Cine citeşte şi lasă

Alina PURCARU
28 iulie 2010
Cine citeşte şi lasă jpeg

Nu mai văzusem niciodată grămezi de cărţi lăsate în urmă de cei care le-au citit într-o călătorie şi n-au mai avut loc pentru ele în bagaj. Îmi amintesc că am dat peste personaje care, de vreme rea, rămîneau blocate în vreun han de secol XIX şi, de plictiseală, citeau de cîteva ori cele cîteva ziare lăsate acolo de alţi călători. Îmi mai amintesc că, speriată de perspectivă, am făcut un mic stoc de reviste şi cărţi cu care să nu se plictisească prietenii, în caz că li se întîmplă să nu poată coborî de la cabana unde obişnuiam să ne petrecem sărbătorile... 

Cu acest vechi stres încă activ, în momentul în care am ajuns pe prima plajă din Goa şi am văzut grămezile de romane şi reviste zăcînd în teancuri pe tejghelele barurilor, am demarat involuntar investigaţia chiar de la primul beach bar. Iniţial, am crezut că le citea barmanul, de plictiseală, dar m-a lămurit rapid că nu neapărat, că sînt lăsate de turişti şi că pot să mă uit prin ele cît vreau: o minicolecţie de Cosmopolitan în rusă, Coelho în germană, John Grisham, Tom Clancy, Dan Brown şi cîteva chick-lit-uri. Făcusem deja cunoştinţă cu oferta de cărţi din majoritatea librăriilor fără pretenţii, pornind dinspre sud către Mumbai: tot Coelho, tot Osho şi tot stivele de best-seller-uri, cele mai multe în engleză, erau cele mai expuse, plus genul de titluri enumerabile în bibliografia elementară new-age, cărţi populare printre miile de turişti care vin în India pentru sesiuni soft de yoga şi un strop de ayurveda pentru relaxare. Goa însă era de departe bazarul tuturor kilogramelor de romane populare pe care hipioţii cocoşaţi de rucsacuri le citiseră, le ferfeniţiseră şi le lăsaseră în urmă. Şi a fost prima dată cînd m-am gîndit la cărţi în termeni de cantitate. Stăteau acolo ca nişte mărfuri triste, folosite şi decolorate de soare şi simpla lor prezenţă inspira idei grosolane, despre producţia şi consumul de cărţi la hectar.  

Anticariatul-casă de schimb valutar, librăria-agenţie de turism 

Cum însă oamenii locului se zbat să scoată o rupie în plus din orice, unii au pus pe picioare anticariate ad-hoc pe te miri unde. Am găsit rafturi cu cărţi în mai toate casele de schimb valutar, iar una dintre librării funcţiona şi ca agenţie de turism. „– Vă interesează o carte anume? – Nu, aş vrea o rezervare pentru trenul de noapte către Mumbai. – Nici o problemă, reveniţi peste două ore“, şi băiatul care le făcea pe toate dădea din cap, amabil, cum numai un indian-librar-comis voiajor şi, probabil, şi bucătar în timpul liber poate s-o facă. Uneori preţul era fix, alteori acelaşi băiat dădea iar din cap şi, în funcţie de ora la care-l întrebai, arunca un preţ la întîmplare, tot cu zîmbetul pe buze. Am putut să răsfoiesc o colecţie de povestiri de Paul Bowles, în timp ce aşteptam o noutate din meniul unui restaurant de lîngă librărie. N-a fost o problemă: oamenii se cunosc între ei şi librarul nu se supără dacă ieşi cu cartea din magazinul lui şi te lămureşti ce e cu ea sub umbrela de paie a concurenţei. N-am luat-o. Era uriaşă, iar în rucsacul meu nu mai încăpea nici măcar un biet sari (îngrămădisem deja vreo şase). 

Cărţile se mişcă 

Şi exact asta se întîmpla şi cu restul: e atît de tentant să-ţi burduşeşti rucsacul cu mătăsuri şi alte artizanlîcuri locale, că începi să „arunci“ peste bord tot ce înseamnă volum. Sună urît, dar cum, în general, oamenii care ajung în India nu stau două săptămîni, ci, eventual, de la două luni în sus, surplusul de bagaj devine o problemă. De asta în locurile mai frecventate ai cîte un oficiu poştal sau de curierat rapid la fiecare pas, şi oamenii fac coadă la ele, să-şi asigure mobilitate şi să scape de grija limitei de kilograme la întoarcerea în aeroport. Cînd vezi totuşi atîtea cărţi la care oamenii au renunţat – chiar dacă sub pretextul generozităţii faţă de cei care vor da mai tîrziu peste ele –, nu poţi să nu te întrebi care e, pînă la urmă, motivul pentru care alegi să păstrezi o carte pe care ai cumpărat-o pentru că îţi spunea ceva. Posesivitate pură, ataşament, fetişism, respect sau cărpănoşenie, lista motivelor ţine de fiecare, iar problema circuitului cărţilor între cei care chiar le deschid e una cu istorie lungă în spate. Sînt curioasă ce-ar spune scriitorii despre asta! 

I-am întrebat, în schimb, pe librari de ce cred că oamenii lasă cărţile în urmă, şi pentru ei era limpede şi firesc: ca să se mişte mai uşor. Le vînd sau le lasă să fie citite de alţii, cumpără altele sau fac schimb (am întîlnit şi varianta leave one, take one), nu pare să fie nimic angoasant la mijloc, mai ales într-un loc în care oamenii învaţă să se dezbare de ataşamentul pentru lucruri. (De lucrurile vechi, dacă te gîndeşti la tentaţiile din kilometrii de bazaruri, unde se vînd, evident, şi cărţi abandonate!) E totuşi greu să crezi că toţi cei care lasă o carte în urmă nu fac decît să renunţe la cîteva sute de grame în plus. Era şi Dostoievski lăsat acolo, la cîţiva centimetri de un roman al Sandrei Brown, erau şi V.S. Naipaul, şi Arundhati Roy, şi Hemingway, şi Tolstoi, şi Nietzsche chiar, şi Biblii cîteva. Nu îndoiau rafturile, dar erau. Vedeta librăriilor însă, şi foarte rar abandonată în stare proastă, era Shantaram de Gregory David Roberts, best-seller-ul absolut din Arambol, una dintre plajele „cu istorie“ din Goa (cartea a fost publicată şi la noi, de Grupul All). Şi, sigur, ghidurile Lonely Planet. Toată lumea se plimba literalmente cu ele în mînă.  

Biblioteca din pădurea tropicală 

O mică, dar cu totul respectabilă bibliotecă, făcută din cărţi lăsate de cei care au trecut pe acolo, am întîlnit într-un loc rupt practic de lume – pe o plantaţie organică dintr-o pădure tropicală, unde se primeau şi oaspeţi (locul era la cîţiva kilometri buni de un orăşel sărăcăcios, Madikeri, din regiunea Karnataka). Erau cîteva case frumos aranjate în care nu încăpeau mai mult de 20 de turişti, iar vizita acolo presupunea de fapt o familiarizare la faţa locului cu ceea ce înseamnă o plantaţie îngrijită fără pesticide. Era, practic, un proiect de o viaţă pus pe picioare de doi oameni pasionaţi, amîndoi doctori în biologie, care, alarmaţi de cantitatea de chimicale folosită în agricultură, au început, acum 20 de ani, să dezvolte o plantaţie doar prin metode „curate“. Cultivau vanilie şi piper, ceai, cafea şi cardamon şi erau dispuşi să vorbească sincer şi însufleţit despre pasiunea şi despre munca lor, chiar dacă repetaseră probabil de mii de ori aceleaşi poveşti, pentru toţi cei care le vizitaseră plantaţia. Casele, alimentate cu sursă alternativă de electricitate, erau înşirate printre pîlcuri de palmieri, cocotieri, arbuşti de bambus şi hăţişuri de vanilie, iar pentru că oamenii nu credeau deloc în stîrpirea vietăţilor locului, broaştele, şopîrlele şi păianjenii îşi vedeau de integrarea lor în ecosistem, laolaltă cu „intruşii“ veniţi în vizită. Pentru cei din urmă exista şi un mic magazin în care se vindeau din mirodeniile cultivate pe plantaţie, iar în spaţiul cît o cămară de mic se strînsese o bibliotecă doar din cărţile lăsate de oaspeţi.   

Nietzsche, cu cafea şi puţin piper

Te invitau să le citeşti dacă voiai, altele erau de vînzare şi mai erau şi rafturi din care puteai să alegi orice, cu condiţia să laşi o altă carte în schimb. Am găsit autorii indieni vedetă: Aravind Adiga şi Tigrul alb (tradus la noi de Editura RAO), cărţi de Satyajit Ray (Editura Taj a publicat cîteva), un roman de Vikram Seth, A Suitable Boy, apoi The Outcast de Sadie Jones (Proscrisul, apărut la noi la Editura Leda), Hogfather de Terry Pratchett, plus titluri absolut neconjuncturale: Povestiri din Canterbury de Chaucer, un roman de Franz Werfel tradus în franceză, Aşa grăit-a Zarathustra, La poalele vulcanului de Malcolm Lowry, The Golden Notebook de Doris Lessing, Totul este iluminat de Jonathan Safran Foer (în germană), Moara de pe Floss de George Eliot sau Curcubeul de D.H. Lawrence. Mai erau cărţi despre biodiversitate sau cu reţete ayurvedice pentru diverse metehne, o carte intens expusă printr-o grămadă de librării, Holy Cow de Sarah MacDonald, un dicţionar de sudoku şi unul frazelogic de hindi, bengali şi urdu. Şi încă, şi încă... 

Cîte titluri, atîtea curiozităţi, iar faptul că nimic nu semăna cu nimic făcea clară distincţia între cărţile lăsate pe plajele din Goa şi ce se întîmpla în pădurea tropicală. Aici am lăsat şi eu una şi aş fi lăsat chiar una din „Top 10“-ul personal, fără nici un regret, doar de dragul acelei colecţii ciudate, făcute dintr-un amestec de hazard şi pasiune pentru citit (dacă pomenesc din nou de şopîrliţele care foşneau prin iarbă la cîţiva centimetri sub hamacul-suport de lectură, ori de păianjenii bine dezvoltaţi, povestea cărţilor cu mirodenii devine de-a dreptul ecranizabilă!).  

Cărţile la control

N-am lăsat în urmă decît o carte, una tradusă în română, contribuţia mea personală la Babelul în mic strîns în acelaşi loc cu pungile de piper şi cafea. Am trimis însă în ţară cîteva, citite în timpul călătoriei, şi după cîteva săptămîni chiar au ajuns. Am primit avizul şi m-am grăbit să rezolv problema într-o vineri dimineaţă, la oficiul poştal din Pantelimon. Cum nu mai primisem niciodată colete din străinătate, mi-am închipuit că mă duc, arăt buletinul, iau pachetul. Nu, coletele se desfac în ordinea prezentării avizelor şi a buletinelor, iar ce e suspect se analizează de către personalul abilitat. În acea dimineaţă abilitate erau trei doamne: una într-un halat uriaş de gestionară, alta într-un deux-pièces cu imprimeuri de tigru (asortat cu o pereche de stilettos, tot cu imprimeuri de tigru) şi o a treia, mărunţică şi pisicoasă, cu o insignă-gigant agăţată în mijlocul pieptului. Doamna cu halatul a spintecat autoritar coletul, eu am recitat lista de obiecte aşteptate, moment în care doamna cu insigna a anunţat-o pe colega în tigru că sînt nişte cărţi şi că ar fi bine să arunce o privire. Totul a fost scos, iar verificarea s-a făcut volum cu volum, prin răsfoirea cu degetul. Preocuparea lor concentrată, aerul sigur, veleitar, cu care au stabilit că nu e nimic suspect cu cărţile, m-a hipnotizat. Mă bucur că au ajuns cu bine la mine; nu m-aş fi întristat însă nici dacă şi-ar fi găsit un alt cititor, par hasard. Cît despre potenţialul lor subversiv, îmi aduc aminte că şi în aeroportul din Mumbai insistaseră să-mi scot tot din rucsac, dar acum mă gîndesc că verificarea lor avea mai degrabă de-a face cu o pungă cu făină de orez, una pe care nu m-am îndurat s-o las în urmă.

ASTALOŞ 1933 2014 jpeg
ASTALOŞ 1933-2014
A murit Astaloş. Vestea a venit într-o dimineaţă. Înainte şi după alte morţi. Sîntem înconjuraţi de morţi. Ca şi cum viaţa ar fi o subversiune.
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză jpeg
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză
Alain Finkielkraut (născut în 1949) a intrat, din ziua de 10 aprilie 2014, în rîndul nemuritorilor. Cărţile sale compun o lamentaţie antimodernă punctată de accente de revoltă împotriva unor evoluţii pe care individul nu le controlează. Transformările suferite de identitatea franceză sub impactul hipermodernităţii şi al imigraţiei constituie substanţa ultimului volum publicat, L'identité malheureuse, Editions Stock, Paris, 2013.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
Tenebrele limbii şi literaturii române
Eugeni şi Mihu sînt doi liceeni harnici, cuminţi şi frumoşi; ei provin din două familii harnice, cuminţi şi frumoase, dar părinţii fetei se opun iubirii lor. Fata decide să se sinucidă amîndoi, deodată, bînd vitriol, pe care l-a cumpărat deja, de la farmacie.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
O lecţie de patriotism
În general, socotesc că nu e bine să te joci cu cele sfinte - aşa că am ezitat la titlul de mai sus. Dar, cum să numeşti altfel o carte scrisă de un profesor universitar (...) carele însuşi despre sine scrie, pe coperta a patra, că, în fiinţa sa, "omul de ştiinţă a fost permanent dublat de cel ce a făcut din slujirea neamului său ceea ce sfinţii fac din slujirea lui Dumnezeu...
Pop Yoga jpeg
Pop Yoga
O sinteză originală este cartea lui Pacôme Thiellement Pop Yoga, Sonatine Editions, Paris, 2013.
Mioritiquement notre jpeg
Mioritiquement notre
De veacuri învăţăm la şcoală că "Românul s-a născut creştin", "Românul s-a născut poet" şi "Românul e francofon prin tradiţie".
Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei jpeg
Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei
Karl-Markus Gauß (Salzburg), n. 1954, din 1991 redactor-şef al prestigioasei reviste de cultură Literatur und Kritik, cunoscut critic literar, scriitor şi eseist austriac, laureat al unor importante premii literare austriece şi europene(...)
Tehnodrom 2013 jpeg
Tehnodrom 2013
Ca la orice final de an, e vremea unei rememorări: ce am descoperit, ce am accesat şi ce am criticat în Tehnodrom.
Străinii care au făcut Franţa jpeg
Străinii care au făcut Franţa
Numeroşi sînt străinii care, în ultimele două secole, au lăsat urme durabile în cultura Franţei. Dictionnaire des étrangers qui ont fait la France/Dicţionarul străinilor care au făcut Franţa, Editura Robert Laffont, 2013, 956 pagini, redactat de un colectiv de autori sub direcţia lui Pascal Ory, profesor de istorie la Sorbona, depune mărturie în acest sens.
Tehnodrom 2013 jpeg
echitate şi ebook
În Statele Unite, a început un scandal din cauza ediţiilor digitale şi a prezenţei lor în biblioteci. Marii editori acuză bibliotecile de "socialism" şi le impun preţuri mult mai mari la achiziţia acestor ediţii, cu 150% pînă la 500% mai scumpe decît în cazul utilizatorilor privaţi. Mai mult, editorii adesea limitează numărul de citiri ale unui exemplar. Cartea nu se mai află în proprietatea bibliotecii care o punea la dispoziţie publicului.
Andra Cărbunaru   PR, Librăria Bastilia jpeg
Andra Cărbunaru - PR, Librăria Bastilia
(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 89, octombrie 2013)
Arta contemporană la Veneţia  Între enciclopedic şi eclectic jpeg
Arta contemporană la Veneţia. Între enciclopedic şi eclectic
Veneţia, oraş suprasaturat de artă, găzduieşte la fiecare doi ani o vastă expoziţie de artă contemporană. Un fel de tur de orizont al creaţiei imediate. Anul acesta, organizatorii au ales drept temă - sau principiu coagulant - "cunoaşterea enciclopedică".
Un colţ de lume jpeg
Un colţ de lume
În Tire am mai descoperit o comoară: aşezată în mijlocul unei grădini exotice, stăpînă a multor veacuri, adăpost literar al multor erudiţi, Biblioteca "Necip Paşa" este unul dintre cele mai importante centre ale vieţii culturale. Atît ale oraşului, cît şi ale Turciei.
Ce aţi amîna(t) să faceţi în viaţă? jpeg
Ce-aţi amîna(t) să faceţi în viaţă?
Răspund: Gabriela ADAMEŞTEANU • Dumitru CRUDU • Andrei DÓSA • Ştefan MANASIA • Marin MĂLAICU-HONDRARI • Anatol MORARU • Cezar PAUL-BĂDESCU • Andrei POGORILOWSKI • Ana Maria SANDU • V. LEAC
Bucovina   schiţe literare  Unde a fost de fapt „Mica Vienă“ jpeg
Bucovina - schiţe literare. Unde a fost de fapt „Mica Vienă“
Un pămînt slav era Bucovina în Evul Mediu. Mai tîrziu, parte a voievodatului moldav. Numele ei provine din germanul Buchenland (Ţara fagilor). În 1774, acest ţinut, lăsat în voia naturii lui sălbatice, a fost ocupat de austrieci, care s-au pus pe treabă: au cultivat ţara şi oamenii ei.
Gloria unui solitar jpeg
Gloria unui solitar
Este bine totuşi de ştiut că, înainte de-a fi orice altceva, Guénon a fost matematician. Principiile calculului infinitezimal, o lucrare de tinereţe, publicată abia în 1946, arată interesul primordial al ezoteristului faţă de matematică.
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“ jpeg
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“
Este profesor de filozofie, eseist, dramaturg, romancier, filozof de consum cu discurs metafizic. Este un salvator de idei şi un demolator de concepte. E un "băiat rău". Ţine lecţii de filozofie unde te-aştepţi mai puţin: prin penitenciare, birturi, aziluri de bătrîni, case de nebuni, parcuri. E slobod la gură şi la minte.
Tehnodrom 2013 jpeg
Internetul şi protestele la români
Cine s-ar fi aşteptat ca, pentru prima dată în istorie, la un eveniment să participe mai mulţi oameni decît cei care s-au anunţat pe Facebook? ?i nu o singură dată, ci de două ori. Dacă nu plouă, şi a treia duminică probabil va fi la fel. (Articolul e scris după al doilea mare marş pentru salvarea Roşiei Montane, din 15 septembrie 2013.)
Gloria unui solitar jpeg
Iezechiel, autor ştiinţifico-fantastic
Profetul Iezechiel, figură din toate punctele de vedere excentrică, face excepţie de la regula invizibilităţii.
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“ jpeg
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“
Andreea Răsuceanu este dr. în filologie al Universităţii din Bucureşti cu lucrarea Mahalaua Mîntulesei, drumul către modernitate (2009). Cea mai recentă lucrare, Bucureştiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară, are la bază cercetările întreprinse în perioada 2010-2013 în cadrul CESI şi Université Sorbonne nouvelle Paris 3 (programul "Vers une géographie littéraire").
Noutăţile toamnei jpeg
Noutăţile toamnei
Răspund: Laura ALBULESCU (ART) • Lidia BODEA (Humanitas) • Denisa COMĂNESCU (Humanitas Fiction) • UN CRISTIAN (Casa de pariuri literare) • Oana DUMITRU (Vellant) • Dana MOROIU (Baroque Books & Arts) • Angela NAGHI (Publica) • Ştefania NALBANT (Curtea Veche) • Bogdan-Alexandru STĂNESCU (Polirom) • Livia SZASZ (Corint/Leda)
Mario De Mezzo   CEO, Editura ALL jpeg
Mario De Mezzo - CEO, Editura ALL
Preşedintele Asociaţiei Casa de Cultură (şi CEO al grupului editorial ALL) Mario De Mezzo a vrut să omagieze cu acest premiu un autor şi mai ales un redactor al editurii sale, pe Augustin Frăţilă, plecat acum cîţiva ani dintre noi.
 La Batthyaneum jpeg
La Batthyaneum
Cînd am ajuns la Alba Iulia, mi s-a spus: trebuie să vezi Batthyaneum-ul - mai degrabă un sanctuar de carte rară decît o bibliotecă.
Scandal, skándalon jpeg
Scandal, skándalon
Cum Iacov cu îngerul, omul cu dicţionarul: pînă dimineaţa. Termenul grecesc skándalon provine din skándalethron, suportul momelii într-o cursă - băţul în care e înfiptă carnea de focă pentru a prinde în cursă urşii polari, de pildă, dar nu carnea însăşi; [...]

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.