nu include nici pînă astăzi muzica lui Enescu din manuscrisele lui. Este îngrozitor de instructiv și poate verifica oricine: dintr-un total de bunuri clasate de 77.954, sînt 37.091 la Tezaur și alte 40.863 la Fond. Cifrele sînt modeste pentru o întreagă țară, toate muzeele și colecțiile ei, cu bunuri din toate epocile ei. Sînt modeste pentru că, în ritmul ei cunoscut de la licitațiile Eliade, cu cca 200 de loturi pe lună, în vreo 17 ani numai și chiar numai casa Historic ar avea singură deverul să lichideze complet orice memorie de Tezaur a României. Poate nu rezultă faptul ăsta așa limpede dinspre licitațiile lunare, în raport cu tonajul restrîns a ceea ce prețuim colectiv veritabil.

Dar Enescu în Tezaur și Fond nu sînt decît 491 de unități în toată țara. Dinspre Muzeu sînt numai 397, cu 341 la Fond și numai 56 la Tezaur. Între toate acestea nu figurează nici o partitură! Muzica lui Enescu, în 2021, nu este clasată ca Tezaur. Nu e clasată nici ca Fond. Nu e clasată nicăieri. Parcurgi sistematic bunurile clasate și nu întîlnești nici o partitură. Din patrimoniul universal în care stă muzica lui în patrimoniul bunurilor mobile muzica lui manuscrisă nu există. Nu rezultă că a fost un compozitor.

Întreaga dezbatere în jurul lui Enescu este sintetizată de un website de specialitate conceput de experți muzicieni, muzicologi, juriști și istorici din România, Italia și Franța: Eliade dezmembrat | Enescu dezarticulat (enescueliade.com) Această filă cu negativul istoric al leitmotivelor Enescu este oferită pro bono celor care îi tezaurizează intim muzica, încorporînd aici și informații, indícii sau coroborări provenite de la acest Grup de lucru Enescu-Eliade. Constituie episodul 37, din ziua a 29-a, al unui Thriller Enescu, investigație serială sistematizată la Thriller Enescu – Eliade dezmembrat | Enescu dezarticulat (enescueliade.com) Așa cum le-am analizat anterior, leitmotivele din fila acum licitată au fost reproduse mecanic și ilizibil ca foto, fără atribuire și fără mențiuni, mai întîi de Viorel Cosma, pe coperta a IV-a din Un suflet românesc în universalitate, prefață de V. Cosma, text stabilit, iconografie selectată, argument, traducere și note de D. Rîpă, C. Frosin, A. Vasilescu, Galați, Editura Alma, 1998. Nomenclatorul scris de Enescu este preluat după publicarea în 24 de eșantioane oferită de Octavian Lazăr Cosma, „Din nou despre leitmotivele tragediei lirice Oedip“, Revista Muzica nr. 1 | 2014, pp. 10-22, fără a-l putea în 2014 identifica, atribui și sesiza organismelor competente. Tot Octavian Lazăr Cosma, dar acum 55 de ani și exclusiv din analiza partiturii, identificase numai 21 de leitmotive, a se revedea „Leitmotivele tragediei lirice Oedip“, Studii de muzicologie II (1966), pp. 23-57, republicat fără modificări în Oedip-ul enescian, București, Editura Muzicală, 1967, pp. 102-125 și passim. Muzicologul este și cel care a primit o copie a filei, ca urmare a expoziției (fără acte, fără urme?) de la ONB din septembrie 2013 (furnizor exponate F. Capsali, director ONB R.I. Dincă). Leitmotivele distrugerii lui Enescu §§7-24: în curînd.

Eugen Ciurtin este istoric al religiilor (și a studiat puțin, din copilărie, și muzică).  

Foto: wikimedia commons

1038 15 cop2 jpg
Levitația electromagnetică în tesseract
Eul de scriitor ratat apreciază această fragmentare din care se alcătuiește întregul: „Nu cred în cărți, cred în pagini, în fraze, în rînduri“.
p 22 Katherine Pangonis jpg
Fenicienii, oamenii purpurii
În unele contexte, fenicianismul și renașterea interesului pentru trecutul fenician al Libanului nu reprezintă decît o reacție rasistă la panarabism.
1035 15 coperta jpg
Sculptînd în timp
Există însă şi o altă cale de unire a materialului cinematografic, în care esenţială este dezvăluirea logicii în ceea ce privește modul de a gîndi al oamenilor.
foto 1 back stages jpg
1033 15 Iulia Lumanare copy (5) jpg
„Ne vom opri mereu la ceea ce ne este familiar” – interviu cu actrița Iulia LUMÂNARE
„Timpul a fost comprimat, și asta este, poate, cel mai dificil aspect al scenariului, deci al poveștii.”
1033 23 Foto Iulian Popa jpg
„Scriu ce văd în jurul meu, ca și cum aș fi în mijlocul acțiunii, dar invizibil“ – interviu cu Iulian POPA
„Un chimist, un om cu educație științifică, dar care are o abordare total neștiințifică, bazată pe percepții senzoriale.”
p 23 Passivité courtoise, 1930 jpg
Victor Brauner – Sfîrșitul și începutul
Opera lui îl face să meargă înainte mai degrabă decît o face el.
1031 15 Strøksnes, Morten Photo Cathrine Strøm webp
image png
Hotarul nevăzut al pictorului – expoziție aniversară Mihail Gavril* –
Lucrările prezente în expoziția de la Palatul Parlamentului, Sala „Brâncuși”, au o tematică ce aparține zonei sacrului.
1028 15 charlotte higgins miturile grecesti jpg
Miturile grecești repovestire din perspectivă feminină
Acestea sînt cîteva dintre personajele care controlează multe dintre narațiunile incluse în această carte.
1027 15 ёGoodlife Photography jpeg
p 22   Expoziția Victor Brauner jpg
Culoarea Artei
„Important e ce se vede.” Da, toți știm asta. Dar dacă v-aș spune că la fel de important e ce nu se vede?
1026 15 Calin Pop cu Nicu Covaci2 jpg
Rock, opoziție și represiune – Phoenix & Celelalte Cuvinte –
Spre deosebire de Phoenix, Celelalte Cuvinte nu au luat vreodată în considerație fuga din România comunistă.
DoinaLemny jpg
1025 22 Mario Martone  jpg
„Și cinematograful e un joc cu reguli” – interviu cu regizorul Mario MARTONE
„Atunci cînd regizez un film după un roman, nu mă interesează să pun în scenă doar povestea personajelor, ci și vocea scriitorului.“
1024 15 ABRA, Costinesti, anii 80 jpg
Unde sînt rockerii de odinioară?
„Toți am simțit că nici un zid nu ne va mai ține despărțiți vreodată”, avea să-și amintească ani mai tîrziu unul dintre cei prezenți la eveniment.
1023 15 Abziehbild  Unapplied Arts, 2023, Arsmonitor jpg
Lumea artei – elitism non-profit sau marginal pentru profit –
Și se încearcă același lucru de către artist-run-space-urile din Casa Presei.
1022 15 Marian Crișan jpeg
„Cînd ai în film un texan călare, inevitabil te gîndești și la western” – interviu cu regizorul Marian CRIȘAN –
Ca surse de inspirație au fost compozițiile lui George Enescu și Eugen Doga, în special albumul lui Echoes of the East.
10 pentru Rushdie jpeg
Dacă pacea ar fi un premiu
Cu toate acestea, am să mă întorc acasă cu acest premiu pentru pace.
Taifas 3 png
Cineaști balcanici la Taifas – anchetă –
Pentru că sînteți o revistă românească, iar el este pentru mine cel mai interesant regizor român al momentului.
1020 15 Andrei Tanase jpg
1020 15 1 jpg
Un tip de încordare
Artistul propune un storyboard neconvențional prin plasarea privitorului într-un spațiu definit vizual prin contraste.
1019 15 Foto Cristian Sutu jpg
1018 16 foto Ariana Serban jpg
„Literatura. Arie protejată” – interviu cu Robert ȘERBAN
„Am căutat, an de an, să identificăm cîte o temă, care să nu eludeze actualitatea și realitatea.”

Parteneri

Freedom 6 innovative industries batran munca industrie png
România pierde angajații cu experiență. Doar 57% dintre persoanele de peste 55 de ani mai sunt active pe piața muncii
Într-o piață a muncii în care angajatorii reclamă lipsa personalului, o categorie importantă de lucrători rămâne insuficient valorificată. România are una dintre cele mai reduse rate de ocupare în rândul persoanelor de 55–64 de ani din regiune.
Zodia care insala cel mai mult, sursă foto: Pixabay
Zodia care o să-și schimbe complet viața în această lună. Astrele îl ajută să ajungă la liman și să prospere
Luna noiembrie vine cu surprize spectaculoase pentru unii nativi ai zodiacului, însă o singură zodie pare să fie favorizată în mod special de astre. După o perioadă marcată de griji, obstacole, dezamăgiri și decizii dificile, urmează o etapă în care lucrurile încep să se așeze.
copii pixabay jpg
Europa regândește educația în era ecranelor: Suedia revine la manuale, Spania vrea să suspende TikTok. Ce se întâmplă cu elevii din România
În timp ce elevii își pot rezolva temele în câteva secunde cu ajutorul inteligenței artificiale, Suedia revine la manuale și caiete, iar Spania cere suspendarea temporară a TikTok din cauza materialelor cu abuzuri sexuale asupra copiilor.
qwe jpeg
Cum arată enclavele sărăciei, comunele înființate din calcul electoral. Ce spun localnicii despre întoarcerea la comunele-mamă, după două decenii de exod și depopulare
Valul de comune înființate în 2004 a transformat multe comunități rurale în adevărate enclave ale sărăciei, teritorii fantomă din care tinerii au plecat văzând cu ochii. Astăzi, ultimii localnici așteaptă, nepăsători, să vadă ce le mai pregătesc guvernanții de această dată.
casa copii georgia tann jpg
Copiii răpiți și vânduți bogaților și starurilor de cinema. Povestea uneia dintre cele mai șocante rețele de trafic de persoane
Peste 5000 de copii au fost efectiv vânduți ilegal bogătașilor americani și vedetelor de la Hollywood, de președinta unei asociații umanitare, care a transformat suferința extremă în profit. Mulți dintre copii au fost efectiv furați sau luați prin șantaj de la mame prea tinere și sărace.
oboseală  foto   Shutterstock jpg
De ce ne simțim tot mai obosiți când vine frigul. Ce schimbări apar în organism și cum îți poți recăpăta energia
Pe măsură ce zilele devin mai scurte, iar diminețile sunt tot mai întunecate, trezitul din pat poate deveni o adevărată provocare. Schimbările de sezon influențează ritmul biologic, somnul și starea de spirit, iar pentru unele persoane oboseala se resimte pe tot parcursul zilei.
Alice Huang la o cină găzduită de Jensen Huang  Sursa TVBS  jpg
500.000 de dolari pentru o întâlnire. Cum își aleg miliardarii americani partenerii și de ce apelează la detectivi particulari
Directorii executivi ai marilor companii americane apelează tot mai des la pețitori de lux, detectivi particulari și consultanți în securitate pentru a-și proteja viața personală de supraveghere, șantaj și eventuale operațiuni de spionaj industrial.
aerisire istock jpg
Aerisești greșit iarna? Obiceiul aparent banal care îți poate crește factura la încălzire. Cum trebuie deschise, de fapt, ferestrele
Aerisitul locuinței în sezonul rece poate părea o activitate banală, însă modul în care deschizi ferestrele are un impact important atât asupra confortului termic, cât și asupra consumului de energie.
waterloo teeth dentures 1024x732 jpg
„Dinții de Waterloo”, afacerea macabră care le-a oferit zâmbete bogaților Europei. Cum au ajuns soldații lui Napoleon să fie sursă de proteze dentare
Acum aproape două secole, în Europa a înflorit una dintre cele mai macabre afaceri din istoria Europei. În urma acesteia, mii de oameni au ajuns să poarte proteze cu dinți de la oameni omorâți pe câmpul de luptă. Doar invenția dinților de porțelan a stopat această practică șocantă.