(apărut în Dilemateca, anul VI, nr. 61, iunie 2011)

La fel ca magistrul său Mircea Eliade, I.P. Cu­lianu a descoperit de timpuriu puterea de a­trac­ţie a cîmpurilor magnetice ale misterului şi ma­giei. Fratele Elis, cum i se mai spunea în cercul re­strîns al prietenilor din facultate, avea ceva de „mag modern“, iniţiat în teoriile de graniţă ale fi­zicii, dar şi în arcanele ştiinţelor oculte, între ca­re astrologia ocupa un loc important. Mitul vie­ţii sale a fost magia, cum remarca H.-R. Pa­ta­pievici: „Acestui subiect i s-au datorat ori­gi­na­litatea... succesul şi... într-un fel enigmatic... moar­tea.“ (1)

Încă din tinereţe, Culianu a manifestat un vi­zio­narism straniu şi capacităţi premonitorii: „Un ins­tinct al ghicitului se ridică uneori din sufletul meu cu o siguranţă uluitoare, trec pe lîngă un lo­cal şi ştiu că înlăuntru se află o persoană anu­me.“ (2) Impresionantă este viziunea din „Apo­teo­za omului gotic“ datînd din anii 1970-1972. Tex­tul evocă premonitoriu momentele pe care Cu­lia­nu le va trăi peste 14 ani, veghindu-l pe M. Elia­de şi apoi asistînd la incinerarea acestuia: „Ma­gistrul era bătrîn şi, trăgînd să moară, m-a che­mat... mi-a cerut ca la orele astrologice două­sprezece să fie pregătit cuptorul cel mare, un­de să-i ard cadavrul.“ (3) Tot în acelaşi volum de tinereţe apare o viziune care, raportată la lo­cul asasinării de peste ani, ne poate pune pe gîn­duri: „Zărise o mînă ieşind din rezervorul toa­letei şi luase totul drept o farsă macabră.“ (4)

Aluzii, viziuni fugare, fraze premonitorii de­spre crima din 21 mai 1991 apar în numeroase din­tre textele sale: „Moartea l-a ajuns într-o zi se­nină de primăvară.“ (5) Culianu chiar le măr­tu­ri­sea unor prieteni că va muri tînăr. Ted Anton fă­cea observaţia că, dincolo de mobiluri, asa­si­na­rea lui Culianu seamănă extraordinar cu acţiunea unora dintre prozele sale de ficţiune. (6) Chei de interpretare stranii oferă în acest sens ro­manul Jocul de smarald, pe care I.P. Culianu îl scrie în 1987, în colaborare cu logodnica sa, Hil­lary Wiesner. Acţiunea romanului istorico-de­tectivistic, astrologic şi magic se petrece în pli­nă Renaştere, la Florenţa. În capitolul VII, sub­intitulat sugestiv „capitol în care devine evi­dent că stelele ne hotărăsc destinul“, vestitul fi­lo­zof florentin Marsilio Ficino atenţionează: „Dom­nilor, aţi băgat oare de seamă că avem de-a face cu crime astrologice?“. În şirul de asa­si­na­te misterioase se constată o legătură între con­fi­gu­raţia planetară, momentul crimei şi in­stru­men­tul acesteia.

De la primele pagini pătrundem în uni­ver­sul magic al viziunilor premonitorii. Prima vic­ti­mă aminteşte frapant chiar de I.P. Culianu: „Pe­trus de Hecatibus fusese un astrolog serios şi... nu­mai moartea timpurie l-a împiedicat să de­vină faimos... horoscoapele sale nu o singură da­tă mă impresionaseră.“ (7) Numele victimei o e­vo­că pe Hekate, zeiţa greacă a magiei şi a vră­ji­lor, domenii care l-au interesat în chip special (te­oretic şi practic) pe Culianu. De altminteri, ni se spune că „Petrus practica magia şi in­vo­ca­rea demonilor“. În portretizarea lui Petrus re­cu­noaş­tem elemente din biografia lui Culianu: vic­tima era un „savant erudit, dar şi un priceput as­trolog, logodit cu fata iubită, cu care urma să se că­sătorească“ (8). Petrus este ucis deasupra unei ape curgătoare (pe Ponte Vecchio) şi ţine în mî­nă un inel cu o piatră preţioasă verde (smarald) pe care apar semnul astral al Balanţei şi o triplă con­juncţie planetară. Profilul unei alte po­ten­ţiale victime, obţinut prin divinaţie, trimite din nou la Culianu: „...persoana ce va fi ucisă este de familie bună şi are un renume bun, s-a năs­cut sub semnul Balanţei sau are acest semn la as­cendent. Este o fiinţă... curtenitoare... are ta­lent la limbi străine şi la scris... va muri de moar­te violentă... în temă apare maleficul Marte“ (9).

I.P. Culianu era Capricorn cu ascendent în Ba­lanţă. În tema astrală a zilei de primăvară, din 21 mai 1991, orele 13, cînd a fost asasinat Cu­lianu, tranzitele realizează o triplă con­junc­ţie: peste Soarele natal (la 14° în Capricorn) se aşa­ză Uranus (13° în Capricorn) şi Neptun (16° în Capricorn). Peste Luna natală (22° Rac) şi ma­leficul Marte (26° Rac). Nodul Sud (plata kar­mică) din ziua de 21 mai se află la 21° Rac, pe­ce­tluind parcă întreaga configuraţie.
În capitolul XIX al Jocului de smarald, fraze stra­nii, tîlcuiri ezoterice se referă din nou la ma­rea trecere dincolo. Dialogul dintre victimă şi în­ger are loc în afara planului terestru. Cifrele de foc arată numărul 19. I-am putea descifra în­ţe­lesul ştiind că, potrivit tradiţiei magice con­sem­nate în Tabula smaragdina, planul celest se reflectă în planul terestru. Aşadar 19 devine 91, indicînd anul crimei. „Avem ceva timp la dis­poziţie...“, spune îngerul (romanul este scris în 1987), „locurile noastre sînt fixate la numărul 22“. I.P. Culianu a fost ucis pe 21 mai 1991, într-o zi de marţi.
Care este, totuşi, mesajul? Îl găsim în prima fra­ză a capitolului IX (19!), intitulat „Viaţă după via­ţă“: „Dacă mai era nevoie de vreo dovadă că mu­risem, atunci ea mi-a fost furnizată cînd m-am trezit la poalele unui magnific Munte de Lu­­mină.“
 
 
Note:
1 H.-R. Patapievici, Ultimul Culianu, Editura Humanitas, 2010, p. 139.
2 I.P. Culianu, Arta fugii, Editura Polirom, 2002, p. 177.
3 Ibidem, p. 112.
4 Ibidem, p. 77.
5 I.P Culianu, Pergamentul diafan. Ultimele povestiri, Editura Nemira, 1996, p. 187.
6 Ted Anton, Eros, magie şi asasinarea profesorului Culianu, Editura Nemira, 1997, p. 62.
7 I.P. Culianu, Jocul de smarald, Editura Polirom, 2005, p. 37.
8 Ibidem, pp. 18, 37.
9 Ibidem, pp. 307-308.
 
______
Sivia Chiţimia (n. 1949), poetă şi etnolog, are un doctorat în etnologie şi antropologie culturală cu tema „Simboluri hermetice în cultura tradiţională românească“. Din 1991 este cercetător ştiinţific la Institutul de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu“. Volume publicate: Circuitul viselor în natură (1979), Magazinul fermecat (1988), Le Défi magique (în colab., Lyon, 1994), Graal et modernité (în colab., Paris, 1996) ş.a. A realizat emisiunea Zodiac la TVR Cultural.