SITUAȚIUNEA

Fie că se întîmplă lucruri, fie că nu se întîmplă, presa veghează şi lucrează. Amplifică, inventează, suspectează, demolează, restaurează, analizează, rumegă, reconstituie, interpretează, înnegreşte, albeşte, despoaie, camuflează, insistă, execută, ia peste picior, nu iartă.

Cu vrăjitoarele la poartă şi cu acelaşi Ion Iliescu pe post de brand, congresul PSD s-a concentrat exclusiv asupra oamenilor: singura „dilemă“ a fost cine va fi noul preşedinte al partidului. Nu programul, nu ideile, nu soluţiile pentru a repune social-democraţia românească pe şine, ci omul. A cîştigat Victor Ponta, care părea iniţial un outsider, „înghesuit“ între anunţatele candidaturi ale greilor Năstase şi Mitrea. În orice caz, nu i se dădea prea mare atenţie. (Singurul care a făcut-o a fost

Cu vrăjitoarele la poartă şi cu acelaşi Ion Iliescu pe post de brand, congresul PSD s-a concentrat exclusiv asupra oamenilor: singura „dilemă“ a fost cine va fi noul preşedinte al partidului. Nu programul, nu ideile, nu soluţiile pentru a repune social-democraţia românească pe şine, ci omul. A cîştigat Victor Ponta, care părea iniţial un outsider, „înghesuit“ între anunţatele candidaturi ale greilor Năstase şi Mitrea. În orice caz, nu i se dădea prea mare atenţie. (Singurul care a făcut-o a fost

Un fragment din Ilf şi Petrov descrie cu un fel de perfidie candidă viciul de fond al societăţii socialiste multilateral dezvoltate: „În oraşul X, capitală de judeţ, erau atît de multe frizerii şi întreprinderi de pompe funebre, încît ai fi putut crede că locuitorii urbei se nasc numai pentru ca să se bărbierească, să se tundă, să-şi facă o frecţie şi – imediat după asta – să decedeze. În realitate însă, în oraşul X, capitală de judeţ, oamenii se năşteau, se bărbiereau şi mureau destul de rar. V

Duminica trecută, Palatul Parlamentului şi-a deschis porţile pentru vizitatori. S-a făcut coadă: cică 26.000 de oameni au vrut să vadă unde lucrează aleşii poporului, aşa încît programul s-a prelungit cu o oră, „să ajungă la toată lumea“.

În toate partidele (care contează) se vorbeşte de reformă, înnoire, „sînge proaspăt“, schimbare. Într-unele, se vede de la o poştă că tot tapajul maschează o banală hîrjoană între găşti. „Reforma“ înseamnă, pur şi simplu, plecarea cutăruia (cu acoliţii săi) şi înlocuirea lui cu de-ai lui cutărică.

Partidele şi guvernele noastre practică, de multă vreme, un truc administrativ atunci cînd vor să scape de o instituţie pe care nu au curajul să o desfiinţeze pur şi simplu: o „reorganizează“ – adică îi schimbă numele şi organigrama sau o comasează cu altă instituţie mai mult sau mai puţin asemănătoare.

Deunăzi, mi-a căzut în mînă un document stupefiant. Dacă este autentic – şi după verificările pe care le-am făcut este – ne aflăm dinaintea unei probe dezesperante de sminteală instituţionalizată. E vorba de o listă de recomadări pe care membrii unui juriu al Comisiei Europene trebuie să le respecte, atunci cînd judecă şi selectează diferite proiecte de cercetare.

În universităţile italiene, lectorii de limbi străine fac cursuri şi seminarii, dau examene, le oferă studenţilor consultaţii. Adică acelaşi tip de activităţi ca orice cadru didactic. Dar meseria de lector de limbi străine nu are, conform legislaţiei italiene, statut didactic.

Textul de mai jos a apărut în Dilema acum mai bine de 13 ani, în decembrie 1996. Las cititorului libertatea să decidă dacă el mai este sau nu actual. Eu sper sincer să nu mai fie. Dar nu sînt sigur că speranţa mea e întemeiată.

Comentatori şi comentarii   Avertisment. Urmează un articol cam fără dileme, cu scene explicite de dezamăgire şi cu un limbaj emoţional voit necontrolat.       De cînd – slavă Domnului! – există Internet, una dintre plăcerile mele este să citesc ziare şi reviste străine. (Precizez pentru cei născuţi şi crescuţi cu Internetul în casă: se putea şi înainte, în varianta tipărită, dar costa mult şi – pînă în 1990 – era complicat pentru că presa străină nu prea ajungea pe meleagurile mioritice). Iar d

Iarăşi şi iarăşi despre imaginea României   Iubirea de patrie nu e totuna cu iubirea imaginii patriei. Sigur că e important să arăţi bine în ochii lumii. Dar e esenţial ca faptul de a arăta bine să fie expresia unui bine real, şi nu o operaţiune de camuflaj, o minciună cochetă, o înşelătorie cosmetică. Se confundă, adesea, diplomaţia cu talentul de a măslui abil realitatea.

Gata. Sîntem pe cale de a lămuri pe deplin chestiunea democraţiei, a alegerilor libere (mai ţineţi minte că în decembrie 1989 lumea voia, între altele, „alegeri libere“?) şi a leadership-ului (ca să folosesc un cuvînt la care, în decembrie 1989, nu cred că se gîndea cineva). Totul depinde de „flacăra violetă“. Mă rog, şi de alte cîteva farafastîcuri...

Un (fel de) ştire la o televiziune prezenta cam aşa subiectul „taxei pe fast food“, despre care se vorbeşte de cîteva zile: reporterul se plimba printr-un supermarket, lua din raft un produs (hamburger, hot dog etc.) şi întreba dacă e sănătos; urma un cadru cu dl dr. Adrian Streinu-Cercel spunînd „nu prea“, „mai puţin“, „nu“. Şi tot aşa pentru mai multe produse susceptibile de a fi taxate, conform iniţiativei Ministerului Sănătăţii.Ştiu, sînt la modă ştirile „jucate“, „dramatizate“, rostite cu i

Cînd, cu şaptesprezece ani în urmă, am lansat pe piaţă Dilema, nu ne-am făcut iluzii prea mari în privinţa efectelor ei terapeutice. Ştiam că „omul fără dileme“, cu certitudinile lui de lemn, cu suficienţa lui asfixiantă, nu va dispărea curînd din peisajul autohton. Ne închipuiam, totuşi, că pe măsură ce lumea românească se va „normaliza“, pe măsură ce „tranziţia“ va trece, calmul deliberativ va cîştiga teren. Ne închipuiam că ne vom destinde şi că vom avea răgazul (şi dispoziţia) de a percepe n

Ce vremuri! Ce programe! Ce rîs sănătos! Moţăiam în fotoliu, dar ştiam că pe la trei şi ceva urmează un monolog al lui Horaţiu Mălăele, şi nu se putea, mă-nţelegi, să-l ratez, aşa că dormitam două ceasuri pe fond de „muzică de pahar“ pentru a prinde cinci minute cu Mălăele.

Cum ne trecem şi ne petrecem viaţa? O bună întrebare pentru mahmureala obştească de după sărbători. Eşti obosit, nu prea sprinţar la minte, dezabuzat. Te vizitează, palid, gîndul deşertăciunii (şi balastul indigestiei), cu tot alaiul lor de platitudini solemne. Ce sens au lucrurile? Cum trăim? La ce bun? Ca să mă simt cît de cît activ şi inteligent, încropesc, în grabă („în grabă“ e mult spus) un inventar: cîte tipuri de trecere prin viaţă există?

De obicei, mesajele de felicitare între şefii de stat cu ocazia alegerii sau realegerii în funcţie sînt lemnoase. Convenţionale. De protocol. Rareori „scapă“ cîte ceva cu miez în astfel de mesaje. Mi s-a părut – iar dacă „suprainterpretez“ cumva, sînt dispus să-mi pun cuvenita cenuşă în cap – că în mesajul trimis de preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Durão Barroso, preşedintelui reales al României, Traian Băsescu, observ „ceva“. După o introducere cu firitiseli de circumstanţă, dl Barro

Ştirea cea mai difuzată pe glob în ultimele zile a fost atacul asupra premierului italian Silvio Berlusconi. Ieşit de la un miting electoral să-şi salute admiratorii în Piaţa Domului din Milano, Berlusconi a fost lovit cu o „copie“ în miniatură a Domului (făcută din marmură şi pusă pe un suport de metal), din acelea care se vînd la tarabele cu artizanale destinate să golească buzunarele turiştilor dornici de suveniruri.

Am fost, la sfîrşitul săptămînii trecute, la Viena, la reuniunea board-ului Eurozine " reţeaua revistelor culturale europene din care face parte şi Dilema veche....

Mihai Eminescu, 16 octombrie 1881: "Astăzi se încep alegerile pentru Reichsrath în Germania....

Sîntem ocupaţi pînă peste cap cu Băsescu şi Geoană, cu autobuzele de votanţi şi poticnelile în organizarea alegerilor....

Cred că pot asuma, în mod legitim, postura obiectivităţii....

Începuse bine....

Mi s-a întîmplat, uneori, să fiu întrebat de prieteni din vest ce este, în fond, ortodoxia. Nici ei, nici eu nu aveam timp pentru ample dezvoltări istorice şi dogmatice....

12 august 1991 Distincţia esenţială între gest şi acţiune....

Alan Lightman este "Adjunct Professor of Humanities, Creative Writing, Physics" la Massachussets Institute of Technology (MIT)....

Grea meserie!...

Ideea de comisar e legată, la români, de popularul personaj al lui Sergiu Nicolaescu şi de celebra lui replică "un fleac: m-au ciuruit!". Ceea ce nu e neapărat rău....

Nu ştiu cîtă lume a observat că presa europeană a anunţat căderea Guvernului, ba a publicat şi unele comentarii pe tema crizei politice din România....

S-ar zice că, de la o vreme, competenţa noastră supremă e disperarea....

În alergătura generalizată după contre şi "lovituri de imagine", în iureşul de "analize şi comentarii" care despică inutil în patru fiecare cuvinţel al candidaţilor, trece neobservat un lucru foarte i...

Caragiale: "...o criză, mă-nţelegi, care poţi pentru ca să zici că nu se poate mai oribilă!". Pristanda despre Caţavencu: "Mare pişicher!...

Politicienii noştri sînt neobosiţi....