Boala individuală, boala societală

Publicat în Dilema Veche nr. 847 din 2 - 8 iulie 2020
Boala individuală, boala societală jpeg

Citesc o carte despre Cehov scrisă de un autor rus, Kornei Ciukovski, care asociază, în vechiul stil, omul și opera. Cît a fost de criticată această asociere, dar uneori ea revelează și explică opțiuni, rupturi, mutații. Descopăr necunoscuta exuberanță ludică a tînărului scriitor care organizează baluri mascate, animă petreceri și seduce lipsit de orice discernămînt. Viața îi e excitantă și dispersată… fără țintă, nici concentrare. El poate improviza o poveste de la „o scrumieră” pe care o ia ca pretext, poate redacta în timp record nuvele și schițe… Un Cehov care amuză o lume întreagă. Dar, pe măsură ce detaliile se acumulează, o ipoteză mi se precizează: tuberculoza l-a salvat. Ea i-a impus progresiv retragerea din societate, a determinat izolarea la Ialta și i-a permis să nu fie doar un dublu rus al acelui autor de nuvele pe care îl iubea, Guy de Maupassant, ci să se împlinească prin teatrul său. Teatru care, între două secole, s-a impus ca model al dramaturgiei moderne. La Ialta, Cehov scrie încet, face curte „doamnei cu cățelul”, se plimbă și se odihnește, cu respirația scurtă, pe băncile din oraș sau se dedică vegetației din casa pe care și-a construit-o. Boala l-a extras din agitația urbană. Un prim pas îl făcuse deja cînd s-a retras la Melihovo, în afara Moscovei, unde a scris Pescărușul. Apoi a urmat exilul medical în sudul Rusiei, de unde trimite misive disperate ca Ovidiu de la Pontul Euxin. Amîndoi și-au realizat capodoperele în acest context exasperant de singurătate impusă din motive distincte. Nu știm de ce Ovidiu a fost alungat de la Roma, dar știm că lui Cehov boala i-a motivat claustrarea de la Ialta. Boala l-a salvat. Și această intuiție mi-a amintit cîteva rînduri din Caietele lui Emil Cioran. Le port cu mine, în mine, de mulți ani, de cînd am făcut la Teatrul Național, împreună cu Radu Penciulescu, un spectacol-eseu, Celălalt Cioran.  „E celebră vorba lui Pascal care răspundea surorii sale cînd aceasta-i reproșa că nu se îngrijește: «Spui asta pentru că nu cunoști neplăcerile sănătății și avantajele bolii». Într-o carte de Șestov am descoperit, pentru prima oară, această frază care a avut un efect extraordinar asupra mea. Îmi amintesc că am fost gata să țip. Aveam 17 ani.” O asemenea convingere își găsește confirmarea în atîtea cazuri: boala ca șansă pentru realizarea operei. Proust, după ce, asemeni lui Cehov, și-a cheltuit energiile în mondenitatea pariziană, și-a izolat pereții cu plută ca să nu mai audă zgomotul și s-a închis în „căutarea timpului pierdut”. Cum ar fi sfîrșit strălucitul protagonist al saloanelor fără intervenția bolii? O boală pe termen lung…

Boala concentrează, dar boala și accelerează. Ea procură sentimentul de urgență, iar iminența sfîrșitului suscită o febră, o incandescență. Timpul devine limitat și reclamă viteză, opera nu se poate împlini lent… Acesta a fost cazul a numeroși artiști, poeți, pictori, muzicieni care, sub presiunea sifilisului sau a tuberculozei, cele două boli ale lumii moderne, s-au angajat în adevărate curse contracronometru. Și dacă boala i-a secerat, opera s-a realizat grație ei. Boala individuală, de astă dată, a produs reacții de răspundere artistică: să nu cheltuim neglijent viața, căci ea e iremediabil scurtă, scurtată de microbi și de infecții. Atîtea tinere genii i-au confirmat amenințarea și s-au salvat creînd febril sub amenințarea ei.

Boala individuală a privilegiat și a favorizat manifestarea talentului. Nu orice bolnav a fost un artist, dar multor artiști boala le-a servit ca stimulent.

Există însă și ceea ce putem numi, prin opoziție, boala societală. Boala care molipsește membrii unei societăți la un moment istoric dat, se extinde și devine pericol comun pentru o generație și o comunitate. Sifilisul a fost prima boală societală recunoscută. Mulți artiști au fost contaminați, o știm, dar el a avut și efecte literare, căci dacă nu există o mare operă exemplară care să-i fie consacrată, în schimb numeroase sînt personajele care îi poartă stigmatul. Difuze în patrimoniul literar, de la Ibsen la Maupassant și Zola, toate aceste figuri își atestă apartenența la epocă prin boala comună care le degradează și le întrerupe ciclul vieții. Sifilisul ca aripă a morții… Lui îi va succeda tuberculoza, a cărei expansiune e similară. Boală societală. Boală care, însă, a produs o capodoperă, Muntele magic al lui Thomas Mann. Ea se constituie în materie epică, în destin comun, în simptom general. Nu boala unui artist, ci boala unei lumi. Nu doar boala unor personaje dispersate, ci boala ca motiv central. Tuberculoza își are în Muntele magic monumentul exemplar. I-a urmat o altă boală societală, SIDA. De această dată, o piesă se va constitui în operă emblematică: Angels in America de Tony Kushner. Ea este consacrată bolii care infectează și decapitează cu predilecție tînăra generație. Numeroase au fost spectacolele care au prezentat-o ca document tragic, cu toate consecințele pe care le-a produs. Și unul dintre ele, cel semnat de Krzysztof Warlikowski, a restituit impactul bolii ca pe un lung, sfîșietor adagio. O boală nu individuală, ci societală. Dacă cea dintîi stimula creația prin amenințarea morții, cealaltă afectează comunitatea prin instalarea spaimei ca destin unanim. Acum, coronavirusul a fost la originea unei boli societale, de astă dată planetară. Dacă SIDA a decimat tinerii, COVID-19 i-a afectat cu predilecție pe cei vîrstnici. El a suscitat o inflație de scrieri scrise rapid, sub impactul însingurării în case, scrieri cel mai adesea ocazionale, vanitoase, scrieri contextuale. Am primit deja un volum de poeme ridicole, aflăm zilnic de apariția unor publicații despre „virusul care ne înnebunește”… ele sînt expresiile precipitate ale unor autori care au fost martori protejați și nicidecum grav afectați de boală. De aici le provine elocvența facilă. Aceasta explică inflația acestor texte de circumstanță. Nu simple mărturii dispersate, redactate rapid, pot restitui efectele acestei experiențe complexe care a determinat comportamente contradictorii, reacții divergente, depresii, conflicte familiale sau regăsiri de sine. „Avem nevoie de un gest radical”, spune Mircea Cantor. Aștept opera majoră capabilă să se constituie în soclu memorial, artistic împlinit, al acestei boli societale cu care ne-am confruntat. Cine va scrie și cînd va apărea Muntele magic al lui COVID-19? Cine va oferi teatrului Angels in America a timpurilor noastre? Va veni ea oare… opera exemplară? Să-i acordăm timpul necesar pentru a se naște, dar, profilactic, pentru moment, să ne eliberăm de toată această literatură parazită care azi ne infectează.

Dincolo de toate, să nu uităm însă adagiul lui Cioran: „Orice boală e o inițiere”.

George Banu este eseist şi critic de teatru. Cea mai recentă carte publicată: Une lumière dans la ville, le lustre (Paris, Ed. Arléa).

1038 15 cop2 jpg
Levitația electromagnetică în tesseract
Eul de scriitor ratat apreciază această fragmentare din care se alcătuiește întregul: „Nu cred în cărți, cred în pagini, în fraze, în rînduri“.
p 22 Katherine Pangonis jpg
Fenicienii, oamenii purpurii
În unele contexte, fenicianismul și renașterea interesului pentru trecutul fenician al Libanului nu reprezintă decît o reacție rasistă la panarabism.
1035 15 coperta jpg
Sculptînd în timp
Există însă şi o altă cale de unire a materialului cinematografic, în care esenţială este dezvăluirea logicii în ceea ce privește modul de a gîndi al oamenilor.
foto 1 back stages jpg
1033 15 Iulia Lumanare copy (5) jpg
„Ne vom opri mereu la ceea ce ne este familiar” – interviu cu actrița Iulia LUMÂNARE
„Timpul a fost comprimat, și asta este, poate, cel mai dificil aspect al scenariului, deci al poveștii.”
1033 23 Foto Iulian Popa jpg
„Scriu ce văd în jurul meu, ca și cum aș fi în mijlocul acțiunii, dar invizibil“ – interviu cu Iulian POPA
„Un chimist, un om cu educație științifică, dar care are o abordare total neștiințifică, bazată pe percepții senzoriale.”
p 23 Passivité courtoise, 1930 jpg
Victor Brauner – Sfîrșitul și începutul
Opera lui îl face să meargă înainte mai degrabă decît o face el.
1031 15 Strøksnes, Morten Photo Cathrine Strøm webp
image png
Hotarul nevăzut al pictorului – expoziție aniversară Mihail Gavril* –
Lucrările prezente în expoziția de la Palatul Parlamentului, Sala „Brâncuși”, au o tematică ce aparține zonei sacrului.
1028 15 charlotte higgins miturile grecesti jpg
Miturile grecești repovestire din perspectivă feminină
Acestea sînt cîteva dintre personajele care controlează multe dintre narațiunile incluse în această carte.
1027 15 ёGoodlife Photography jpeg
p 22   Expoziția Victor Brauner jpg
Culoarea Artei
„Important e ce se vede.” Da, toți știm asta. Dar dacă v-aș spune că la fel de important e ce nu se vede?
1026 15 Calin Pop cu Nicu Covaci2 jpg
Rock, opoziție și represiune – Phoenix & Celelalte Cuvinte –
Spre deosebire de Phoenix, Celelalte Cuvinte nu au luat vreodată în considerație fuga din România comunistă.
DoinaLemny jpg
1025 22 Mario Martone  jpg
„Și cinematograful e un joc cu reguli” – interviu cu regizorul Mario MARTONE
„Atunci cînd regizez un film după un roman, nu mă interesează să pun în scenă doar povestea personajelor, ci și vocea scriitorului.“
1024 15 ABRA, Costinesti, anii 80 jpg
Unde sînt rockerii de odinioară?
„Toți am simțit că nici un zid nu ne va mai ține despărțiți vreodată”, avea să-și amintească ani mai tîrziu unul dintre cei prezenți la eveniment.
1023 15 Abziehbild  Unapplied Arts, 2023, Arsmonitor jpg
Lumea artei – elitism non-profit sau marginal pentru profit –
Și se încearcă același lucru de către artist-run-space-urile din Casa Presei.
1022 15 Marian Crișan jpeg
„Cînd ai în film un texan călare, inevitabil te gîndești și la western” – interviu cu regizorul Marian CRIȘAN –
Ca surse de inspirație au fost compozițiile lui George Enescu și Eugen Doga, în special albumul lui Echoes of the East.
10 pentru Rushdie jpeg
Dacă pacea ar fi un premiu
Cu toate acestea, am să mă întorc acasă cu acest premiu pentru pace.
Taifas 3 png
Cineaști balcanici la Taifas – anchetă –
Pentru că sînteți o revistă românească, iar el este pentru mine cel mai interesant regizor român al momentului.
1020 15 Andrei Tanase jpg
1020 15 1 jpg
Un tip de încordare
Artistul propune un storyboard neconvențional prin plasarea privitorului într-un spațiu definit vizual prin contraste.
1019 15 Foto Cristian Sutu jpg
1018 16 foto Ariana Serban jpg
„Literatura. Arie protejată” – interviu cu Robert ȘERBAN
„Am căutat, an de an, să identificăm cîte o temă, care să nu eludeze actualitatea și realitatea.”

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.